Am considerat ca acesta este cel mai bun loc de pe forum, unde pot povesti despre Praga si Bratislava. Pt ca pe unde am fost, va fi o parte din actiunea propusa pe acest topic.
"Excursia" mea la Praga a fost una neasteptata, nu m-as fi gandit ca o sa o revad atat de repede. Ma asteptam doar la luna mai atunci cand este programata actiunea pe a carui topic suntem.
Totul a pornit de la o invitatie a Europcongress de a participa la MCE CEE Praga, adica mai explicit la o intalnire a celor care activeaza in domeniul turismului corporate in aceasta zona de Europa. Participa acolo convention bureau-uri (un fel de reprezentante si centre de informare zonale - ceea ce la noi nu exista din pacate), hoteluri de top, DMC-uri ( structuri turistice ce se ocupa de turism zonal) si hosted buyers. Acestia din urma, in a caror categorie intru si eu, sunt persoane cu un anumit istoric si o recunoastere internationala in turismul corporate si care sunt invitate sa participe la intalniri, work-shop-uri si conferinte. Asta pt ca in primul rand prezinta un potential de a deveni parteneri cu cei care sustin financiar acest tip de eveniment. Sunt mai multe astfel de targuri, conferinte zonale, congrese unde de regula particip: Ljubljana si Praga iarna, apoi Frankfurt in mai, Bracelona -sfarsitul lui noiembrie, inceputul lui decembrie. In ultima perioada programul meu a fost dedicat aproape in totalitate Singles Camp, asa ca am cam lipsit de la ultimele manifestari si am rupt continuitatea participarii, ceea ce in domeniu nu este tocmai recomandat. Imi propusesem ca anul acesta sa nu particip decat la Barcelona, dar telefonul, invitatia si insistenta lui Sydney Thompson, un sud african tare simpatic, m-au determinat sa accept si Praga. Si a fost extraordinar de bine, am venit de acolo reconfortat si intrat din nou in atmosfera de turism de clasa.
Am plecat pe o vreme rece, dar cu forecast-ul ca se va incalzi si mai ales ca nu va ninge incat sa ma blocheze pe undeva prin Europa Centrala. Am ajuns dupa doar 10 ore la Bratislava, am tras la o pensiune de langa Castel. Placut, cald, la parter o berarie cu instalatie front client. Instalatia era chiar in mijlocului unuia dintre saloane. Personal tanar, amabil. Ne-am lasat bagajele si am pornit prin oras. Am inceput Castelul, caruia intai i-am dat o semitura, intrand de aceasta data pe poarta vieneza. Sus pe platoul de deasupra Dunarii era un vant rece, dar frigul din noi compensa cu ceea ce se vedea in jos. Absoluta superba imagine : totul era invaluit intr-o pacla de ceata, doar turlelele bisericilor, OZN-ul de pe Podul Nou si cladirile mai inalte isi saltasera capetele deasupra. Ne-am plimbat un pic prin parcul castelului si am coborat spre Catedrala Sf Martin, locul de incoronare a 11 regi si 8 regine. In drum, Casa Bunului Pastor cea mai ingusta casa din Europa, acum un foarte bogat muzeu de orologii. Am traversat artera principala cea care trece Dunarea peste Podul Nou si am ajuns in spatele catedralei. Am tinut sa refac drumul regal si asta cu ajutorul placutelor de bronz din caldaram. Bratislava a fost pentru mai bine de 2 secole capitala Regatului Ungar, are deci o istorie bogata si plina de poveste. Semnele ne-au dus pana in Piata Primariei, am vizitat cladirea, intrand prin curtea interioara. In spate este Palatul Arhiepiscopal, actualmente sediul primarului. In curte statuia
mea, a Sf. Gheorghe ucigand dragonul.
Trecem apoi in Piata Franciscana, prin fata Bisericii Iezuite si a celei Franciscane. Din pacate inchise amandoua, orele nu erau cele de vizita. Am trecut apoi pe langa Palatul Mirbach, galerie de arta in prezent. In drumul spre Poarta lui Mihail am oprit la Irish Pub, un local in care te simti
britanic. In jur se vorbea orice altceva in afara de slovaca. Bere buna, un expresso savuros. Cald, un semineu pe lemne in mijlocul localului. Iesim din nou in frig sa vedem ceva care caracterizeaza si aprticularizeaza Bratislava: statuile de bronz: Cumil, Paparazzi, Schone Naci, Soldatul napoleonian, Garda, Rinocerul, Lewis, Andersen, Cutia postala. Ne invartim intr-o raza mica, vedem o parte din ele, iesim pt cativa metri din Centrul Vechi pt a vedea Teatrul National. Revenim pe drumul regal si urmarim placutele pana la Poarta lui Mihail. Trecem prin ea sa vedem de peste drum biserica capucina (uite ca mai exista o cacofonie de neevitat, pe langa cele pe care le stiam) inchinata Sf. Stefan. Drumul spre pensiune trece ca in orice excursie prin restaurantul Pressburg (adica Bratislava in germana). Este a nu stiu cata experienta acolo si intotdeauna am fost tare incantat de mancare. Plecam apoi la beraria pensiunii. Eu m-am retras tiptil, eram dupa 800 km condusi, 8 ore de plimbare prin frig si erau deja vreo 30 ore fara somn. Am adormit instantaneu si m-am trezit in fata unei cani mari de cafea si a catorva croisanturi calde. Am mancat in graba, ne-am luat bagajele si directia
Praga.
Drumul intre Bratislava si Praga este destul de neconfortabil, desi autostrada, legaturile intre placile de beton sunt realizate nu tocmai bine, asa ca ai impresia ca mai degraba esti pe calea ferata decat pe drum. A trecut insa usor pt ca m-am asternut pe povestit legendele Pragai, pt ca, trebuie sa stiiti, este un oras plin de povesti, una mai romantica decat alta. Golem, Horysik, Pestele de argint, Comoara rabinului, Printesa Ljubusa si cate nu mai sunt. Doar timp de povestit sa ai. Ajungem la 58 de km de Praga si decidem ca trebuie sa mai si mancam. Un local foarte ieftin si foarte bun. Cu specific pescaresc. Am mancat fara exagerare, cel mai bun gulas pescaresc din viata mea. Sa va faceti o idee de preturi : un gulas de peste (un castron imens) + paine prajita data prin untura si usturoi + o cafea = 3 EUR !!! Am notat localul, de-acum cand trec spre Praga am sa ma opresc cu siguranta.
Si gata, se vede Praga ! Turnurile pentru care Praga este vestita se ivesc de departe in zare. Disting cele doua inegale ale Tyn-ului, cel de observator Jindrisska, apoi cele ale lui Petru si Pavel. Drumul ne duce spre hotelul unde erau cazate fetele : Jeleni Dvur. Unul superb, interioare calde, aranjate cu mult gust, cu un aer medieval. Si foarte apropiat de Castel. In 5 minute esti la Poarta lui Matei. Eu eram cazat pt congres la Corinthia Towers, la 10 km de acel loc, asa ca am vrut sa profit de faptul ca aveam cateva ore libere, pt a le arata zona centrala. Am parcurs un traseu care porneste de la Biserica militara inchinata lui J Nepomuck, apoi Palatul Swarzenberg si am ramas pręt de 15 minute pt poze si panorama pe platoul de langa Poarta lui Matei. Vazut de sus Praga arata superb. Un conglomerat de frumos, nu as putea pune degetul undeva sa zic : Ť aici nu-mi place ť.
Coboram pe Nurodva, centrul comercial vechi al Pragai. Acolo casele inca mai poarta blazoanele de bresla, si structura de odinioara: sus locuinta comercianutului, jos pravalia. Strada ne scoate la Biserica Sf Nicolae. Una dintre cele trei ale Pragai, prilej de confuzie pt cei mai multi care fara sa cunoasca orasul, scriu despre el. Am gasit pe net, site-uri de tursim cu pretentii care descriau Biserica Sf Nicolae de langa Ceasul Astronomic, dar la poza aparea cea din Piata Turnului. Pana la Podul Carol, pe dreapta si pe stanga sunt o gramada de magazine cu marionete, cristal de Bohemia, sticla regala de Moser. Trecem pe sub Turnul de pod si intram pe Karluv. O imagine rupta parca dintr-un calendar de acela cu poze : Valtava curgea molcom, cu mici sloiuri de gheata pe ea. Am recunoscut imediat pe partea cealalta in stanga, in dreptul Cartierului evreiesc Iosefov, Rudolfinum, apoi in dreapta Teatrul National si Insula.
Admiram statuile, replica a celor originale ce strajuiesc podul pietonal, la statuia lui J Nepomick ne punem si noi o dorinta si mergem mai departe. Turnul gotic dinspre orasul vechi, desi inegrit este o cladire fascinanta. Intram pe sub el si ne indreptam spre Turnul cu ceas. In trecere spre Tyn admiram monumentul lui Jan Hus, apoi vizitam in interior a doua Biserica Sf Nicolae. Si fetele au zis:destul, vrem la cafea. Am baut si eu in fuga cu ele un expresso in una dintre cafenelele de vis a vis de turn, apoi am luat-o la goanna inapoi spre Castel. Cand am ajuns la Poarta Sf Matei, nu m-am putut abtine sa nu revad Catedrala Vitus si Strada de aur, locurile mele preferate in Praga. Ma strecor fara bilet, si stau o ora si jumatate pe acolo. Nu mai mai saturam de privit. Seara aveam o galla dinner chiar aici la Palatul Lobkovich, printul mostenitor pe care l-am cunoscut pe perioada congresului, o persoana joviala si plina de umor (deh, era scolit si trait la americani pana in 90), oferise castelul pt
o seara.
Era deja foarte tarziu, coctailul de primire la coingres era la 18.00, ori eu la 17.00 deabia ajunsesem in parcarea hotelului Jeleni. Am apasat pe acceleratie, la 17.30 eram cu check in-ul facut, masina parcata in subteran. Dar n-am mai avut puterea sa cobor nici la coctail, nici la autocarul care ne astepta sa ne duca la palat. Mi-a parut extrem de rau, dar nu ma mai simteam in stare de nici un efort. Dadusem de confortul exceptional al acestui minunat hotel de 5 stele si ma prelinsesem in patul imens. Mi-am propus o ora de somn si apoi sa merg la piscina de la etajul 26, loc de unde vezi intreaga Praga. M-am trezit pe la
.5 dimineata. Mi-am facut o cafea, aveam acolo un mic barulet cu de toate si m-am apucat sa-mi fac agenda. La 7.00 micul dejun si la 8.00 wellcome coffe. M-am reintalnit cu persoane foarte dragi,cu care am petrecut clipe placute anii trecuti. Directorul hotelului un spaniol scolit in Elvetia, manierat si placut, Daniel Sosa, care s-a grabit imediat spre mine si mi-a strans mana. Apoi Lenka, o cehoaica energica si plina de entuziasm, directoarea Convention Bureau-ului din Praga, Dorottia, directorul de vanzari de la Corithia Budapesta si evident Sydney, cel mai simpatic african pe care l-am cunoscut pana acum. M-a inebunit pe perioada congresului ca vrea sa lanseze Singles Camp in Africa de Sud si i-am promis ca o sa-i dau toate reperele sa inceapa si acolo acest proiect.
Sala de congres, o placere ! Mese cu tot ce ai nevoie, proiectoare, monitoare la fiecare grup de 4-5 persoane, toate pt a urmari pe cei care vorbesc. Au fost cateva prezentari de regiuni, apoi de proiecte, pt ca in final un guru din turismul corporate, norvegian din Oslo sa tina un curs de negocieri, meeting management si probleme legate de cancellation. Totul foarte interesant. Apoi am avut intalniri one to one. Nu intru in amanunte, a fost un maraton, in cele 2 zile am avut discutii cu 20 de mari hotelieri si reprezentante zonale. Toti foarte bine pregatiti. Profesionisti in adevaratul sens al cuvantului.
Ce m-a impresionat mai mult ? Pai Moravia si Boemia de sud. Doua regiuni a caror potential l-am cunoscut, dar neavand un ghidaj infotur profesionist nu m-am incumetat sa le propun ca destinatii. Anul viitor vreau sa organizez mai multe actiuni acolo, pentru cateva companii din Romania. Si asa cum scriam la sosire, am sa propun si in SC o astfel de excursie care trece prin orase medievale, castele, vii, sate gotice.
A doua zi dupa amiaza am fusgit din nou in oras, in special pt a parcurge in detaliu cartierul evreiesc. De cate ori am fost la Praga sau timpul n-a fost suficient sau doar am traversat Iosefov. Si era pacat daca nu-l revedeam. Am revazut cele sase sinagogi ramase in picioare, cimitirul (am descoperit pe partea cu Rudolfinum, o ferestruica in gard de unde se poate panorama fara a mai plati intrare. Am parcurs Pariszum, strada cu cele mai elegante magazine, apoi m-am indreptat spre Turnul Pulberariei si Obeci Dum, pana la Jindrisska. Am urcat in turn (la casierie aceiasi turista cehoaica a litoralului romanesc pe care am mai intalnit-o acolo) si am privit din nou pt cateva minute Praga. Magic !!!
Am coborat cu gandul la galla dinner-ul din a doua seara, cea care se tinea la Obeci Dum, cu prelungire la Hard Rock Cafe. Am parcurs strazile ude, pana am ajuns in fata restaurantului frantuzesc. Si cand e sa nu fie, apai nu e. Cina se amanase cu o ora si cum eu nu participasem la sesiunea de dupa amiaza, nu aflasem. Am zis gata, mai bine plec spre hotel, am luat un taxi pana in parcarea Florenc unde-mi lasasem masina si am plecat spre Corinthia Towers. A doua zi ma asteptau 10 intalniri si un drum de 1100 km. In camera ma asteptau 2 Budweiss-uri din alea oroginale de la Ceske Budeviece, nu amercanesti facute cu apa de ploaie. N-am reusit sa savurez decat jumatate din prima. Am mai stat un pic la TV si am adormit bustean. Pana dimineata.
Mic dejun, intalniri, fuga la Jeleni Dvur si apoi spre casa. Am plecat la 13.00 din Praga si am ajuns la 3.00 in Sibiu, dupa ce mai pierdusem si o ora de fus orar. Pe drum am oprit la un gulas din acela pe care doar ungurii stiu sa-l faca. Trag de obicei la plecare inainte de Budapesta la un restaurant cu pompa Shell, unde pt 3 EUR primesti un castron imens de gulash din care se pot satura si 3 persoane, sau la venirea in tara la Venusz 2, la 30 km dupa Budapesta.
Doua nopti la Praga, una la Bratislava, 2200 km, mai mult de 15 ore de vizitat pe jos, un congres plin, iarna, un pic de oboseala, dar frumos, grozav de frumos !