Problema e urmatoarea: toate aceste semne, simturi, perceptii, ba chiar si avertismentele clar exprimate ale celor apropiati NU vor fi luate in seama, daca apare "pata"...stiu, stiu, pare adolescentin, insa toti avem momente de slabiciune (desi a fi vulnerabil si expus mi se pare relativ normal si profund uman, altminteri fie esti un nesimtit, fie o masina de calcul umana)...Toti am patit-o la un moment dat (am fost prinsi cu "garda" jos), nu? Daca cel (cea) care devine centrul atentiei tale, mai mult sau mai putin cu voia lui(ei), te va menaja (fie ca iti raspunde sentimentelor, fie ca nu; daca te refuza si o face cu blandete si eleganta (mda, a disparut de mult specia), increderea in oameni iti ramane relativ intacta. Te vaccinezi cu o doza de dezamagire dar mergi mai departe intreg. In situatia in care se profita de tine (de inocenta, naivitatea, eventual prostia ta -chiar, e prostie sa-ti placa cineva, dar nu oricum ci din cale afara, asa, relativ fara motiv?-) cum spuneam, cand se profita de tine si de sentimente, increderea (nu numai in respectiva persoana dar si in oameni, in general) iti va fi fost spulberata pentru suficient de mult timp, timp in care numai fiinta umana nu te mai poti numi. Asa ca eu zic ca exista o legatura directa intre sentimente si incredere, acordarea (investirea) incerderii mai precis, legatura care nu prea are nici o logica la baza. Asa ca "delegarea" unei anumite doze de incredere nu este un fapt intru totul rational. Interesant, nu?