Autor Subiect: Ganduri de sambata dimineata  (Citit de 28436 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #30 : Sâmbătă, 19 Noiembrie 2011, 08:23 »
E sambata. Foarte de dimineata. M-am trezit cu gandul la o cafea fierbinte si aromata. In drumul spre bucatarie m-am oprit insa la calculator si…am ramas.

Cioru
Un deal stancos, cu reflexe rosiatice, brazdat de poteci serpuitoare ce duc spre varful impadurit. Semet si parca neprimitor.
Ca si copil m-a fascinat, l-am simtit misterios ca pe un taram de poveste. Am trecut de zeci poate de sute de ori pe langa el, fara sa indraznesc sa-i calc potecile. Nu dintr-un sentiment de frica, mai degraba as zice ca nu as fi vrut sa-l tulbur. Este acoperit de o liniste nefireasca, chiar si curgerea Oltului la poalele lui, cu unduirile sale verzi si molcome, e lina, respectand tacerea stancii.
Am pescuit de multe ori in acel loc minunat, la varsarea vaii Sebesurilor in Olt. Pe vremea copilariei mele era acolo o zona larga  in care apele de munte se intalneau cu cele de rau de ses. Avea apa aceea o culoare atat de stranie, un verde smarald transparent, iar soarele oglindit in mii de fete, dadea reflexe de metal rosietic.
Vacante intregi de vara mi le-am petrecut acolo pe mal, la pescuit. Imi pregateam decuseara caii de iarba, mustele si ramele, momelile pentru a doua zi. Bunica, se trezea dis de dimineata, si-mi pregatea pachetelul cu mancare. Mi-l punea cu atata drag si placere, incat si daca nu mi-ar fi fost foame, tot l-as fi mancat pe tot. Bunicul ma conducea pana pe ulita si se uita lung dupa mine, pana treceam podul si intram pe drumul ce strabatea centrul satului. Inainte de a disparea dupa curba pe care o facea ulita, il vedeam facandu-mi cu mana. Dupa un drum de vreo ora ajungeam la Cioru.
Imaginea aceea a apei insotita de aburii diminetii, cu dealul stancos invelit in ceata, cu plescaitul pestilor care sareau bucurosi de primele raze de soare, ma va urmari placut, toata viata. N-am mai revenit acolo decat de vreo 3-4 ori, dar locul nu mai seamana deloc cu cel din copilarie. Un firicel de apa care se varsa intr-un Olt argilos, cu ape parca mai grabite. Doar Cioru a ramas la fel. Falnic si tacut.

Aveam vreo 13 ani, varsta de „ciresar” si incepusem sa ne organizam, cei de pe strada, in expeditii. Visam tot felul de tunele care strabat Sibiul pe dedesubt, armuri si arme uitate pe acolo, care asteptau sa fie descoperite de noi. Ne lasam biletele prin locuri ferite, puneam tot fel de semne, foloseam coduri. Dupa fiecare episod de la TV cu ciresarii, imaginatia ni se transforma tot mai mult intr-o febra a aventurii. Totul a tinut vreo jumatate de an, pana ne-am convins ca tunelele sunt blocate de usi grele, cu lacate si infundate pe sfert cu gunoaie.
Ne-am orientat atunci spre natura si ne-am propus nici mai mult nici mai putin decat sa facem un...muzeu. Cu oua de pasari, cuiburi, animale impaiate, acvarii cu pesti, schelete adica ceea ce vazusem la Muzeul Stiintelor Naturii. Si ne-am apucat de catarat prin pomi, prin poduri, prin tot felul de cotloane sa gasim oua de pasari. Vroiam sa avem cate unul din fiecare specie. Dupa stradanii de zile intregi, haine rupte si maini insangerate, am reusit sa adunam 3 sau 4 oua diferite. Eram tare dezamagiti si ne pierise orice entuziasm. Cand, mi-am adus aminte de Cioru. Le-am povestit baietilor de el, de ce minuni ar putea ascunde padurile din varful lui si un cor inca sopran, incepuse imediat sa chiuie bucuros de perspectiva de a urca pe deal.
Ca o coincidenta satul bunicilor mei, Sebesul de Jos, se afla intre satele bunicilor a trei dintre copii, Racovita si Turnu Rosu. Asa ca intalnirea pt „ a ataca” Cioru era destul de simpla. Ne-am pregatit echipamente, am mai dat o raita pe la cantina de la „baraci” si ne-am mai aprovizionat cu niste ...tocana de legume la borcan si conserve cu costita, aveam chiar un depozit pentru toate acestea.
Si a venit si ziua. Ne lasasem biletele la jumatatea drumurilor intre sate, intr-o zi am fost sa-l pun pe cel scris de mine la Turnu Rosu, apoi in alta la Racovita, am repetat apoi pt a lua raspunsurile. Dimineata mi-am luat rucsacul cu conservele care imi reveneau mie prin impartire, o sticla de Sicola, jurnalul de expeditie, care nu-mi lipsea niciodata si pe la 9.00 eram la Podul Olt, acolo unde aveam locul de intalnire. Am fost primul, inca nu venise nici unul dintre cei trei. M-am asezat in iarba si am asteptat si am asteptat si am asteptat. Cand s-a facut deja 11.00 am fost sigur ca prietenii „ciresari”, de fapt „albatrosi” pt ca asa se numea expeditia noastra, nu o sa mai vina. Si am pornit singur, incet pe una dintre cararile dealului.
Nu stiu cat de greu mi-a fost, dar cu siguranta ca acum as privi altfel la muchia stancoasa pe care m-am catarat. M-am trezit sus pe culmea Ciorului,.de acolo de unde se vede toata depresiunea. Minunat peisaj, dar pe mine ma interesau atunci oualele, cuiburile, animalele si orice puteam gasi intersant acolo. Am colindat toata paduricea aceea in lung si-n lat, am privit la toti copacii in sus, doar doar o sa descopar vreun cuib de uliu sau de gaita. Nimic insa. Aveam impresia ca am intrat pe un „no land”, fara fiinte. Sentimentul nu a fost prea placut. M-am grabit sa cobor dealul si am ales o alta poteca. In cateva minute eram la poalele Ciorului si deja pe drumul spre casa.

Cu acea zi s-a terminat definitiv expeditia Albatros, cu acea zi am inceput sa inteleg cat de neplacut este sa astepti pe cineva si sa nu vina, din acea zi m-am uitat altfel la Cioru. Mi-a ramas insa admiratia si nostalgia pentru stanca rosie. Da, si poate din acea zi am incetat sa mai fiu copil. Lasand in urma expeditia, gandurile mele s-au indreptat doar spre Jeni, perechea mea de la dansuri. Trecusem de la Constantin Chirita la Ionel Teodoreanu..

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #31 : Sâmbătă, 19 Noiembrie 2011, 11:57 »
mai bine ca te-ai oprit aici Gigi

tu ai scris, eu am citit  :D - acum stiu de ce scrii tu asa frumos (tot tu ne-ai povestit  :) ) - eu venisem val vartej sa "bomban" ceva despre multe si marunte si sa critic si sa "spintec" pe unii pe altii - sa dau a razbel - si mi-a trecut - si doar am citit o poveste, despre un deal ( despre care nici nu stiam ca exista  ::) ), despre copii si copilarie, bunici si grija lor pe care o au pentru nepoti - si ai mei erau la fel - se uitau la mine ca la "soare", despre "ciresari" - ioi, cum sa-i spun eu unuia de 16 ani care scuipa seminte in tramvai de "ciresari" - mi-ar zice "mamaie" plimba pluta in alta parte
oare toti copii au cautat oua de prin cuiburile pasarilor ? de ce le cautam cu atata verva ? cand gaseam cate unul mai "pestritat" aveam un sentiment de victorie si ne mandream cu el de parca ar fi fost cine stie ce tezaur

un week-end placut Gigi  :)

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #32 : Sâmbătă, 19 Noiembrie 2011, 12:05 »
Si tie Gabi, imi pare bine ca ti-a placut povestea mea si ca ti-a schimbat starea....

Mari_a

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #33 : Duminică, 20 Noiembrie 2011, 08:38 »
In sectiunea Povestiri de dimineata si de seara, nu exista decat topicul Povestiri de seara. Numai aici am gasit cuvantul dimineata. Desi nu e sambata, e dimineata  :D Asa ca sa off-topicuim un pic!  :D


Eu sunt interesata de Craciunul la Azuga. As vrea sa vin cu nepotul meu de 8 ani, insa doar daca mai vin persoane cu copii, ca sa aiba si el cu cine sa se joace. El ma tot bazaie sa mai plecam si noi undeva. Ne plimbam amandoi de cand era inca in pampersi. Ii place cu mine pentru ca nu-l cert. Pana sa descopar SC, el era partenerul meu de excursii (ca sa nu zic ca nu m-am dus si eu cu un barbat undeva!  ;D)
In 2010 maica-sa era insarcinata, asa ca mi-a revenit mie sarcina sa duc copilul la mare. Ne-am luat doua sejururi de 5 nopti, consecutive. La Neptun a mai fost cum a mai fost, dar la Saturn a fost groaznic, dupa trei nopti de manele am plecat acasa! Insa a fost frumos la plaja cu el – am facut si eu tot ce a facut el, m-am simtit din nou copil! Atatea bai, atata nisip intrat peste tot si atatea valuri in cap nu mi s-au mai intamplat niciodata, nici cand era a mea mica!
Anul asta, dupa Paste, am fost amandoi o saptamana la Brasov. Am planificat astfel incat sa fim acolo in Duminica Tomii, ca sa-i arat Parada Junilor. Iubesc Brasovul, ma duceam anual de trei-patru ori, numai la pensiuni din centrul istoric. In ultimul timp n-am mai mers decat la Roman - o casa de pe la 1400, proprietatea unei americance din Dallas-Texas, o femeie extraordinara (si e single  :D)! Roman e motanul ei de vreo sapte kile. L-a botezat Roman de la Romania!  ;D
Parada Junilor a fost frumoasa, ca de obicei, insa anul asta s-a lasat cu peripetii. Lu’ asta mic ii daduse maica-sa aparatul foto – unul de vreo patru ori mai scump decat al meu. Era atat de fascinat de cai, incat nu-si mai dadea seama ca se baga chiar in picioarele lor ca sa-i pozeze. Unii erau mai naravasi, se mai ridicau in doua picioare, iar eu il tot trageam inapoi, asa ca pana la urma am fost nevoita sa-i iau aparatul - cam cu forta. Atata mi-a trebuit! S-a bosumflat tot! Cand sa trecem Piata Sfatului ca sa vedem Junii pe strada cealalta, pe unde o iau ei spre Pietrele lui Solomon, suparatul meu a zbughit-o prin multime. Si pas Mario de-l mai gaseste in puhoiul de lume!  M-am dus la fantana arteziana, unde stiam ca-i place sa stea, m-am dus de data asta eu in picioarele cailor si nimic! M-am dus la scena, sa-i rog sa anunte ca-l astept acolo, dar nu au vrut, ca se se termine parada si p’orma, ca asta sigur e din Bucuresti, ca numai aia se pierd asa aiurea.
Am continuat sa-l caut inca vreo doua ore, in care am albit ceva-ceva si mi-au trecut prin cap cele mai ingrozitoare scenarii de filme horror. Nu i-am sunat pe ai lui, ramasi acasa cu bebelul cel mic, dar ma gandeam ce si cum sa le spun!
Cand s-a terminat parada, eram departe de scena, asa ca am luat-o efectiv la fuga prin multime, aproape lovindu-ma de cei din calea mea. Am auzit ca prin ceata cum prezentatorul a zis unde e matusa din Bucuresti, ca i-am gasit nepotul. Dar cel mic nu era langa scena, era numai un ofiter de jandarmi, care m-a luat cu el la masina si m-a certat ingrozitor ca nu am avut grija. Imi venea sa intru in pamant! Nu mi-a dat amenda doar pentru ca m-a vazut in ce stare eram! Cred ca i s-a facut mila.
Al mic ma cautase si el, dar daca a vazut ca nu ma poate gasi, s-a dus plangand la jandarmi si le-a spus ca s-a pierdut matusa! Stia unde stam, i-a dus pe jandarmi la casa de la 1400 de care va ziceam, care-i in Poarta Schei, la mica distanta de Biserica Neagra. Au sunat la poarta, insa atunci toata lumea era in strada, la parada. L-au dus la magazin, i-au luat un suc si o ciocolata, l-au urcat in duba si au plecat cu el spre sediul lor, nu stiu incotro, dar eu am asteptat mai bine de jumatate de ora in piata pana mi l-au adus. Nu bause sucul, nu mancase ciocolata, era speriat si umflat de plans!
Acum ma miorlaie sa-l duc si pe el undeva. A fost cu ai lui la munte, dar nu i-a placut. Tot cu mine e mai bine. Ma gandesc sa merg cu el la Azuga, de Craciun, ca-i oras mic si acolo n-am unde sa-l pierd!

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #34 : Sâmbătă, 26 Noiembrie 2011, 11:35 »
O noua sambata dimineata. Sa ma bucur, sau sa ma gandesc ca sunt mai batran cu inca o saptamana? Cred ca mai degraba sa ma bucur, orice zi este o noua experienta si trebuie sa te simti fericit ca o petreci.

Vremea asta nici rece, nici calda, nici zapada, nici uscata, adica asa cum este cel mai putin placuta pentru plimbare, m-a tinut in casa. Aveam oricum multe de facut, asa ca m-am baricadat intre peretii ei si mi-am inceput... hibernarea. Printre ele, am privit la tv. Foarte putine de vazut si de urmarit. Jalnic, cu adevarat lipsit de orice atractivitate. Chiar si canalele care odata imi placeau si care difuzau lucruri interesante au acum doar cateva emisiuni la care merita sa te uiti.
Am prins cateva franturi din scandalul Oanei Zavoranu cu mama ei. De necrezut ce poti vedea acolo in spatele sticlei: o mama lacoma, imbogatita prin casatoria cu un om descurcaret si o fiica de-a dreptul  innebunita dupa banii care spune ea ca i s-ar cuveni. Amandoua se bat de fapt pe averea facuta de altcineva, niciuna dintre ale avand vreun merit la agoniseala. Decat acela ca si-au intersectat vietile cu un barbat care nu stiu cat de inteligent a fost sau nu, care nu stiu cate calitati avea si despre care la fel nu stiu ce nivel de educatie avea  - de fapt nici nu este important foarte mult asta – omul s-a adaptat vremurilor si a reusit sa faca ceva. Lipsit de importanta este la fel, cine are dreptate in tot acest conflict. Strident, halucinant si de necrezut este relatia mama – fiica. Daca si aceasta legatura a ajuns sa fie afectata de bani, de nebunia asta a  averilor, de dorintele  exacerbate de imbogatire, atunci ce mai este sfant pe lumea asta?

Poate este un caz izolat, poate ca prezentarea unui caz extrem ca acesta la tv are si un rol educativ prin contraexemplu. Poate ca privind la nebunia asta iscata pe avere, care a rupt o relatie care ar trebui ca in normalitate sa fie axiomatica, oamenii vor invata ceva, vor fi scarbiti de nebunia celor doua si vor intelege mai bine cat rau poate sa produca setea asta de bani.

Am vazut de la revolutie incoace sute de cupluri care s-au rupt din cauza banilor, ori ca au fost prea multi, ori ca unul dintre parteneri a considerat ca sunt prea putini. Am vazut frati certandu-se pe pamant, pe mosteniri, chiar si pe florile artificiale din vaza parintilor. E drept intotdeauna a existat o goana dupa avere, dupa pamant in special, cel putin la mine in Ardeal asta a fost o problema permanenta. Dar asta venea din nevoia de supravietuire fizica, daca nu aveai pamant, nu aveai ce manca, nu puteai sa-ti tii familia. Era o lupta pentru viata.
Dar acum ce argument exista, ce motivatie poate sa aiba un copil care nu are rabdare sa-si vada parintele in mormant, ca sa-i foloseasca averea stransa?

Pentru mine este o dezamagire fara margini sa vad deteriorarea asta continua a relatiilor dintre oameni si cand vad ca s-a exitins si la nivelul familiei, mi se pare ca omenirea a depasit un prag al firescului, al normalului.
Nu stiu cum s-a ajuns aici, nu stiu ce parghii au actionat si au produs aceste modificari de prioritati in mintea oamenilor. De bine de rau toata lumea are ce manca, cu ce se imbraca, are un acoperis deasupra capului, astfel incat viata fizica nu-i este pusa in pericol. Cu siguranta asta, ar trebui sa vina apoi cel mai important lucru: familia, incepand cu cei mai apropiati.
Ce ar trebui facut ca macar sa se opreasca toata aceasta nebunie care se intampla acum? Cum ar trebui sa ne educam copiii, ce ar trebui sa faca dascalii, in ce fel s-ar putea schimba cadrul asta alterant in care relatiile dintre oameni sunt efectiv pulverizate? Unde sta secretul parghiilor cu care s-ar putea armoniza lumea asta a noastra?

silviu

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #35 : Sâmbătă, 26 Noiembrie 2011, 11:54 »
Citat din: admin
am prins cateva franturi din scandalul Oanei Zavoranu cu mama ei. De necrezut ce poti vedea acolo in spatele sticlei: o mama lacoma, imbogatita prin casatoria cu un om descurcaret si o fiica de-a dreptul  innebunita dupa banii care spune ea ca i s-ar cuveni. Amandoua se bat de fapt pe averea facuta de altcineva, niciuna dintre ale avand vreun merit la agoniseala. Decat acela ca si-au intersectat vietile cu un barbat...
barbatul fiind tatal oanei? in cazul asta, oana e rezultatul intersectarii dintre maica-sa si acel barbat iar legea ii da dreptul sa mosteneasca 3/4 din averea tatalui.
bataia pe bani nu mi se pare ceva anormal in vremurile noastre. problema e ca ele se bat in direct, pe toate posturile tv.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #36 : Sâmbătă, 26 Noiembrie 2011, 15:38 »
Barbatul, dupa cate am priceput, de aceea am si intarit pe ideea de pasager in viata lor, nu este tatal natural. Legal cred ca intradevar ea mosteneste, pentru ca a fost adoptata, din moment ce-i poarta numele. Nu ma pricep.  Nu insa aspectul acesta era important daca mosteneste sau nu sau daca are dreptate sau nu vreuna dintre ele, ceea ce m-a socat pe mine a fost vehementa lor, comportamentul sub orice limita de decenta, in conditiile in care relatia este de mama - fiica. Ok, daca erau oameni care nu aveau niimic in comun, nu se cunosteau, as fi putut admite ideea asta de lupta pentru avere, dar asa, purtata intre o mama si o fiica, cu accentele astea de violenta verbala cu care se improasca reciproc, sorry dar nu le mai poti considera nici macar mamifere. Orice mama chiar si din regnul animal isi apara puiul, il hraneste, il inconjoara cu iubire, cu afectiune, il rasfata, iar puiul ramane marcat de ea toata viata, chiar daca drumurile lor se despart. Chiar si la animalele teritoriale, exista o recunoastere a relatiei mama fiu sau fiica, existand acceptari si compromisuri. Omul este o fiinta superioara, la care apare si educatia ca element de reglaj fin, ar trebui ca aceste relatii sa fie si mai stranse si mai bune. Ori aici, indiferent ca lupta este la tv sau acasa, mi se pare ceva de neacceptat. Si doar sa ma gandesc la ceva din averea parintilor, sa le cer ceva din agoniseala lor, sa vreau ceva din ea, ar insemna sa ma desconsider pana la ultimul nivel. Ceea ce au este rezultatul muncii lor, nu al meu, suficient ca m-au nascut, m-au educat, m-au tinut la scoli si ca mi-au dat un vant in fata in viata. Mai mult ce sa vreau de la ei? Decat sa-i vad sanatosi, sa ma bucur cand merg la ei vazandu-i multumiti si fericiti. Isi traiesc batranetile amandoi, toata ziua intr-o gradina, plina de flori, pomi si legume. La care lucreaza cu placere, cu apuzele lor tabietare de cafea sau de meciuri de tenis la tv. Am toata placerea cand imi dau o legatura cu ceapa sau niste mere, stiu ca vin din suflet si cu bucuria de a da, dar sa-mi iau eu ceva, singur, de acolo, nici gand. Am copilarit acolo, m-am bucurat tot timpul de ce este mai bun, eu aveam bucatica din mijloc, acum este randul lor sa se bucure de ceea ce fac cu mainile lor. Si daca vor si au placere sa-mi dea ceva ok, primesc multumind, daca nu, nu si nu ma pot supara de loc.
Asa am vazut ca se comportau la randul lor si bunicii cu ei, asa am incercat sa procedez si eu cu fiul meu.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #37 : Sâmbătă, 10 Decembrie 2011, 16:16 »
Sambata. A cata?

M-am trezit cu o pofta nebuna de culoare. Mi-am intins o panza, am impanat-o bine si am dat un fond. Ce am simtit in acel moment. Fara sa ma gandesc la ce urmeaza. Poate e mai bine.

Muzica merge la maxim si pana se usca acrilul incerc o schita. Am rupt vreo zece foi. Sunt sau excesiv de inspirat, sau in blocaj. Ca nu-mi iese nimic.
Am deschis forumul si m-am apucat sa-mi scriu gandul de sambata dimineata. Sper ca facand asta, imi limpezesc un pic mintea, starea de hipereuforie se mai inmoaie si pot sa incropesc ceva.

Unde imi sunt gandurile azi? Cred ca in Maroc sau in Spania. Am ratacit prea mult pe acolo in ultimele zile, citind, uitandu-ma la filme documentare si incercand sa inteleg istoria acelor locuri. M-a prins atat de tare documentarea asta, incat cred ca o sa fac o adevarata pasiune. In copilarie am vazut un film, "El Cid" se numea, una dintre cele mai bune pelicule istorico - dramatice a acelor ani. Atat de mult mi-a placut acel film, atat de mult m-a impresionat copil fiind, incat tin minte ca am lasat de o parte cartile cu care ma delectam in acea perioada  si m-am apucat de citit despre mauri. Nu m-a tinut insa mult, eram in perioada aia de nebunie baieteasca pre-juvenila si gandurile mi se roteau printre bancile clasei. Azi imi placea o fata, maine alta, poimane mi se parea ca cealalta. Eram ametit si obosit de atata "hoinareala". Matematica, marea mea dragoste, istoria cea care-mi incanta serile, pescuitul - cea mai mare pasiune, le laseasem pe toate de o parte. Maurii? Nu ma mai interesau deloc. Doar cozile colegelor, fetsoarele lor incadrate de bentite, corpurile care incepeau sa prinda forme.

Asa ca reiau acum, dupa mai bine de 35 de ani, tema asta de istorie. In alt context Colegele nu ma mai deranjeaza, distragandu-mi atentia, multe din ele isi plimba nepoteii, matematica este un capitol de mult inchis, iar pescuitul il mai practic doar ocazional.

Cred ca panza s-a uscat, scriind m-am mai linistit, ma intorc la blocul de desen.

Asa se va mai termina o sambata. Cate mai sunt?


silviu

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #38 : Sâmbătă, 10 Decembrie 2011, 16:25 »
eu m-am trezit cu o pofta nebuna de altceva 8) da' nu mi-a iesit nimic >:( si tot asa, am deschis forumul, am scris cate ceva si gata! mi s-a inmuiat starea hipereuforica :(

Mari_a

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #39 : Sâmbătă, 10 Decembrie 2011, 20:10 »
Sambata. A cata?
.....
Asa se va mai termina o sambata. Cate mai sunt?
Cate sa mai fie? Inca - pe putin - vreo 2600! Cam.. 2808!  :D

admin, o poza cu ce pictezi ne pui si noua aici?  :)

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #40 : Duminică, 11 Decembrie 2011, 08:04 »
Am lucrat la tablou pana seara tarziu. E inca destul de mult de lucru la el. Cred ca am sa continui, pt ca vad ca azi nu prea e timp de iesit pe afara. Ploua cu galeata la Sibiu, mi-e teama sa nu-mi toarne si mie de dupa usa una in cap, asa ca raman cu culorile mele azi. Cam putine, am ramas doar cu vreo 5 baze si imi ia destul de mult prepararea.
Daca-l postez pe forum? Nu cred. Pictez in general pt mine, de aceea tablourile pe care le-am facut sunt agatate in zona intima a casei, unde nu au acces musafirii. Nu pt ca mi-ar fi jena cu ele, sau ca nu le-as considera nereusite sau prea amatoresti, ci pentru ca ele se refera doar la starile mele, sunt imaginea gandurilor mele. Si greu ca cineva sa le inteleaga si deci sa le poata admira alfel decat ca si compozitie si raport de culoare.

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #41 : Sâmbătă, 17 Decembrie 2011, 13:22 »
o alta sambata, nu mai e dimineata dar sambata are pentru mine avantajul ca "morning" poate sa fie la orice ora
m-am trezit in minte cu impresiile placute de la spectacolul pe care l-am vazut aseara la national - a fost ceva neprogramat - ceva de genul, mai avem un bilet in plus , nu mergi si tu asa ca am ajuns la "vizita batranei doamne"  8)
nu aveam idee ca sala teatrului national are atatea posibilitati tehnice - scene  suprapuse care culiseaza in diferite directii, se ridica , coboara, actori apar de pe unde te astepti mai putin, efecte tehnice de lumina si sunet spectaculoase, pe scena se desfasoara o actiune ampla care are de la step pana la chitara electronica, este o "cautare" de exprimare artistica variata  de parca inca autorul nu s-a hotarat spre ceva clasic sau ceva contemporan, dar piesa trateaza cu un stil usor unele din probleme "grele" ale spiritului uman,  ca totul este de vanzare intro societate in care valorile nu mai au cautare, ca oameni cedeaza in fata avantajelor materiale dar afirma ca sunt pentru dreptate si uniti  ???

Caroline

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #42 : Duminică, 18 Decembrie 2011, 22:20 »
Vreau si eu la teatru !!! Mi-e asa de dor...  ::)

julia

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #43 : Joi, 29 Decembrie 2011, 09:37 »
eu fara teatru nu pot sa traiesc. am perioade de 3-4 saptamini in care nu pot sa ajung si atunci ma simt rau, imi dau seama ca ma incarc fizic. "noi doi" avem o relatie lunga: ne iubim de la 14 ani.

Caroline

  • Vizitator
Re: Ganduri de sambata dimineata
« Răspuns #44 : Marți, 03 Ianuarie 2012, 21:29 »
eu fara teatru nu pot sa traiesc. [...] "noi doi" avem o relatie lunga: ne iubim de la 14 ani.

Si "noi"... Cand eram in liceu la Tg.Mures, aveam abonament, nu ratam niciun spectacol. Pe urma, ne-au despartit ale vietii valuri...  :-\