Mersi, admin, tocmai vroiam sa raspund cam acelasi lucru, referitor la intrebarea Saturnianului despre termenul "casatorie exclusivista" pe care il folosisem.
In general, opinia publica a "casatoritilor exclusivisti" este mai discriminatorie decat punctul de vedere "single". Eu inca n-am vazut singles care sa evite in grupul lor prietenii casatoriti!
De fapt, nici nu e vina lor... e o chestiune ancestrala. Exista un arhetip - candva util, fiindca numai in cuplu sau in familii bigame se putea asigura supravietuirea si reproducerea speciilor gregare, inclusiv omul primitiv. Conform acestuia, toate mamicile isi "inoculeaza" fetitele de la cea mai frageda varsta cu povesti despre un Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana (si basmele spun foarte multe despre evolutia noastra psiho-sociala).
Nu am nimic contra familistilor, Doamne-fereste, nici a povestilor, dimpotriva... Dar sunt de parere ca copiii ar trebui mai bine pregatiti pentru REALITATE! O femeie, la varsta la care devine mamica, STIE deja ca acel ideal nu exista! (Idem pentru baieti, care sunt invatati sa-si reprime emotiile, sa suporte cu stoicism durerile si sa nu-si exprime sentimentele... ca "un barbat adevarat", nu ca o smiorcaita hipersensibila!)
Copiii ar trebui deprinsi mai degraba sa comunice, sa inteleaga sexul opus si sa se "obisnuiasca" cu diferentele fata-baiat cel putin din punct de vedere psihologic, inainte de adolescenta... Ca daca ajung la pubertate fara sa stie asta, nici parintii, nici profesorii, nu mai pot lupta contra "furtunii hormonale" (fireasca, de altfel).
Mai mult decat atat, stim ca recent s-a dovedit chiar ca, desi barbatii au o forta bruta mai mare, induranta la durere si rezistenta la stres este mai mare la femei... din simplul motiv ca corpul masculin nu este adaptat biologic sa poarte o sarcina sau sa suporte durerile nasterii!
Si Ana are dreptate... si daca cineva spune ca este familist, respectiv single convins e ori ignorant, ori ipocrit! Cele doua status-uri nu se exclud unul pe altul, cu totii am fost, suntem sau vom mai fi in una sau alta din faze, poate chiar de mai multe ori, de-a lungul unei vieti! Nu se poate generaliza care din ele e mai buna... nu numai de la om la om, dar nici macar la aceeasi persoana, in timp.
Dar abia dupa ce ai incercat ambele statusuri, fara sa stai intr-unul cu gandul la celalalt, ci pe propriile picioare si conceptii, poti sa judeci, sa te pronunti si
sa alegi ce ti se potriveste cel mai bine, nu ceea ce vrea lumea! Daca esti impacat cu ce ai ales acum, e ok, mergi in sensul asta, te dezvolti pe ce-ai neglijat pana acum, esti fericit!
Oamenii evolueaza diferit... si nici statutul de single, nici casatoria nu garanteaza impotriva shimbarilor. Cat de mult reusesti
sa ramai in acord cu tine insuti trecand prin schimbarile inerente vietii face mai mult decat cat de respectabil esti sau nu mai esti in ochii celorlalti. Pana la urma, tot ce e
opinie publica este rezultatul unei
manipulari de masa... prin educatie, familie, scoala, biserica, regim politic, marketing etc.
Un exemplu interesant aici: Prietena mea cea mai buna din generala (ne cunoastem de 30 de ani) este casatorita. Cand i-am povestit prima oara despre Singles Camp, a glumit: "Pot sa divortez si eu pana dupa Revelion si sa vin cu tine?" Si asta chiar daca are o casnicie care merge si o familie frumoasa.
Concluzia: Eu nu ma postulez nici pro-familie, nici single pe veci. Incerc doar sa ma autocunosc suficient de bine ca sa profit sa invat ce am nevoie pentru oricare din cazuri! Si sa decid liber - eu singura, nu sa decida altii pentru mine - alegerile pe care le fac la un moment dat!
Un test personal ar fi urmatorul:
Ia doua coli de hartie si scrie pe una single si pe cealalta familie. Fiecare foaie trebuie impartita in doua coloane: avantaje si dezavantaje. Dupa ce le scrii pe toate, da un punctaj de la 1 la 10 pentru fiecare item, in functie de cat de important este acesta pentru tine, si... calculeaza media!