Viata mea s-a schimbat brusc. Ieri am avut o familie, formam un cuplu, credeam eu pentru totdeauna. Azi sunt una dintre milioanele de persoanele singure. Ce fac? De unde sa incep?

Foarte important este echilibrul. Ruptura, oricum ar fi venit ea, usor, dramatic, trist, asumat, previzibil sau neasteptat, lasa urme care nu se inchid usor. Si pentru o perioada de timp creeaza un dezechilibru. Si odata cu acesta vin si se suprapun o vulnerabilitate si o sensibilitate, ambele acute si cu rol afectiv destul de adanc. Deci prima lupta este cu rechilibrarea emotionala. Trebuie trecut peste acest hop, determinant pentru perioada urmatoare. Usor de spus, dar in cel fel pot sa ma reasez intr-o stare de siguranta proprie? Pentru asta trebuie luati in seama ambii factori esentiali in reechilibrare: persoana ta si mediul, oamenii imediat apropiati.

Doar ca tu esti slabit, fara vlaga de care este nevoie intr-o astfel de lupta, poate apatic, poate indiferent la ce se intampla. Ai senzatia ca totul s-a prabusit in jur si efortul este prea mare, sa poti repara. Si iti vine sa renunti la batalie si sa te lasi purtat de intamplare. Adica „Ce-o fi, o fi!” Si colac peste pupaza si oamenii din jurul tau sunt schimbati acum in raport cu tine. Intr-un fel reactionau cand faceai parte dintr-un cuplu, altfel te percep si trateaza acum ca esti un single. Plus ca multi dintre ei nefiind niciodata single, nu inteleg ce se petrece cu si in tine.

Spuneam ca solutia sta in tine si mediu, dar conchideam ca ambii factori sunt afectati si ei si nu au capacitatea de reactie, nu sunt 100% apti. Atunci ce e de facut? Solutia este ca in primul rand sa-ti modifici daca nu din temelii, macar pe alocuri, mediul. Sa incerci sa gasesti oameni ca tine single, cu care sa-ti impartasesti gandurile, sa-ti limpezesti astfel mintea si sa fi capabila de a te impaca cu noul statut. Sa inveti sa fi singura. Asta indiferent de ceea ce iti doresti in continuare cu statutul tau. Discutiile cu persoane singure, ca si tine, te obisnuiesc cu gandul ca esti un single si din experienta lor sa vezi ce inseamna asta. Iesi impreuna cu ei, formeaza-ti un mic nou grup de cunostiinte, incearca sa eviti pe cat posibil, cel putin in prima faza familiile. Daca ai parinti „open mind” care inteleg prin ce treci si nu-ti repeta zilnic ca nu poti sta singur(a) si ca trebuie sa-ti gasesti pe cineva, atunci mentine permanent contactul cu ei. Iti face tare bine. Caldura familiei aduce echilibru interior si scade vulnerabilitatea. Te simti mai sigur(a), mai protejata.

Daca esti o persoana care considera viata doar facand parte dintr-un cuplu, atunci asteapta sa-ti repari ranile, sa-ti recapeti echilibru, sa fi tu din nou si doar apoi incearca o relatie. Atentie insa, tine cont de faptul ca esti mult mai vulnerabil(a) acum. Analizeaza-ti altfel raportul cu un posibil partener, decat ai facut-o in prima relatie. S-au produs niste schimbari in tine si trebuie sa ti cont de ele.

Conceptul Singles Camp vizeaza persoanele aflate in zona de tranzitie, intre destramarea unui cuplu si decizia de a forma altul. Si evident ca vine¬†„manusa”, pentru adeptii singlismului, pentru cei decisi sa nu mai incerce o noua relatie.¬†Pentru cei care inca n-au format niciodata un cuplu, dar isi doresc asta, este un loc bun de socializare si de cunoastere, dar trebuie sa stie – nu cel mai bun pentru formarea unei relatii. Este posibil sa intalneasca si aici pe cineva, dar actiunea fiind directionata spre alta tinta, este ceva mai greu. Imi place sa fiu direct, nu vreau sa creez iluzii si sperante acolo nu este cazul. S-au format cupluri, sunt si copii „Singles Camp” dar pt ca nu suntem o actiune de dating sau matrimoniale, sunt mai putine decat in situatia unor proiecte tintite pe relatii si casatorie.