Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Single cu copii
Erica:
Buna ! :)
Multumesc admin ca ai deschis subiectul acesta.
Sper sa gasesc aici prieteni care au aceleasi procupari, probleme, bucurii ca si mine ... parinte singur ... in 99% nu a fost alegerea noastra sa fim asa :'( ... dar odata ajunsi aici avem o mare responsabilitate. Nu e deloc usor sa fii parinte singur cum a spus si holili, dar ceea ce nu ne doboara ne intareste ... si trebuie sa gasim resurse !
Eu am o printesa de aproape 7 ani :). Si ce daca suntem mici, ne place sa calatorim si iubim mult excursiile, vacantele ... As fi tare bucuroasa sa gasim printre voi amici/prieteni impreuna cu care sa mergem in scurte excursii la munte, la o cabana la aer curat, intr-un oras frumos etc. ! ... prieteni impreuna cu care sa impartasim momente frumoase !
Pentru un single, un copil nu este o "conditionare" este o binecuvantare ! ... asa consider eu.
Va astept sa povestim cum au fost excursiile voastre cu copilasii pana acum ... si mai ales cum v-ati dori sa fie de acum in colo ! :)
Toate cele bune !
varsator38:
--- Citat din: varsator38 din Miercuri, 23 Noiembrie 2011, 21:42 ---Buna Erica,ai un pui dulce,dulce!
asa e,nu e usor sa fi parinte singur...dar e minunat sa fi parinte oricum!
--- Terminare citat ---
scuze pt greseala,mesajul era pt Holili4....incantata fiind de topicul propus de Erica,am incurcat numele! :)
ma bucur Erica ca ai propus acest subiect,este foarte important si delicat in acelasi timp,pentru toti parintii single...si,cred eu,nu numai!
copii fiind o binecuvantare,asa cum spuneai,sunt si cea mai importanta responsabilitate a nostra!
eu am o fetita{zic eu fetita,ea zice domnisoara :D}de 13 ani,care imi umple sufletul si care de multe ori imi da lectii de viata ;),reusind sa ma faca sa zambesc indiferent cat de "gri"este situatia!
si eu am pus intrebari despre posibilitatea participarii in tabere alaturi de puii nostri,poate acum fiind mai multe mamici in situatia aceasta,vom vedea cum este.
Gigi a facut cateva precizari fata de acest subiect,asta insemnand ca este preocupat de el si exista deschidere!
in mare masura depinde de noi,cum si cand hotaram sa ne luam copilasii cu noi.
Sara:
Buna!
Eu am un baietel de aproape 7 ani. Mergem pe munte impreuna de cand avea el 3 ani jumatate (ture de munte). Ne plac atat turele montane, cat si drumetiile sau exercursiile. La varsta asta, mai putin vizitarea de muzee si obiective care necesita prea mult timp de ascultare intr-un singur loc.
Am calatorit impreuna atat in tara, in conditii destul de precare (cazare la cort, priciuri, cabane), cat si in afara, fara a intampina dificultati.
Observ pe acest forum ca lumea este pasionata de exercursii, plimbari, drumetii, ceea ce este foarte frumos.
admin:
Vara aceasta, cand coboram de la Balea Cascada, incantati de caderea aceea superba de apa, o familie cu un copilas de maxim un an jumatate, urca. Era indesat intr-un rucsac din acela de dus copilasi, in spatele lui taica-sau. M-am gandit atunci, doamne cata indrazneala pe cineva sa-si duca copilul pe acolo, daca ar aluneca, daca i-ar prinde o ploaie de aia rece de munte, s-ar putea intampla atatea...Aproape instantaneu insa, vazandu-i cat de veseli erau toti si bucurosi de natura, mi-am dat seama ca greseam: a obisnui un copil de mic cu muntele, nu poate decat sa-l ajute, sa-l fortifice, sa-l invete apoi dupa ce incepe sa urce singur, cu greul. Pana bate tastatura de calculator la jocuri violente si tampite, pana iese in strada in care dupa doi pasi e un dute -vino continuu de masini, pana sta in casa in picioarele parintilor, marait si plictisit, mai bine pe munte, acolo unde poate alerga, isi poate forma de mic o rezistenta nu doar fizica, dar si la boli si chiar la stres. Muntele este ultimul refugiu natural al oamenilor.
Asa ca Sara te felicit pentru modul in care-ti cresti copilul si ma bucur ca esti o mama care intelege prioritatile unui copil. Si nu-l dezmiarda in rasfaturi fara sens. Ajuns matur o sa-ti multumeasca ca ai crescut un barbat.
Vreau, asa cum v-am spus ca la anul sa organizam cateva iesiri, usoare de munte, accesibile mamelor cu copii. Plimbari de doua-trei ore, cu seri de tabara. Inainte sa incep Singles Camp am fost foarte aproape de a incepe un proiect care sa se adreseze copiilor de 10 -14 ani, sa organizez niste tabere, dupa modelul cercetasilor americani, unde, cuu acceptul parintilor, sa-i invat impreuna cu instructori profesionisti, o serie de lucruri practice. Asa ca am acum oarecum ocazia sa fac un pas si spre acel proiect.
Sara:
Multumesc, Admin!
Chiar voiam sa adaug ca cei care au mers pe munte si inca mai merg, odata ce au copii, isi doresc sa experimenteze impreuna cu copiii lor unele din aventurile montane de altadata.
Ma bucur ca ai in vedere initiative cu privire la copii. Eu am baiatul deja la cercetasi (nu la cercetasii Romaniei, ci la cei catolici, dar tot cam aia e) si pot spune ca este extraordinar pentru orice copil, adolescent si, de ce nu, pentru adulti (pentru adultii care doresc sa fie voluntari in cadrul cercetasiei). Baiatul meu a mers pentru prima oara undeva fara in mine in campusul cercetasesc si pot spune ca dupa 7 zile petrecute in conditii destul de modeste, dar cu cantece, voie buna si oarecare autoritate (nu chiar militareasca dar cam pe aproape) am gasit in campus un copil mult mai descurcaret decat il lasasem cu cateva zile in urma.
Admin, daca sunt doritori, poate organizezi pentru mame si copii (si tati si copii daca sunt printre noi) o iesire la munte, la sanius, ski si alte sporturi de iarna!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă