la indemana imi sunt ambele variante; de aici si dilema.
glumesc. optiunea mea e clara si definitiva. decat in doi prost, mai bine singur si bine.
intrebam asa...retorico-filosofic?
asadar tu centrezi, tu dai cu capul.
ai si intrebarea si raspunul. bravo! de acord cu concluzia la care ai ajuns. vroiam sa comentez ceva si la postarea ta de-acum cateva zile la care bitek a incercat din rasputeri sa te incurajeze. m-am gandit la starea aceea a ta, din acel moment, stare pe care o avem fiecare dintre noi cu mai multa sau mai putinta pregnanta. pe care o manifestam mai mult sau mai putin. tu ai avut curajul sa o exprimi si asta este mare lucru. un strigat de ajutor in spatele unor cuvinte. sau poate de conformare cu o stare, o pierdere a sperantei, sa zicem, desi speranta nu se pierde niciodata. si asta nu este un cliseu.
din ce am putut sa inteleg pana acum, acest site este pentru singles, persoane care au ramas singure ca urmare a unui eveniment din viata lor, mai mult sau mai putin dorit. tot citind pe-aci am inteles ca exista dorinta totusi de a gasi o noua pereche, ceea ce mi se pare absolut normal. o persoana singura este o persoana foarte complexa si complicata. mai ales daca ai parcurs o perioada mai mare alaturi de altcineva. in general este destul de greu daca nu imposibil sa te readaptezi la o viata in comun alaturi de altcineva. ocazii sunt, se prezinta la tot pasul, si chiar tu ai pomenit de asa ceva. totusi nu facem acel pas, gasim tot felul de pretexte, ba ca e prea inalt/a, slab/a, gras/a, ca nu are studii superioare, ca prea le are superioare, ca e de la tara, ca e de la oras, etc. toate acestea mi se par subterfugii ale subconstienului nostru de a face acel pas, poate pentru ca nu suntem siguri ca vom putea face fata provocarii unei noi relatii, poate ne e teama deoarece am fost raniti odinioara si nu vrem sa recidivam, etc.