HHHHHHHHHHmmmmmmmmmmm micaela, am citit subiectul dezbatut aici.
Vazute lucrurile de afara arata cu totul altfel
arata foarte bine.
Pentru cei mari care fac acest gest e ideal (spun asta pentru ca la randul meu am dorit sa fac acelasi gest intr-un final am renuntat! De ce?
Din cealalta parte din partea copilului adoptat lucrurile stau in totalitate altfel (si aici spun in cunostinta de cauza), deci
.. subiectul e un pic cam prea FIN!
E excelent pentru voi care nu ati trecut printr-o asemenea poveste, pentru noi ASTIALALTIIIIIIIII treaba nu e chiar asa de EXCELENTA.
Crede-ma ca stiu foarte bine ce spun, nu pot aici detaila prea multe, dar cine stie poate ne vom vedea si poate vom avea ocazia sa dezbatem subiectul fata in fata cu totii de pe forum.
Chiar mi-ar placea
Micaela
dintr-un grup de copii din care alegi te lipesti de unul si el este!!! Cum nu-i poti lua pe toti, trebuie sa iei ceea ce crezi ca ti se potriveste
Asa pune un adult problema cand se hotareste sa adopte un copil. Nu?
..." atunci persoana simte sau nu acel FEELING al inimii si hotararea imediata e sa ceara acel copil. Apoi se intreba cum il ia asa, fara sa stie nimic despre el.
Raspunsul e pe acela il vrea, a vazut ca e intreg. Exact ca pe o marfa !!!
Micaela ai scris asa - : ca alta cunostinta a adoptat un copil care avea deja 6 anisori. A fost singura "oferta" dupa o indelunga asteptare intr-un proces de adoptie. desi nu avea nici varsta nici sexul pentru care optasera parintii, l-au luat.
Desi l-au luat atat de mare (la 6 ani un copil este destul de "format")
Sa stii ca simt o usoara ironie in cuvintele tale!
Totusi micaela vorbesti despre fiinte umane nu vorbesti de obiecte vorbesti despre niste suflete a caror sanse de a se naste intr-o familie NORMALA nu a depins de ei cand s-au nascut pe lume, deci eu zic sa iti formulezi un pic altfel propozitiile, pentru ca JIGNESTI fara sa vrei.
Acele fiinte despre care se discuta aici , despre oamenii adoptati sunt oameni la fel ca tine si ca toti ceilalti, deci?
Exact ce spune-am o MARFAAAAA! Oferta zilei ca la supermarket: sa stii ca exprimandu-te asa, - JIGNESTI persoanele care la randul lor au avut sansa sa fie adoptati! si citesc acest forum.
HMMMMMMMM !
EU sunt o persoana aleasa tot in acest fel si credeti-ma ca a fost IN FAVOAREA MEA dar sufletul ramane LEZAT pentru totdeauna, indiferent de cat de buna a fost relatia intre parinte si copil.
Sufletul unui om abandonat, RAMANE LEZAT pentru totdeauna, cu toate ca inveti sa depasesti foarte multe obstacole care vin din pricina statutului de copil adoptat.
In timp accepti situatia, cand vezi ca este in favoarea ta dar in suflet ramane mereu acea durere. Oricat te straduiesti sa o ignori, oricat incerci sa o alimentezi ca iti este bine, ca totul e ok, durerea ramane pe veci acolo.
Guesswho
Ceea ce scrii tu ca visul sa devina realitate si apoi se aranjeaza toate: apar oamenii potriviti, imprejurarile favorabile care te duc spre atingerea telului.
VISUL CUI?
Fii sigura ca visul unui copil adoptat nu este nici pe departe cu toate ca aceasta oportunitate de a fii adoptat, il modeleaza ca om si ii da sansa in viata de a putea inainta.
Toate sunt bune si frumoase la EXTERIOR, dar cere parerea celor care sunt in situatia asta!
crezi ca e visul unui om adoptat?
Ca sa poarte acest stigmat de ADOPTAT cu toate ca e in favoarea sa, aici ma repet!
Mereu se face diferentiere intre UNUL DIN ACEI COPIII adoptati, adica parca sunt o entitate ciumata, e groaznic ! sa vezi, sa auzi si mai ales sa simti acest lucru, copil fiind! Crede-ma!
persoanele abandonate. = sunt foarte repede judecate de toti neavenitii!!!
DIN STARt sunt pusi la zid, sunt comparati ca fiind copiii unor drogati, hoti, curve, delicventi si tot ce poate fi mai rau pe lumea asta, se pune in carca copiilor din orfelinate. Asta te infurie cand incepi sa intelegi cum stau de fapt lucrurile in realitate. DECI?.....
Persoanele care iau povara adoptiei ar trebui ca macar fata de ei insisi sa recunoasca ca si-ar fi dorit sa dea nastere unui copil propriu.
Pentru ca mereu se pune problema mostenirii genetice altfel nu au nici o garantie si nu stiu in ce mod se va dezvolta OBIECTUL ADOPTAT.
A adopta un copil este o mare responsabilitate. Trebuie sa dai dovada de multa dragoste si mai ales trebuie sa oferi TIMP din timpul tau acelui copil, ceea ce foarte multe mame adoptive il uita!
Culmea, concluzia este urmatoarea toti cei care se hotarasc sa infieze isi vad interesul personal, deci e un egoism al eu-lui lor, deci nu e acel suflet pe prim plan ci egoismul si buna starea lor.
Este adevarat: dai sansa unui copil infiindu-l dar el iti ofera tie mai multe sanse:
sa te simti implinit, sa stii ce inseamna sa iubesti cu adevarat un copil
Daca o faci cu tot sufletul este minunat, dar daca o faci pentru ca:
"am ajuns la o varsta cand mi-e teama ca nu va avea cine sa ma ingrijeasca la batranete" sau "fel de fel de motive " (am auzit atatea "dorinte" egoiste in avea copii adoptati incat....mie- deja bleahhhhhhhhhhhhh ) cred ca mai bine iti indrepti spre un animal de companie si nu spre un copil.
Va rog sa scuzati greselile de exprimare sau scris, DAR E SCRIS LA BRUT
e feelingul de moment. Oricum este un subiect foarte "dificil" = pentru ca fiecare din noi "avem povestea vietii noastre, care oricum e o poveste unica si nu prea incape termenul de comparatie.
V=am rapit prea mult timp scriind asa mult. Dar fiind forumul oamenilor singuri - aici este :casa noastra: virtuala