ei, aici intervin si eu! daca sunt copii mai mici, mai greu sa-i iei in excursii. fie trebuie sa stai mai mult cu ei, ca se plictisesc, fie nu pot participa la programul intalnirii. daca ai copii mai mari e si mai greu sa-i cooptezi la astfel de actiuni comune. numai eu stiu cat m-am chinuit sa-l atrag pe fiul meu, macar sa vada si el locurile minunate pe care le-am vazut eu. au scuze de tot felul: de la ce sa faca acolo cu oamenii maturi, la de ce sa nu fie in parc cu colegii, sau de ce nu car si calculatorul si jocurile sau mai stiu eu ce instrumente, la cum sa participe el la discutiile noastre filozofice ( vezi gramada de glume si bancuri deocheate sau nu care se spun). mi-e greu sa-l las si acasa, dar e mai fericit sa piarda vremea prin oras cu cei de seama lui. il inteleg perfect si simt pe undeva ca are dreptate. imi aduc aminte ce mutre faceam si eu cand trebuia sa plec cu parintii undeva.
deci daca cineva se simte bine in grupul lui, indiferent ca e tanar sau batran, mai bine facem diferentierea si acceptam situatia. si fiecare petrecem de minune.