Hei, dar eu n-am zis ca m-am si oprit aici!
OK, acum realizez ca m-am exprimat gresit:
aveam deosebitul talent de a alege numai parteneri nepotriviti. Ca sa fiu sincera pana la capat, aveam talentul de
a ma lasa aleasa... si se vede treaba ca "vindeam" altceva decat eram in realitate, de atrageam ce nu vroiam. Nu din minciuna constienta, ci din cauza "credintelor" implementate de altii... asta pana in momentul in care m-am dezis de tot si am stiut clar ce nu mai vreau (vezi postarea anterioara). Si, da, cu fiecare experienta incep sa umplu acest loc gol lasat de "nu mai vreau" cu "ceea ce vreau"...
Incepand prin a fi single inainte de a sti ce ti se potriveste, cred eu, ca este calea cea mai buna pentru mine... nu numai de a recunoaste esecul, ci si de a constientiza motivele si de a incerca sa reconstruiesti cu caramizi noi, nu cu din alea vechi, carpite cu mortar. Cel mai important: acu' nu ma mai grabeste nimeni, nici intr-un sens, nici in altul.
P.S.
For info, IQ-ul meu este doar cu foarte putin (nesemnificativ) peste medie. O fi vorba de altceva aici (inteligenta emotionala s-a dovedit ca nu, dupa testul ala... poate sociala?) de ia distanta lumea, pe pretextul inteligentei. Simt nevoia sa precizez asta preventiv, ca asa patesc de cand ma stiu: nu sunt "recunoscuta" decat de la
a doua vedere incolo...