buna, recunosc ca am fost una dintre persoanele care a stat intr-o casatorie de dragul copilului, pina cind acesta a facut 20 ani si a inteles cum stau lucrurile cu 2 straini care locuiesc in aceiasi casa.
recunosc ca nu a fost un mariaj dezastros nu au existat cearta,cuvinte urite,maltratari fizice,,,,si cu toata acestea cu timpul am devenit straini cu gusturi diferite, placeri diferite fara nici un fel de conversatie,,,,,
indiferent la ce virsta se intimpla copii sufera...si la 20 de ani a suferit dar a inteles altfel lucrurile,,,a inteles ca trebuie sa ramina impartiala si prietena cu amindoi fara sa judece pe niciunul dintre noi.
daca a-si fi inercat sa fac acest pas cind ea avea o virsta mai mica ,,,,sincer ma-si fi simtit vinovata ca asi fi sacrificat fericirea ei de a creste cu2 parinti pentru fericirea mea
eu cu tatal copilului recunosc nu am ramas prieteni,,,,,dar nici dusmani,,,,,,pur si simplu e un fost
iar copilul are o relatie buna cu tatal ei,,isi vorbesc se viziteaza in cazul in care tata si-a facut o reletie cu o alta partenera
iar eu recunosc ca sunt un pic egoista intotdeauna am simtit ca acest copil este doar al meu niciodata nu vad prin ea fostul sot
cam asta e experienta mea de viata cu copil,,,acum domnisoara mare
nu pot spuna ca uneori nu ma simt singura,vulnerabila etc,,,, dar tin sa i multumesc fostului sot ca a stiut sa ma CALEASCA
nu a oferit prea multe si atunci nu am avut pentru ce suferi ,,,,,,
e ca atunci cind nu ai mincat o prajitura si nu ii stii gustul,,, te miri de ce fufera atita alte persoane!!!!
asa ca imi spun tot timpul viata e frumoasa si ca sunt persoane care
sufera de adevaratelea ....si cu toate aceste am momente in care ma simt singura
o seara frumoasa!