| Cuvinte nespuse |
CreatieImi amintesc cand eram doar un bulgare in pantecele pamantului, cum m-am trezit apoi ridicat de niste maini mari si aspre si am dat de lumina. Apoi cum o imensa caldura mi-a cuprins trupul si am devenit fier. M-am lasat apoi moale in mainile lui Peter. Dupa un timp am fost dus sa vad lumea. M-am bucurat si am tipat. Dar n-a iesit decat un clinchet. Mesterul imi ferecase cuvintele.  VesteaAlese, stridente, persuasive si incrancenate, cuvinte. Incatusate in „bun de tipar”. 
El si EaAtingeri aristocrate, delicate si curioase. Apoi hidosenia si brutalitatea uratului. 
ComplicitateLasa-te cuprins de ispita si de dorinta. Viseaza. Lasa-te inrobit de placeri, de vise, de ambitii, de sperante....si cand nu le mai poti plati, inchide in urma ta, poarta. 
CunoastereMi-am dorit sa vad, sa cunosc, sa pipai, sa gust...Am vrut sa iau parte la bucuria pe care o banuiam afara. Am vrut sa stiu cu adevarat ce se intampla. Dar cand cineva mi-a strigat „Poti iesii!”, m-a cuprins teama de necunoscut si am ramas acolo... 
AtemporarIntr-o lume confuza, schimonosita de incertitudine si neimplinire, spatiul se comprima, anuland vesnicia. 
Cuvant captivAs fi vrut sa vorbesc. Despre esenta lumii. Despre reteta reusitei. Despre elixirul binelui. 
Adevar ascunsPutem merge mai departe, adevarul e bine ascuns acum. Si nici unul dintre noi n-are sa-l mai rosteasca. |