Ninge cu fulgi marunti marunti si in cateva ore cred, totul va fi alb in jur. Inca mai sunt sarbatori, aici la Sibiel. Am vazut pe ulita bisericii lumea imbracata Ť de dumineca ť si senzatia pe care o incerci privind la mogaldetele infofolite, este ca inca e Craciunul. Poate mai e, pt ca timpul curge aici ardeleneste, domol si lin.
Cetele de juni s-au imprastiat, nu se mai aud chiotele flacailor de insurat. Nu stiu insa cu cate promisiuni de nunta s-a lasat
Anul asta stiu ca au fost doar sapte juni la Sibiel, dar am inteles ca la Reuniunea cetelor de juni, la Saliste, au fost cateva zeci de baieti din Marginime. Si de asemenea nu stiu cate fete de maritat au fost
Acum doi ani, s-au facut cateva documentare la mine la pensiune si tin minte ca unul dintre subiecte era batalia flacailor pe singura fata de maritat din satul Fantanele, invecinat Sibielului. Si erau vreo zece
.
Decorul de aici si aerul inca de sarbatoare ma duce iar cu gandul la bunici, la vacantele mele la tara. Era atat de placut la caldura sobei de lemne, cu broter-ul plin cu mere cu scortisoara
Mirosea in toata casa a brad, a lemn ars, a mar copt, a vin fiert. De cate ori trebuie sa organizez ceva aici la pensiune, incerc intr-un fel sa refac atmosfera pe care o recunosc din copilarie, ca fiind de sarbatoare. Probabil ca doar asa inteleg eu sarbatorile de iarna.
Ma uit din nou pe geam si cred ca in sfarsit, de data asta iarna a pus stapanire pe sat. Tare mi-ar place sa-mi pot permite timpul de a ramane cateva zile Ť inzapezit ť aici. In cateva zile au sa inceapa saniile trase de cai sa urce la deal, satenii isi mai coboara din lemnul taiat in vara. Chestia mi se pare atat de arhaica si naturala incat am senzatia unei intoarceri in timp. Sau de fapt in timpul meu. Pentru ca intotdeauna am considerat ca nu apartin acestei lumi agitate, prea moderne. M-as fi vazut mai degraba traind intr-un secol de ev mediu, decat in nebunia progresului de azi. De aici cred imi vine si placerea uriasa de a colinda locurile ramase intr-un fel neatinse. De aceea imi place enorm de mult Praga, Koper, Budva, Genova, Venetia si evident orasul meu de suflet, Sibiul. Sunt efectiv extaziat privind si admirand cladiri vechi, incarcate de istorie. In schimb nu m-a atras deloc modernismul exagerat al noilor orase, cladirile imense din sticla, geometriile prea elaborate, functionalitatea exagerata a infrastructurii. De aceea nu ma vad mergand la Vegas, in Dubai, in Singapore. Am avut nenumarate ocazii sa o fac, dar nu m-a atras nimic acolo. Apreciez ceea ce s-a facut din nimic, admiratia mea pt fantezia futurista a arhitectilor care au creat acele colonii de beton, sticla si otel, dar atat.
Ma vad in ultimii ani de viata traind undeva intr-un satuc francez sau suditalian. Sau poate cine stie, am sa ma incumet la mai mult, Mozambic, Indonezia, oricum locuri mai ferite, mai putin civilizate, nu atat de compromise de modern. Poate visez la locuri in care mi-ar fi greu sa convietuiesc cu locanicii, poate mi-ar fi tare greu sa ma adaptez, dar fiecare om trebuie sa-si aiba un tel. Iar al meu asta este, sa fiu cat mai departe de forfota nebuna a civilizatiei de asfalt. Nu stiu daca nevoia de simplitate tine de un anume primitivism, dar daca asa e, ma declar un homo arhaicus.
Din pestera mea: un week-end placut si la multi ani Ionilor, Ionelelor, Nelutilor!
