Spre rusinea mea, pana mai anii trecuti stiam foarte putine despre sasi, iar asta datorita istoriografiei noastre de un nationalism tembel, care, datorita lipsei de prezenta a romanilor la evenimentele importante, reduceau istoria acestei zone la Horia, Closca si Crisan, Gheorghe Doja, Matei Corvin ori rasculatii de la Bobalna, pe ultimii incluzandu-i, printr-o impostura strigatoare la cer, romanitatii. Ne place sau, asta e realitatea, dar noua generatie de istorici, nu numai discipolii lui Lucian Boia sau Neagu Djuvara, incep sa scrie istoria adevarata a Transilvaniei, una in care romanii nu-si prea gasesc loc. Chiar zilele trecute vedeam la tv o emsiune in care se afirma aproape transant ca romanii au venit din sudul Dunarii in Transilvania, asta pe la inceptul secolullui al XIV-lea, dupa ingrozitoarea incursiune a tatarilor si dupa marea ciuma, care au depopulat teritoriul. De fapt timp de mai multe secole romanilor li se spunea bulgari sau schei - Scheii Brasovului, de exemplu -, termen folosit tot pt populatia slava din sudul fluviului, semn ca de acolo veneau fratii nostri din Ardeal. Ca dovada prezenta a numeroase cuvinte de origine bulgara in limba romanilor transilvaneni, ba chiar in graiul maramuresenilor. Mai mult decat atat, ai nostri au dat nume bulgaresti locurilor in care se asezau, cel mai la indemana exemplu fiind Tarnava Mare, traducere dupa bulgarescul Veliko Tarnovo. Fiind un popor cu grad scazut de civilizatie, ai nostri s-au inmultit intr-un ritm accelerat, ajungand sa devina majoritari, lucruri care vor intimpla similar si cu tziganii de la noi, cu negri din SUA ori cu africanii din Franta. Gafa majora a habsburgilor a fost ca au creat acea biserica greco-catolica, acordand mari drepturi clericilor, care erau scoliti la Universitati din Vest, unde invatau notiuni de limba latina si istorie. Atunci au avut ei revelatia: "Pai stai domne, noi vorbim o limba latina, iar regiunea asta a fost cucerita de romanii lui Traian dupa ce i-au casapit pe ai lui Decebal. Deci noi suntem uramsii Romei". Era normal sa-si inchipuie asta, din moment ce vietuind in semi-salbaticie nu aveau o traditie scrisa, o istorie, prima atestare a limbii romane datand abia de la 1521, vestita scrisoare a lui Neacsu, si constand intr-o pura nota informativa, in care respectivul il informa pe judele Brasovului despre miscarile de trupe ale turcilor. Cam la asta era folosita limba noastra, in spionajul rudimentar al acelor vremuri, pentru ca destul de putini o vorbeau si mult mai putin stiau s-o scrie si s-o citeasca, mai ales ca se folosea alfabetul chirilic, al argument al venirii noastre in Transilvania din sudul Dunarii. Istoricii nostri nationalisti si traditionalisti se refera ca dovada a continuitatii la asa-zisele voievodate si cnezate - cuvinte slave si astea! - ale unor indivizi pe nume Litovoi, Seneslau, Glad, Gelu, Menumorut etc. Pai astea sunt nume latine, oamenii lui Dumnezeu? Erau cumani si pecenegi, frati romani!
In fine, revenind la sasi, am avut o mare revelatie descoperind fascinantele lor biserici fortificate, indeosebi pe cele din judetul Brasov, unde sunt aproape 50. Cati dintre noi vazusem minunatiile de la Harman, Codlea, Bod, Cristian, Viscri, Mesenorf, Biertan ori Prejmer, ultima considerata de specialistii germani drept "cea mai spectaculoasa din lume"? Cine a vazut tavanul casetat al bisericii din Codlea, care infatiseaza trandafirul lui Martin Luther in 372 de variante diferite, de asemenea un unicat mondial? Toate acestea si multe altele sunt frecvent vizitate, dar numai de turisti straini, pt ca cei din felurite colturi ale lumii stiu ce e cu adevarat interesant la noi, in timp ce ai nostri practica turismul de paranghelie, cu mici, bere si manele, pe la Sinaia, Azuga sau Busteni, adevarate bastioane ale mitocanimii.
Ce m-a mai surprins la aceste edificii ale beneficei treceri a sasilor prin Transilvania o constituie faptul ca tot ce tine de istoria unei biserici sau cetati e consemnat in actele vremii, chiar de pe la 1190, de la numele tuturor donatorilor pana cel al mesterilor si al locurilor din care acestia au fost adusi. In documentele respective nu este atestat nici un furt de mortar, pietre, ori cruciulite de aur, ceea ce inseamna ca romanii nu prea erau prin zona.
Culmea rusinii e ca romanofonii nostri, desi se lauda ca sunt aici de 2000 de ani, nu au nici un nume pt acest teritoriu. Transilvania, este numele folosit in documentele in limba latina ale cancelariilor unguresti si inseamna "tara de dincolo de padure", iar Ardealul este un cuvant pur unguresc si vine din maghiarul Erdely. Mai mult decat, cei din Muntenia si Moldova, referindu-se la respectivul teritoriu ii spuneau "Tara Ungureasca".
Chitibusurile astea istorice deja nu mai au mare relevanta, iat tot ceea ce trebuie sa facem in prezent este sa aprofundam istoria adevarata a acestor locuri, pt a intelege si pretui mai bine imensa si pretioasa mostenire lasata de sasi de-a lungul celor opt secole si mai bine de colonizare. Mai mult, ar trebui sa ne fie rusine, ca de-a lungul atator veacuri nici o invazie straina nu a reusit sa-i alunge pe acestia din puternicele fortificatii pe care singuri si le-au construit, in schimb au izbutit comunistii in mai putin de 50 de ani. Iar ca ticalosia sa fie completa, de toate aceste edificii lasate in urma nu are grija statul roman, eventual Ministerul Culturii, ci tot sasii, prin organizatiile lor din Germania.
O zi buna!
