Eu ce sa mai spun? Oricum sunt defect dupa unele standarde
Nu pot sa ma abtin totusi sa spun si eu ce consider ca e de calitate: - o femeie care n-are copii, e in stare sa faca copii dar se marita cu un barbat care are deja si-i creste pe ai lui. Deja categoria asta intra la SF
nicky, dupa ce-am postat fraza aceea, m-am gandit ca ai putea interpreta asa.
cand e vorba de teorie, 99% din oamenii onesti, care nu au deja copii (cred ca cei care au inteleg altfel faptul ca ai putea iubi si un copil "strain"), ar spune ca nu-si doresc un partener care are deja un descendent. Si oarecum e normal. E absolut normal sa-ti doresti in primul rand un copil al tau.
Eu vorbeam aici de "practica", de situatia in care un om (fie el barbat, fie el femeie) gaseste un alt om, cu un copil, ba chiar doi. si ii place foarte tare, sau chiar ajunge sa-l iubeasca, dar "da inapoi" pentru ca nu are curajul, nu vrea, sau pur si simplu nu poate sa-si asume situatia... sigur ca uneori, sau de cele mai multe ori iti trebuie o buna doza de curaj si rabdare, insa daca intr-adevar e vorba de o iubire din aceea rara, inclin sa cred ca renuntarea ar fi o mare lasitate, si foarte probabil si o mare pierdere.
atata timp cat tu n-ai fost in fata unei astfel de situatii (si daca nu ti-o doresti, deie Domnul sa nici n-o aflii) nu poti fi "judecat"
. una e sa spui ce gandesti, asa, teoretic (si tu ai fost onest, nu ipocrit), si alta este viata.
exista si femei care cresc copii ce nu sunt ai lor, insa intr-o situatie in care femeia aceea ii poate avea si pe ai ei nu i se indeplineste dorinta (fiindca el are si nu mai vrea...)...da, poate fi usor frustrant.