Autor Subiect: Single sau in cuplu?  (Citit de 278755 ori)

0 Membri şi 4 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #180 : Joi, 24 Noiembrie 2011, 14:03 »
Daca as croseta ... cred ca "respectivul" moment vine atunci cand ne asteptam cel mai putin. Pentru ca pana atunci, oricare moment a fost respectat, este dificil sa poti fi crezut ca poti oferi unicitate - indiferent de cine o face. Si totusi, cuantica invinge totdeauna ... doar ceea ce are comuniune se atrage. Nu gasim, ne gasim!
nihil sine deo

silviu

  • Vizitator
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #181 : Joi, 24 Noiembrie 2011, 14:05 »
toata treaba-i din cuantica 8)

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #182 : Joi, 24 Noiembrie 2011, 14:10 »
Mie-mi spui? Colcaie, subatomii! :D
nihil sine deo

silviu

  • Vizitator
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #183 : Joi, 24 Noiembrie 2011, 14:43 »
la mine colcaie hormonii 8)

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #184 : Joi, 24 Noiembrie 2011, 14:51 »
agita-i bine si da-le impresia ca ... esti in cuplu
nihil sine deo

Caroline

  • Vizitator
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #185 : Sâmbătă, 03 Decembrie 2011, 18:13 »
Si eu sunt new, asa ca raspund mai tarziu acestui topic: Totul este relativ.
Cu ani in urma... da, e-adevarat. Dar cu secole in urma, lumea era condusa de barbati, in spatele carora se aflau femei puternice. Incepand de la Calul Troian si pana la printesa Sissi. Cu milenii in urma, primele "societati" umane au fost matriarhale. In prezent, ceea ce se intampla este o picatura intr-un ocean cre depinde prea putin de noi ca indivizi. Oricat ar fi de greu de crezut, orice fenomen pe Pamanrt urmeaza o sinusoida, de la maxim la minim si invers, si iar maxim si iar minim si tot asa. Noi suntem doar intr-un punct din acel grafic, si este irelevant - parerea mea - sa judecam totul dupa acel punct. Ne depaseste.
Exemplu: Studii sociologice spun ca femeile lui Rubens sunt grase fiindca acela era idealul aceluia care traia intr-o societate in care oamenii nu aveau ce manca sau mureau, slabi ca toaca, de ciuma, tifos, holera sau mai stiu eu ce. Probabil, daca manechinele de azi s-ar teleporta in acele vremuri, ar fi ocolite pe strada, cu groaza... :) - asta in general, referitor la topic.
Acuma, ca raspuns pesonal la topic: nu cred ca o femeie are neaparata nevoie de un curent feminist ca sa i se confirme ca e ok. Eu, cel putin, n-am avut niciodata nici cea mai mica problema ca sunt femeie, nici personal, nici profesional... dimpotriva, nu mi-am dorit niciodata altceva.  :P

Caroline

  • Vizitator
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #186 : Joi, 08 Decembrie 2011, 18:12 »
Şi-o poveste adevărată... de-acum 5 ani:

Bărbaţii…

CANDIDATA

Femeie, Pesti, 35 de ani, prezentabila, cu bani cauta de lucru in alta parte, sa schimbe decorul.

Si la un moment dat, vede un anunt lipit pe zidul Primariei: "Asociatie Culturala din…, angajeaza formatori limbi straine, operare PC, design vestimentar etc. Relatii la mobil: ..."

Da telefon... si dupa ce isi prezinta competentele, experienta si diplomele unui oarecare domn C., raspunsul e chiar mai bun decat se astepta : "Pai atunci poate v-ar interesa o alta pozitie vacanta, aceea de Sef Departament de Cursuri: salariu fix pe carte de munca, masina Ford Focus din dotare etc. Dar trebuie sa va mutati la… Puteti sta la sediul firmei, in apartamentul de protocol, pana va gasiti ceva.  Cand veniti la noi sa discutam ?"

Intrebarea care se pune este nu locuinta, caci ar putea sta la fratele ei si, cu timpul, daca merge treaba, sa-si ia un apartament pe credit, din banii de la divort...
Problema este ca nu prea vrea sa fie acuzata de "parasirea domiciliului conjugal" inaintea pronuntarii sentintei de divort, care urma sa mai dureze... doua luni !!!

Cat despre alte motivatii care sa o tina, in aceeasi casa cu un strain, “serviciu contra serviciu” (inclusiv “datoriile conjugale”) nu se punea problema... Mai ales dupa ce-l surprinsese pe "strain" cu o seara inainte vorbind la telefon cu cealalta… Oricum, altceva decat damele ocazionale de consumatie din ultimii 3 ani…Asa, mai bine sa para ca nevasta l-a parasit fara motiv si ca totul se desfasoara “amiabil”, fara scandal in targ...

Dar sa revenim la d-ul C... Surprinzator, acesta nu asteapta sa vina candidata, ci se deplaseaza el la... Si pretinde ca, inainte de intalnire, aflase de la cineva de-acolo cine e familia X, ca stie ca socrul a murit acum doi ani, ca au avut copilul abia pe la 45 de ani... Probabil a aflat si faptul ca sunt printre cei mai “bazati” din zona, dar de asta n-a mai pomenit... Cum ea ii spune ca este din…, aduce aminte ca din intamplare ca e prieten bun cu Ixulescu si il cunoaste pe profesorul de muzica Ygrec si familia lui Zet… Ma rog, detalii. Probabil o “verifica” in continuare. Nimic nou pentru un viitor angajator. Cum in casa cu pricina nu poate fi invitat (si e pus in tema de ce, acesta fiind de fapt si motivul pentru care ea vrea sa plece la…), discutia are loc in parc, pe o banca...


ANGAJATORUL

Leu, 48 de ani, aratand de 40 - 45, divortat de doua ori, cu un copil, o fata de 18 ani. Aduce cu Al Pacino, in varianta cu lentile de contact albastre...
A scris o carte despre femeile Pesti care conduc lumea, avand alaturi barbati Lei. In timpul liber e chitarist, a cantat chiar cu faimoasa formatie … in anii ’80, iar acum promoveaza o formatie folk la…. Pentru toate acestea, a fondat Asociatia umanitara …, care organizeaza festivalurile si evenimentele culturale din … si, pentru autofinantare, mai aduce si ajutoare, mai face si cursuri autorizate...


Cam prea multe amanunte personale, la o prima intalnire cu o viitoare posibila... angajata!
Dar nu numai atat: printre intrebarile personale (zodia, varsta, de cati ani sunteti maritata, aveti copii, ce varsta are sotul dvs etc.), nu se stie cum, cei doi se trezesc ca incep sa-si povesteasca vietile. Mai mult, apar sfaturile despre divort si complimentele. Ciudat, nimic libidinos, de parca el AR FI STIUT DEJA ceea ce “tine” si ce nu la ea si CE VALORI i-au lipsit indeajuns ca sa divorteze... Cam stiintifico-fantastic si cam « in forta » totusi…
Asta daca e acel gen de barbat « vesnic indragostit », corupatorul sentimental, trubadurul, “menestrelul”...

INTERVIUL

“Eu sunt nascut in 58, sunt Leu, cu ascendent in Leu, si am fost crescut de o femeie Pesti, mama mea. Stiti de cine e condusa lumea, doamna ? Pentagonul, si altele ? De femei Pesti, aflate in culisele unor barbati puternici, Lei. Dar numai anumiti Lei. Aveti aceeasi culoare ca si mine, doamna. (“Doar ca eu sunt VOPSITA bruneta, chiar daca am ochi albastri” – ar vrea ea sa spuna.)
[...]
Voi organiza in curand festivalul “… – oras medieval”. Banii nu sunt decat ca sa traiesti, sa-ti cumperi lucruri. Altceva conteaza in viata, altceva trebuie sa lasi dupa tine. Daca vreti sa ajutati pe cineva, avem ajutoare, putem face donatii. Avem magazine de desfacere in …, pentru autofinatare. Ca formatori la cursuri angajam absolventi 2006 de informatica, plateste statul o parte din salariu, dar le dam si 30-40% din incasari, ca mie nu-mi plac oamenii ieftini si toata lumea are nevoie de bani. Nu-i putem plati pe contracte de voluntariat, ca nu sunt inca reglementate legal, dar le dam ajutoare si bani pe contracte de sponsorizare de studii, pe donatii (am haine Versace second-hand si 600 de perechi de pantofi de marca, ca am de unde sa aduc).
[...]
Eu obtin intotdeauna ceea ce vreau, cum vreau, de unde si cand vreau. Si stiu ca si dumneavoastra sunteti la fel. Sunteti chiar mai puternica decat mine, si decat multi barbati din lumea asta. Femeia (si omul in general) trebuie lasat complet liber. Atunci e in stare sa creeze. Atunci ofera o femeie totul, cand nu e constransa. Eu am divortat tocmai findca sotia mea dorea sa ma controloze. I-am spus : “Daca ma mai suni la fiecare ora sa ma intrebi unde sunt si daca nu cumva sunt cu altcineva, poate ca intr-o zi chiar voi fi cu altcineva, daca asta vrei.”
[...]
Sotul dumneavoastra este gelos, doamna. Pe puterea, pe succesul dumneavoastra. Si e inca un copil. Barbatii nu se maturizeaza decat dupa 40 – 45 de ani... UNII dintre ei. Altii mor niste copii mari.
Eu am un sfat, pe care-l dau fetelor tinere : cu o ora inainte de a merge la altar, du-te si te culca cu un alt barbat. Chiar daca asta te va face sa te simti murdara, injosita, totusi vei fi sigura ca faci ceea ce trebuie. Daca nu simti un regret profund pentru ceea ce ai facut, inseamna ca iti trebuie doar un barbat. Si e pacat sa te casatoresti doar pentru implinirea acestei nevoi.
[…]
Exista femei si muieri, stiati ? Stiti care e diferenta intre ele ? Muierile sunt ca nuferii, iar femeia ca floarea de colt. In ambele cazuri, trebuie sa le cauti si sa stii sa le culegi. Dar spre deosebire de nuferi, floarea de colt o gasesti foarte rar si trebuie sa faci un efort infinit mai mare pentru a o culege. Si dupa aceea, sa nu o distrugi, ci sa o faci sa traiasca in mana ta. Si cu toate cautarile, nimeni nu-ti garanteaza ca o vei gasi sau unde : aici, sau cu un pisc mai sus.
[...]
Am vazut multi oameni care “tremura” sa nu divorteze, sa nu fie dati afara. Nu ne dam seama ca poate Dumnezeu ne face sa trecem prin aceste suferinte temporare, pentru ca ne pregateste o schimbare, ceva mai bun.
Faceti tot ce puteti sa va salvati casnicia. Dar numai daca merita. Parerea mea e ca intr-o casnicie nu poate fi decat totul sau nimic. Daca se ajunge sa se puna problema divortului, se “rupe” ceva esential. Revenirea nu mai are rost, daca sotul dumneavoastra nu-si da seama ce perla veritabila are langa el.”

...Oau ! Halal sef ! Sau pledoaria asta a fost doar “refrenul” frumos al unui vesnic Romeo, de cate ori vede o posibila Julieta... Iar Leu ?! Ca si fostul sot ? Ca si cum toti “Leii”, cei mai feroce pradatori, dar si cei care prefera vanatul cel mai facil, ar simti ca, sentimental, o femeie ca ea e prada cea mai usoara.
Daca atacul incepe cu atingerea virtuala onirica prin comunicarea spirituala...

Ea a fost retinuta, n-a vorbit prea mult, a ignorat avansurile, incercand mereu sa readuca discutia la CV, la experienta, la cerintele postului... Altfel, ar fi vrut sa-i spuna ca, indiferent cat l-ar aprecia ca om, e prea “vida de sentimente” acum ca sa se gandeasca la ORICINE ca la o posibila relatie... Cel putin un an de-acum incolo, “iubirea” ei va fi munca. Senzualul sublimat in pasiune profesionala, cultura, pictura, scris. Adica tot ceea ce n-a reusit sa faca de o viata. O viata pe care si-a lasat-o mereu pe mai tarziu, in voia altora... Ceea ce si-a promis ca n-o sa se mai intample niciodata. “In the year of God 2006” (cum incep filmele de fictiune americane), pierduse tot : servici, prieteni, oras, casa, sot.
Dar ea a preferat sa taca. Cel putin pentru moment.

La plecare, au mai stat cateva minute in picioare in fata bancii din parc. Pe urma, s-au mai intors de vreo doua ori un pas, doi din drum. « Observati ? S-a creat o unda de magnetism intre noi. » - a spus el, aratand spre distanta de cativa pasi, de la care avea loc schimbul de cuvinte, fara ca nici unul sa se poata hotara sa intoarca spatele si sa plece.

La despartire : “Sa-mi trimiteti mesaj pe mobil cand veniti la….”



URMAREA
A doua zi, ea a trimis urmatorul SMS :
“As putea incepe serviciul cel mai devreme din 5 februarie si cel mai sigur de la 5 martie : Nu doresc sa fiu acuzata de parasirea domiciliului conjugal inainte de pronuntarea sentintei. Nu vreau nici sa va incurc, nici sa pierd aceasta sansa. Pot veni intre timp pana la… sa negociem oferta de angajare. Astept raspunsul dumneavoastra.”

Mesajul de confirmare a sosit abia azi-dimineata. Nici un raspuns pana la aceasta ora. Nu poate oferi conditiile cerute de angajare ? Sau acceptarea verbala a tuturor conditiilor cerute a fost doar o strategie de boem “vesnic indragostit” ? Asteapta ca ea sa se “limpezeasca” dupa divort ? Asteapta sa il sune ea, sa-si “verifice” astfel impactul primei intalniri ? A renuntat ?

Dar ea ? Ceea ce isi doreste acum este o relatie strict profesionala.
Cat despre mai tarziu, daca undeva, candva... ?
Ciudat, nu-i iese din cap singurul aspect care nu se potrivea cu alura lui „for ever young” : gura. Livida, vinetie, ca aceea a unui cadavru. Cardiac ? Cirotic ? Violent ? Pervers ? Nebun ? Acest detaliu i-a ramas in cap, ca si cum ceva ascuns, necurat, ar fi iesit la iveala, care nu s-ar fi putut ascunde chiar cu totul, sub acea aparenta empatica.

Acelasi sentiment ca atunci...

Atunci cand (de ce isi aduce ea aminte de asta acum ?) un "cuceritor" aidoma, acum 14 ani, n-ar fi facut-o sa sufere atat, dupa un prim “magnentism” la fel de fulminant, daca EA nu ar fi facut pasul urmator, ignorand ceea ce-i spunea al saselea simt... Merita sa accepte acest post ? Mai poate fi vorba doar despre o slujba inofensiva ?

Inca ceva : acum isi da ea seama ca 10 ani, casatoria a fost o pavaza suficienta (oricat de buna – rea ar fi ea) impotriva asediilor de orice fel. Un loc caldut, ca un post la stat. Cel putin linistit si lipsit de riscuri, desi nu si de iluzii. Chiar daca nu e cazul acum, oare cu timpul, cu altii, iluziile nu vor fi mult mai mari si mai dureroase, fara acest refugiu ?

Si nu doar atat : Dincolo de acest post, de aceasta situatie, de multe altele care vor mai fi sa fie, acolo in casnicie a existat candva mai multa dragoste decat o mie de complimente la prima vedere si mai multa comunicare decat orice divagatie existentiala. Ea SIMTE ca si mizeriile de-acum sunt in mare parte orgoliu, bravare, teribilism, infantilism. Or mai fi ramas ceva sentimente pe undeva pentru care sa merite sa lupti ?

In fata unui pahar de vin, mintea ei e vida de solutii, de viitor, de identitate. Simturile ei se rezuma la gustul asemanator dulcetii de nuci verzi cu lamaie al licorii aurii. Spre deosebire de o mutime de alte situatii cand a gustat exact acelasi vin, acum acesta ii trezeste vag, un singur sentiment : acela al calatoriei cu avionul Tarom inapoi din Canada, dupa 7 luni de singuratate. Niciodata n-a mai simtit de-atunci atat de frapant aroma distincta a acestui soi de Muscat Otonel. Si tot niciodata nu s-a mai asociat aceasta senzatie cu intoarcerea acasa, la cineva drag. Poate de aceea are impresia ca, in sfarsit, e fericita, in ciuda situatiei paradoxale in care se afla.

Nu exista explicatii pentru asta. E vorba de pura amintire a unei senzatii gustative de demult...


CONCLUZIA

Dupa un an…

Postul acela, in final… nu s-a mai ivit. Sau, ma rog, era ceva mult mai putin castigator decat promitea, pentru o femeie care ar fi trebuit s-o ia de la capat cu casa si masa intr-un mare oras…

„Angajatorul” a mai sunat totusi, insistent, a trimis sms-uri de sarbatori… etc. Pana cand, intr-o zi, i-a raspuns la telefon sotul pe care el il credea de mult scos din ecuatie. Si apelurile au incetat…
S-a dovedit ulterior ca era casatorit… nu divortat. Mai bine zis, si – si. Adica insurat a doua oara… cu o veche cunostinta comuna, o fosta colega de-a ei, sex vedeta feminina din studentie… floarea de colt, nu?

Ea a mai avut de-atunci numeroase ocazii veritabile de a pleca si de a lucra, intr-un mod mai mult decat onorabil. Dar nu a plecat... inca. Si totusi, de un an nu s-a schimbat nimic. Nici in mai bine, nici in mai rau…

Cine a avut totusi dreptate? Sau cine a avut castig de cauza?

Offline Ana

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #187 : Vineri, 16 Decembrie 2011, 11:24 »
Hop si eu. Mi-a luat ceva timp pana am citit tot topicul :)
Pe la pagina 6 sau 7, cineva spunea ca a fi single este un lux. De asemenea, am remarcat tendinta de a considera normalitatea ca fiind cuplul, deci a fi single ar fi anormal?
De multe ori m-am lovit de argumentul "caut pentru ca _am nevoie_ de cineva". Sau explicatii despre dragoste: "sunt indragostit/a, adica scopul vietii mele esti tu". Nevoile financiare sunt mult prea bine cunoscute.
Mie argumentatia de tip nevoie mi se pare cam ca argumentatia romaneasca cu "sa ne dea statul", fara sa se gandeasca ca si statul ala da, daca ia de la altii. Imi cam aminteste de Marx, cu efortul dupa posibilitati si retributia dupa nevoi.
Cand vrei o relatie stabila pentru ca ai nevoie, de fapt vrei pe cineva care sa te tina pe picioare, la schimb accepti compromisuri, care uneori devin dezumanizante. Luxul consta in a sta pe picioarele tale, a iti asuma ca esti ceea ce esti si de aici sa incepi sa iti imbunatatesti viata, poate cu un partener, poate cu plimbari (experienta, cunoastere), poate cu un copil.
Nu fac apologia vietii single, dar critic vehement relatiile bazate pe nevoie (fie ca discutam de nevoie financiara, fie ca discutam de nevoie sufleteasca) si spun ca din pacate, mult prea des nevoia, si nu parteneriatul, a ajuns sa fie la baza relatiilor.

ama

  • Vizitator
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #188 : Vineri, 16 Decembrie 2011, 11:29 »

Citat
Leu, 48 de ani, aratand de 40 - 45, divortat de doua ori, cu un copil, o fata de 18 ani. Aduce cu Al Pacino, in varianta cu lentile de contact albastre...
A scris o carte despre femeile Pesti care conduc lumea, avand alaturi barbati Lei. In timpul liber e chitarist, a cantat chiar cu faimoasa formatie … in anii ’80, iar acum promoveaza o formatie folk la…. Pentru toate acestea, a fondat Asociatia umanitara …, care organizeaza festivalurile si evenimentele culturale din … si, pentru autofinantare, mai aduce si ajutoare, mai face si cursuri autorizate...

parca as citi un roman !

imi place mult cum scrii CAROLINE ! :)

ama

  • Vizitator
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #189 : Vineri, 16 Decembrie 2011, 11:38 »
Citat
Nu fac apologia vietii single, dar critic vehement relatiile bazate pe nevoie (fie ca discutam de nevoie financiara, fie ca discutam de nevoie sufleteasca) si spun ca din pacate, mult prea des nevoia, si nu parteneriatul, a ajuns sa fie la baza relatiilor.

e foarte corect ce spui tu, dar ma intreb citi dintre noi avem curajul sa fim asa sinceri cu ceea ce credem si in anturajele noastre, toti avem prieteni casatoriti si vedem diferite situatii dar ne tinem gindurile pentru noi , pentru ca altfel i-am pierde si pe aia putini cu care oricum socializam ca sa fie , de cele mai multe ori .......

Offline Ana

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #190 : Vineri, 16 Decembrie 2011, 12:42 »
e foarte corect ce spui tu, dar ma intreb citi dintre noi avem curajul sa fim asa sinceri cu ceea ce credem si in anturajele noastre, toti avem prieteni casatoriti si vedem diferite situatii dar ne tinem gindurile pentru noi , pentru ca altfel i-am pierde si pe aia putini cu care oricum socializam ca sa fie , de cele mai multe ori .......
:) Ce fac altii in casa lor, e problema lor. Nu ma plateste nimeni sa discut problemele lor, nici macar sa ii critic.
Discutia despre nevoie am deschis-o in contextul topicului, in ideea ca s-a discutat ca normalitatea ar fi cuplul, ca sa te ajute cel de langa tine. Oamenii ar mai trebui sa se ajute si singuri, iar SinglesCamp mi se pare un proiect fantastic tocmai din cauza asta - te ajuti singur.

Offline balanta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 626
  • ...sa fiu eu insami
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #191 : Vineri, 16 Decembrie 2011, 13:12 »
...am trait intr-o societate care pana acum a creat ....dependente si indobitocire....in aproape 20 de ani nu ai cum sa inoculezi in "vena" iubirea si stima de sine atat timp cat ni s-a spalat creierii cu "familia celula societatii", " ca asa trebuie sa fii la casa ta", "ca ce spune lumea" si nu mai repet sloganuri cunoscute ( cel mai favorit mie e cel cu " pai si ce a facut ca sa tie barbatul langa ea?").....asa ca va mai dura mult pana lumea va intelege ca mai intai e vorba de autocunoastere, ca familia da, e ok cat timp e alcatuita din doi oameni ce sunt "autosuficienti"....atat timp cat se merge asa cum spunea si Ana pe nevoi....am nevoie de un barbat  sau o femeie "ca sa"....nashpa in momentul cand celalalt nu-i mai satisface nevoia...
mai aud ca a innebunit lumea in ziua de azi...aiurea....era nebuna....si in timpurile trecute barbati bateau femei, inselau sau femei abuzau emotional copii...numa ca nimeni nu avea curaj sa vorbeasca si se mergea pe alt slogan " nu trebuie sa stie nimeni necazul tau"....basca ca regimul in sine te tinea legat....ca nu poti divorta ca esti membru de partid, ca esti "director", ca ce spune lumea, ca nu se uita la tine nici un barbat daca ai copii ( de parca era musai sa se uite)...si deasemeni femeile nu evoluasera atat de mult....si asta e valabil la nivel mondial ....
da, timpurile se schimba, omul e centrat pe sine, pe dezvoltare, pe schimbare si mitul familiei traditionale incepe sa dispara...evolutia societatii ( nu stim daca e buna sau rea) duce dupa sine si dezvoltarea altor tipuri de relatii interumane...
"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #192 : Vineri, 16 Decembrie 2011, 18:53 »
dragele mele , dragii mei , alegerea de a fi single ori in cuplu nu ne apartine intotdeauna . de multe ori starea este hotarata de... cine stie cine ? soarta ,Dumnezeu ori cum vreti voi sa-i spuneti .

din punctul meu de vedere viata in cuplu nu poate fi egalata de niciunul dintre momentele petrecute single .
sa ma explic : am dobandit acest ( nefericit pentru mine ) statut de single de aproape doi ani , dupa o casnicie de 21 de ani . pana la 34 de ani am avut "n" relatii ( una chiar durand 9 ani ) fara insa a-mi dori sa traiesc oficial in cuplu . am fost o fie deosebit de independenta si ideea maritisului pur si simplu ma speria . pana cand... a aparut sotul meu . au trecut doi ani de convietuire impreuna pana cand sa iau hotararea de a oficializa relatia noastra si  11 ani pana cand sa devin sotia lui si in fata lui Dumnezeu . mireasa la 45 de ani ? cu rochie alba si toate celelalte ? daca vi se pare putin fortat sa stiti ca am fost cea mai fericita mireasa din lume ( si , zau ca n-am fost urata deloc  ;) )  si chiar am si o poza in care sotul meu ma trece pragul  in brate desi nu sunt deloc genul poupee mignon :) .
dar nu pentru statutul de nevasta ori de mireasa pledez eu aici . nici ca m-au interesat vreodata comentariile privitoare la "fata batrana " ori " piatra din casa " . cand l-am intalnit pe omul meu am stiut , de fapt am simtit , ca el este jumatatea mea si ca a-l ignora inseamna sa-mi ignor insasi viata mea . mai pe scurt , nu mi-a mai fost teama sa iubesc si sa plonjez in aceasta iubire cu tot sufletul si toata fiinta mea .

n-am de gand sa va povestesc acum momente minunate din viata mea de nevasta implinita ( inca nu m-am ramolit intratat  ;D ) . vreau doar sa va rog sa nu lasati dragostea sa treaca pe langa voi daca aveti norocul sa o intalniti . nu va lasati influentati de experientele nefericite traite pana acum . cine stie ? poate aceste experiente au fost necesare in pregatirea viitoarei voastre vieti . poate ca trebuia sa invatati ceva din ele pentru a implini demn si frumos o noua traire. nu va fie teama de iubire ! ingaduiti ca dragostea sa patrunda in viata voastra si nu o alungati doar pentru ca o data ( sau de mai multe ori daca ati avut ghinion ) ea nu a fost ceea ce v-ati fi dorit .

off , e greu sa faci lobby ... poate ca nu sunt in stare sa va ofer cele mai potrivite argumente , dar va rog din tot sufletul sa ma credeti ca oricat de "seif"  vi s-ar parea statutul de single , nu merita sa pastrati o stare de siguranta relativa in detrimentul uneia in care , jumatatea voastra va aduce un buchetel e flori de ori cate ori vine de la piata , ori va spune : " buna dimineata , dragostea mea ! ".

dragele mele , dragii mei , va rog di suflet sa ma credeti ca nicio traire , niciun eveniment nu are aceiasi valoare ca atunci cand poti sa-l impartasesti cu omul iubit .

sa nu va fie teama sa iubiti ! as merge chiar mai departe : iubiti fara a incerca o exercitare a vreunui control . ce este sa fie al vostru  va fi cu siguranta asa cum mi s-a intamplat si mie ( la o varsta la care eram deja catlogata drept " fata batrrana " ) .

iubiti , dragele mele , dragii mei !

daca nu mi-ar fi teama de ridicol ( sunt , totusi , o femeie aproape batrana ), daca nu m-as teme ca demersul meu in a face lobby in favoarea iubirii ar putea fi interpretat drept o nostalgie de om single, poate ca as incerca sa va impun printro multime de argumente ca viata voastra ar fi mult mai implinita si mai fericita daca nu ati trai singuri ci alaturi de suflete- pereche .

aveti curaj , dragele mele , dragii mei ,  si daruiti-va dragostea !

Offline pocama

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 310
  • Iubeste si fa ce vrei!
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #193 : Vineri, 16 Decembrie 2011, 19:56 »

aveti curaj , dragele mele , dragii mei ,  si daruiti-va dragostea !
Problema cea mare este gasirea persoanei careia sa-i daruiesti dragostea. Nu curajul lipseste, ci jumatatea de care ai nevoie ca sa-ti exerciti acest curaj. :(

Offline lori

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 106
Re: Single sau in cuplu?
« Răspuns #194 : Duminică, 18 Decembrie 2011, 19:55 »
aveti curaj , dragele mele , dragii mei ,  si daruiti-va dragostea !

 :) Asa este, ai dreptate! Dar in cursul vietii mereu crezi ca persoana pe care tocmai ai intalnit-o este cea pe care ai cautat-o pana atunci. Cu atat mai mare mi-a fost dezamagirea, in momentul in care respectivul mi-a dat de inteles ca nu este adevarat. Am fost o visatoare? Poate... dar nu m-am lecuit de iluziile mele, desi m-am resemnat cu ideea de single pana la adanci batraneti. Am citit ce s-a scris pana acuma, si cred ca starea de single este o stare normala, desi aud mereu in jurul meu remarci de genul : "nu s-a casatorit pana acuma!? nu este normal". Si esti privit ca o ciudatenie, ca ceva iesit din tipare. Nu exista nici un motiv pentru care sa consider persoanele single ca "persoane neimplinite" fiindca nu si-au gasit jumatatea. Dar din pacate exista multi altii care judeca pe ceilalti in acest mod. Toti avem sentimente, vise, iluzii si sperante pe care le mai pierdem pe drumul vietii.
"Eu merg incet, dar niciodata inapoi" (A. Lincoln)