Autor Subiect: Ganduri de sambata dimineata  (Citit de 28428 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Ganduri de sambata dimineata
« : Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 09:38 »
Daca este ceva care ma face sa ma simt al naibii de penibil si de jenat este ca cineva de la masa mea de restaurant sa faca observatii ospatarului. Imi vine sa intru in pamant, sa-mi pun fata de masa in cap si sa ma preling usor spre iesire. Evit sa ies cu astfel de persoane, dar cum intotdeauna la un grup de prieteni mai apar doi - trei adaugati ad hoc, nu prea am cum sa ma feresc. Evident ca prezenta unor necunoscuti nu inseamna automat o faza proasta la masa, dar imi mareste atentia si ma usor tensioneaza. Asta pana ii inteleg si le percep comportamentul.
Pentru ca evident totul este o problema de comportament si de educatie. Nu este vorba nici de pozitie sociala, nici de bani, nici de altceva. Exista la unii o nevoie de a "pune la punct", de "a lamuri cine este seful, cine serveste si cine este cel servit", de a iesii in evidenta cu "vastele" lor cunostiinte despre restaurante, despre meniuri, despre cum se serveste la masa. Trebuie sa demonstreze ca ei sunt niste obisnuiti ai localurilor, ca au fost chiar si alaptati acolo, ca sunt experti in alimentatie publica. Si ca se simt datori sa faca observatiile si corectiile necesare, ca niste adevarati pedagogi ce cred ca sunt.

Sensibilitatea mea este poate neinteleasa de multi si considerata exagerata, in fond greselile nu intotdeauna sunt percepute ca ale intregului grup ci raman doar la nivelul celui care le-a facut. Stiu ca nu-mi face bine aceasta sensibilitate, ca de multe ori in loc sa ma destind sau relaxez, ajung la un disconfort care-mi anuleaza sansa la placere, dar asa sunt eu, o persoana care se fereste de penibil si de situatii proaste. Si care are teama asta sa nu fie asociata si sa i se atribuie astfel de comportamente. Si nu pentru ca tin la imaginea mea, nici vorba de asta. Pentru ca nu este vorba doar de Sibiu ci de oriunde in lumea asta. Starea de disconfort in prezenta unor astfel de persoane o am peste tot.

Acum hai sa vedem care este profilul individului care are acest gen de porniri si cat de expert in materie este el in realitate. Pai hotarat lucru, n-am vazut n-am remarcat reactii ca cele despre care am scris, la oameni inteligenti. Sau rafinati. Acestia inteleg cu usurinta ca munca omului care te serveste si a celui din spate care iti pregateste mancarea trebuie respectata. Si nu doar munca. Pozitia de drepti a ospatarului lnu este una de umilinta sau de disponibilitate totala, ci una de standard si eticheta. Multi inteleg asta altfel. Percepandu-l la indemana si fara posibilitatea de a se apara de pe pozitii egale cu clientul, il freaca cu tot felul de maruntisuri si pofte, crezand ca este spre amuzamentul celor din jur. Si bineinteles demonstrand ca el este seful. De aici pana la a impune ospatarului o atitudine de servialism umil este o cale foarte scurta.
Deci am stabilit ca inteligent nu este, la fel nici rafinat, asta pt ca modul de manifestare este mitocanesco - trivial. Dar educat? Pai educat in nici un caz, pt ca nu are autocontrol. Nu realizeaza ca nu doar jigneste pe cei care servesc, dar creaza in acelasi timp disconfort la masa. Nimeni nu merge la restaurant sa admire aerele de cunoscator a unui comesean. Omul merge sa schimbe o vorba, sa savureze o mancare si o bautura buna, sa se bucure de ambianta de acolo, sa socializeze. Si inevitabil parca tot acolo am ajuns. La termenul care insoteste acest proiect: socializarea. Aici intr-o situatie care confirma ceea ce scriam la un moment dat pe forum,referitor la cadrul in care aceasta poate sa fie generata in conditii optime. Grupul nu este o entitate izolata, dezvoltarea relatiilor in interior nu depinde deci doar de membrii lui ci si de factori sau legaturi cu oameni din afara. Luand masa de restaurant ca si cadru de socializare, iar cei care sunt in jurul ei ca si membrii de gruo, pt dezvoltarea unei stari de socializare nu este suficient confortul generat de armonia companiei, ci si de anumite legaturi periferice cu cei din jur. Daca vor exista discutii cu ospatarul, daca unii de la masa vecina vorbesc prea tare sau trivial, daca usa este deschisa prea des si lasa curentul sau frigul sa ajunga la masa grupului, cadrul este afectat, iar socializarea se va petrece mai greu sau chiar deloc.

De aceea insist si sunt atent la cadru, de aceea aleg locurile in care sa nu fim deranjati si unde sansa de aparitie a unor factori de asa numit stress pot perturba relationarea intre participanti, este minima. Relatiile de socializare apar cu preponderenta acolo unde grupul are confort, de multe ori fiind necesara chiar si o intimitate.

Si pt ca pornind de la ceva am ajuns departe, vreau daca chiar sunt aici, sa mai intru pe o potecuta. Desi nu este subiectul proiectului meu.
Asa cum un grup are nevoie de un cadru confortabil si de o anumit grad de intimitate, tot asa si cuplul, cel putin in faza de formare si maturizare a relatiei. Tot ce este in jurul lui poate constitui un posibil factor perturbator. Eu ma refer aici la cuplul de perspectiva, nu la cel de conjuctura, evident.
De aceea ideal este ca si cuplul sa-si parcurga prima perioada intr-o cat mai mare intimitate, debransat de la cat mai multe legaturi exterioare. Nu parinti, nu bunici, nu prieteni, nu probleme materiale, nu altceva decat ei doi. Asa sansele ca si cuplul sa se sudeze bine de la inceput sunt maxime. Si pornirea conteaza mult. Cine a inventat luna de miere a stiut si a inteles foarte bine, cat de buna pt viitorul cuplului este o vacanta in doi, acolo unde nu apare nici unul dintre factorii de care ziceam. De aceea recomandam Magdei, lui Adi si Stelianei, sa stea deoparte de grup sa-si focalizeze atentia doar pe pereche. Sunt convins ca m-au inteles si ca mi-au dat dreptate.

Si sa ma intorc de unde am plecat. Nu doar cei care comenteaza intr-un restaurant ma deranjeaza si-mi creeza disconfort. Mai sunt cei care au tot timpul impresia si nevoia ca trebuie sa "urecheze", sa corecteze, sa faca observatii. Sa nu mai discutam de cei care critica si desfiinteaza. Cu un drept parca dat de o aristocratie sau genialitate pe care le considera ei confirmate. Si toate astea pt ce? Omul se poate indrepta sau corecta doar prin educatie, prin autocontrolul dat de aceasta.

Suntem doar noi romanii pusi tot timpul pe a critica, pe a cataloga, pe a discredita? Ne-am nascut noi asa, este ceva specific lationo-balcanicilor? Sau poate familiile incubeaza nevoia de a ataca pe cei din jur, cu motivatia primitiva: "musca tu primul pt a fi sigur ca nu vei fi muscat!"?

Offline francesca777

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 793
  • after all...tomorrow is another day..:)
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #1 : Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 10:42 »
Citind ceea ce ai scris mi-a venit in minte o intrebare care ma obsedeaza de ceva vreme.De ce nu-si poate vedea fiecare de treaba? de ce trebuie mereu sa comentam actiunile altora, ne uitam in gradina celuilalt...bombanim..comentam...vorba aluia " neam de carcotasi"..poate...si nu cred ca familia e de vina pentru acest gen de comportament.Ma gandam deunazi(un exemplu real) la o anumita persoana : pana acum un an , 2...o persoana simpla, stearsa , fara a iesi in evidenta cu ceva anume(scuzata-mi fie afirmatia) ...soarta a facut ca aceasta persoana sa intalneasca pe cineva cu"potential"...alaturi de care viata  i-a fost schimbata total.Ei...si ce sa vezi....dintr-odata totul i se cuvine....el are dreptate...mare sef mare...dintr-odata le stie pe toate...si culmea...noua lui atitudine(negativa desigur) a schimbat in mare parte comportamentul celeilalte persoane.Eu ii spun in gluma: "spalare de creier".NU stiu cum anume sa cataloghez o astfel de persoana...daca nu m-ar afecta direct, zau de i-as da vreo importanta insa din pacate...nu-i asa...Si ajung de unde am plecat...de ce nu-si vede fiecare de ale lui? nu ar fi mai simplu asa?

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #2 : Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 12:19 »
Din moment ce am scris intr-o sambata dimineata despre acest subiect, atunci cand in mod normal toata lumea incearca sa se destinda si sa se bucure dupa o saptamana de munca, inseamna ca tare ma obsedeaza si pe mine atitudinea asta de critica aroganta, atotstiutoare si vehementa. Chiar asa, ceva mai bun nu au de facut, decat sa-si ataleze si sa-si impuna in fata celorlalti dorinta de confirmare? Ei carcotasii sunt ca si protocomunistii de exemplu persoane submediocre, frustrate insa de realizarea si de nivelul intelectual al altora. Si nereusind sa-i egaleze pe cei vizati ca tinta, comunistii au actionat prin suprimare, prin decimare a oricarui individ considerat a avea ointeligenta peste medie, in timp ce urmasii lor in ale frustrarii actioneaza atacand si chiar desfiintand ca imagine pe oricine considera ei o tinta potrivita. Si uite asa te trezesti de multe ori in drumul tau cu cate un catel de asta agatat de picior, maraind si aratandu-si coltii. Fara ca tu sa-i faci ceva, poate si fara macar sa-l cunosti. Are impresia ca maraind impresioneaza si intimideaza, starea asta dominanta fizic dandu-i un scendent care reduce in mintea lui distanta intelectuala ce-l separara de victima.

Am nenumarate exemple de oameni care daca ar fi ramas acolo unde inteligenta, cultura si educatia i-a asezat in societate, ar fi trecut neobservati si ti s-ar parea absolut firesc sa-i gasesti acolo, in mediu lor natural. Dar in momentul in care viata i-a aruncat printr-o intamplare in alte straturi si pe nivele nepotrivite alurii lor, devine destul de probabil sa asistam la o razmerita a lui cu cei care ocupa meritat acea treapta.

Din pacate anii comunismului au creat ideea de egalitate si chiar de supunere in fata majoritatii. Fals insa, proletariatul era doar o masa de manevra, era un argument, nu avea decizia, nu avea puterea. Vazandu-se insa pe pozitia de inchizitor, de judecator in toate cele, de tribun de sedinta, proletarul, omul simplu a inteles ca poate sa-si permita sa critice orice si pe oricine, indiferent ca are sau nu argumente.
Acasa primisem o educatie in ale adresabilitatii foarte stricta, intotdeauna trebuia sa salut primul, sa ma adresez la persoana a doua plural, sa respect fara limite persoanele in varsta. Traind in mediul acesta, destul de inchis poate si protejat, nu am stiut pana pe la 25 de ani ca exista si o altfel de lume decat cea pe care o cunosteam eu. Socul a fost cand m-am angajat si am ajuns in intreprindere. Femeiele erau "tu" sau "fa", iar de persoana a doua plural nici o sansa: adresarea catre oamenii cu parul alb era invariabila pe nume direct, fara macar un "nea". Inginerul era Bica, fara nici un alt apelativ, "domnul" sau ceva de genul asta. Si toate astea vin totusi consider eu din educatie. In mod cert daca ar fi avut un parinte ca taica-meu care avea pretentia ca la masa sa fiu impecabil, indiferent daca suntem doar in familie. Cutitul, farfuria la doua degete de masa, furculita, servetul trebuiau aranjate si folosite corect. Ca si respect ce sa mai discutam.

Vad si eu ce e in jur. Vad cum se schimba lumea in rau in loc sa fie inspre bine. Tindem mai degraba spre polul opus educatiei. Deci nu este de mirare ca un chiscar imbogatit, ajuns crede el pe aceiasi treapta cu un profesor il poate tutui si chiar certa pentru ca este..."intelectual".

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #3 : Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 14:38 »

Am nenumarate exemple de oameni care daca ar fi ramas acolo unde inteligenta, cultura si educatia i-a asezat in societate, ar fi trecut neobservati si ti s-ar parea absolut firesc sa-i gasesti acolo, in mediu lor natural. Dar in momentul in care viata i-a aruncat printr-o intamplare in alte straturi si pe nivele nepotrivite alurii lor, devine destul de probabil sa asistam la o razmerita a lui cu cei care ocupa meritat acea treapta.

Imi vine in minte, doar un exemplu: dimineata, in tramvai, in timp ce mergeam spre birou insotita de o cunostinta (recenta), unul din calatori raspunde la telefonul mobil si incepe o discutie matinala de parca ar fi fost in propia casa. Persoana care ma insotea a inceput sa faca fete-tefe si sa-si manifeste disconfortul prin ceea ce reusea sa trabsmita. Desi sesisazem - ca dealtfel tot vagonul tramvaiului - modul "personal" al discutiei telefonice, nu am dat atentie.
Atentia mi-a fost atrasa de manifestarea persoanei care ma insotea, pentru ca am fost derutata neasteptat, de manifestare. Bombaneala si incruntare in toata regula!
Ma intreb si intreb, cui nu ii era locul: persoanei care vorbea la telefon, persoanei de langa mine sau mie ... in tramvaiul 41?

Este dificil sa accepti; este dificil sa ignori; este dificil sa nu te intrebi.
Este dificil sa existam, in orice loc!
Chiar daca unora li se ofera trepte ... nu inseamna ca li se deschid si usi ...
nihil sine deo

luciamanta

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #4 : Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 17:14 »
   Gigi, ceea ce spui tu, ţine de educatie si din păcate, educaţia nu se poate cumpăra... Oamenii sunt diferiţi, uneori ei sunt pe placul nostru, alteori nu, ne dezamăgesc.
   Ceea ce m-a încântat la tine, Gigi, a fost fineţea observaţiei...
   In timp ce citeam cele relatate in cadrul acestui topic, mi-a venit in minte, următoarea frază a lui Goethe: "gândurile cele mai frumoase rămân neexprimate".

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #5 : Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 19:49 »
Apropa de profunzimea frazelor lui Goethe: In primavara, intr-una dintre etapele circuitului de Praga am stat la Karlovy Vary, la Hotel Mozart, locatia lui preferata. Stand si privind pe fereastra la rauletul care curge prin fata, sentimentul ca poate pentru o noapte dorm intre aceiasi peretii ca si el, mi-a dat un sentiment tare ciudat. Intotdeauna apropierea de locruri incarcate, acolo unde amprenta genialitatii este inca  vie, mi-a creat o stare de sensibilitate greu de descris. Mai patesc asta cand ascult operele mele favorite in locuri speciale, mai putin conventionale.

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #6 : Duminică, 25 Septembrie 2011, 09:47 »
Daca ar fi sa mai scriu pe acest topic, ar trebui sa schimb numele, tocmai s-a facut duminica. Duminica? Wow nici n-am realizat, este ziua de iesit in Grosse Ring. Gata, inchid si o iau din loc. Simt deja aroma unei cafele la Wien Caffe. Pe deseara!

julia

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #7 : Luni, 26 Septembrie 2011, 17:17 »

Topicul asta putea sa se numeasca si Despre aroganta
Cunosc genul acesta de oameni, "comentatori" de profesie.
Nu as avea nimic cu obiceiul asta, ba chiar l-as sustine daca ar spune ceva util sau constructiv dar daca e numai de aruncat cu vorbe ...
In general din ce am vazut sunt persoane fara continut, doar de ambalaj, si e pacat sa iei in considerare si sa cintareasca greu astfel opinii.

ps: aici trebuia sa scriu numai simbata? intre ce ore?

Saturnianul

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #8 : Luni, 26 Septembrie 2011, 21:34 »
Numai sambata dimineata, intre 7 si 12. Dupa, e pranzul. Deci, ai spamat. Te raportez :)

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #9 : Marți, 27 Septembrie 2011, 07:12 »
Vai Julia, nu puteai si tu sa ai rabdare pana sambata?

julia

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #10 : Marți, 27 Septembrie 2011, 09:42 »
ma scuzati, dar eu simbata dimineata nu gindesc ...!!

luciamanta

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #11 : Vineri, 07 Octombrie 2011, 22:52 »
   O sa scriu aici cateva ganduri de vineri spre sambata dimineata... Doamne, cati artisti frumosi exista in lumea asta.  Oameni talentati, oameni care viseza frumos, care creează, care nu dorm noaptea pentru o idee, pentru un gest, un cuvant, un sunet, o culoare, o forma... Pentru ce? Pentru ce o fac? Pentru glorie? Eu cred ca cei autentici o fac pentru ca nu pot altfel. O fac de drag. O fac pentru ca stiu sa existe, pur si simplu.
   

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #12 : Sâmbătă, 22 Octombrie 2011, 10:18 »
din nou sambata  :) – week-end, relas, toamna (soarele a hotarat sa nu apara azi  ??? - as fi iesit la plimbare prin parc cu aparatul dupa mine sa prind raze de soare printre frunzele ramase), cu laptop-ul in brate , topurile de muzica ruleaza prin spatiu -  si totusi parca lipseste ceva -
cred ca este entuziasmul verii, neastamparul de dinaintea concediului cand faci planuri si te gandesti cum o sa fie vacanta  8)
Zilele astea am dat peste o expresie care m-a amuzat – “ruleaza fin”  ;D – cred  ca asta fac sambata dimineata- rulez- dar fin, cu calm si permitandu-mi sa ma opresc atunci cand vreau o pauza, cand caut sensuri si intelesuri, cand vreau sa aprofundez – atunci am timpul si ragazul de a face ce altfel nu pot face pentru ca in Bucuresti traiesti non stop pe “repede inainte” si tin pasul in timpul saptamanii  - eh, sambata  e altceva – parca timpul se alungeste, capata coordonate tangibile pe care le pot prinde si acum e vremea cand tine el pasul cu mine - si nu ma grabesc, nu ma zoresc  :)

julia

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #13 : Luni, 24 Octombrie 2011, 17:55 »
aha
deci aici sunt ginduri de simbata dimineata de la cei care simbata dimineata huzuresc.
dar din aia care simbata dimineata muncesc nu sunt pe aici?

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #14 : Sâmbătă, 29 Octombrie 2011, 12:45 »
M-am trezit ca este sambata. Nu mai e chiar dimineata, dar sa zicem ca nu sunt off topic.

Cei de la Dolce au introdus in grila de programe standard, adica pe care mi-o permit eu, mai multe canale de desene animate, printre care si Boomerang. Si pt ca am o telecomanda care nu-mi permite sa sar direct la canalul ales ci imi impune trecerea prin toate intermediare, am dat de Tom si Jerry, desenele animate ale copilariei mele. Trebuie sa recunosc ca m-am oprit la un episod, unul cu un caine care-si invata puiul cum sa sperie o pisica. Evident ca nu mi-am propus sa va povestesc episodul, ar fi cred cel mai ciudat lucru pe care l-as putea face aici pe forum...Ce vreau sa va scriu, este despre modul diferit in care a fost educata generatia noastra si cea de acum. Nu vreau sa judec stilul si particularitatile, pt ca fara doar si poate ele sunt adaptate la ceea ce societatea cere la un moment dat de la individ. Nu poti educa azi un copil in stil romantios, sa devina un sensibil sau un timid. Viata acum este o batalie, iar copilul tau trebuie sa fie pregatit pentru asta. Trebuie sa analizeze rapid, sa aiba curaj, sa fie bataios, sa fie adaptabil. Doar atunci are sanse de reusita.

Desenele animate de pe vremea noastra, ca si cartile colorate, revistele cu benzi desenate, povestile, erau toate pline de romantism, de animalute simpatice, nu contineau nici o urma de violenta stridenta. Chiar daca Tom era prins de catel, pedepsirea lui era comica, nu avea accente de duritate. Acum daca ma uit si doua minute la un desen animat, pot sa numar 10 violente. Personajele sunt colturoase, razboinice, n-au nici o urma de bucurie pe chip. S-au dus personajele pline de farmec ca Chip si Dale, Donald, Micky Mouse, Pluto. Au fost inlocuite de eroi intergalactici inarmati, violenti care omoara gandaci uriasi, alieni si tot felul de potai.

Nu se mai citeste Cismigiu & comany, nici Cella Serghi, nici Ionel Teodoreanu. Foarte multa maculatura pornografica, cartile abunda de scene erotice, de lucruri care pe vremea noastra erau privite ca si intime.
Era tot ieri la TV Cultural un film facut prin 74 de sotii Segal, despre tinerii care invatau in Liceul Spiru Haret Alte preocupari, alt gen de educatie, mai simpla, mai directa, mai apropiata. Acum, dau dreptate dascalilor, admirandu-le adaptabilitatea, totul este facut in goana, cantitatea de materie care se vrea transmisa este cu mult peste ceea ce se poate absorbi de un creier de copil. Principiu este: "tine si el minte cat poate sau cat il intereseaza!" Copilul este pregatit sa devina enciclopedic, pt ca in viata este obligat sa stie cat mai multe, nu foarte bine ceva anume. Pt ca cei ultraspecializati isi gasesc cu greu ceva de munca.

Fiindca scolile trebuie sa pregateasca luptatori, nu profesionisti, evident ca si parintii si profesorii pun accent pe dezvoltarea laturii de "descurcaret" a copilului. Societatea arata ca oportunistii reusesc, nu neaparat cei profesionisti. Parca chiar si comunismul mai punea accentul pe cei care stiau mai mult decat altii. Economia de piata a creat o concurenta oarba, unde trebuie sa fdi foarte abil sa reusesti.

Muzica si arta sunt adaptate si ele la timp si la societate. Ritmul a devenit mai important decat armonia, decat melodicitatea. Eram pe malul Balatonului, soarele rasarea si mi se parea atat de nepotrivit ca o melodie fara cap si coada de tehno house imi lovea violent  timpanele. Adica mai curand m-as fi asteptat la Abba, la ceva mai bland, mai placut. Dar target-ul de clienti acolo este 18 - 30 ani, deci o generatie neintersata de muzica cu care am crescut eu. Lor li se pare totul ok, s-au nascut cu aceasta muzica.

Gresit sa facem comparatie intre generatii, care e mai buna si care mai putin. Fiecare se adapteaza vremurilor si cerintelor societatii. Un tanar de acum ar fi fost considerat total deplasat in anii 80, asa cum bine se vede, la randul ei cei din  generatia noastra nu s-au adaptat prea bine vremurilor astea...Se vede treaba ca ne-am uitat prea mult la Tom si Jerry....