Autor Subiect: Single cu copii  (Citit de 73276 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

luciamanta

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #150 : Marţi, 14 August 2012, 16:58 »
Sa iti traiasca!
Eu mi-am dorit copil si nu doar unul, am vrut 3 copii si datorita lui Single Camp am inceput din nou sa sper ca mai exista o sansa sa-mi gasesc jumatatea si sa-i am.
Am fost in situatia de a fi cu cineva care avea deja copil din casatoria anterioara si l-am acceptat, ba chiar mai mult am aranjat o camera numai pentru copil, dar copilul vroia la mama, iar "el" era dependent de copil. Banuiesti ce s-a intamplat?! Copilul nu m-a acceptat, a plecat la mama lui  si a plecat si "el" dupa copil. Dureros a fost, ca dupa ce trecusem dupa un divort urat, a mai trebuit sa trec si peste o alta incercare esuata. De atunci am ales sa raman singura si am devenit un om trist. Dar dupa cativa ai, am incercat din nou tot cu un barbat cu copil doar ca el nu si-l recunostea si nu-l vizita. Vazusem  fotografia copilului si semana cu el, dar de cate ori deschideam subiectul "copilul" incepea sa tipe si sa se certe cu mine. In fine, relatia s-a terminat din cauza comportamentului necioplit pe care il avea.
Iar acum, datorita lui Single Camp m-am trezit la viata, sa incep sa sper ca va iesi si soarele pe strada mea.  :)
Esti un om cu suflet mare, Geta. M-au impresionat foarte mult cele scrise de tine. Lasă trecutul în urmă, eşti tânără, ai calităţi, ai resurse pentru un nou început! :)

Offline Geta D

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 331
Re: Single cu copii
« Răspuns #151 : Marţi, 14 August 2012, 17:14 »
Va spun sincer, ca dupa cele 2 experiente, mi-am dat seama ca mama avea dreptate cand imi spunea ca relatiile nu sunt simple atunci cand sunt la mijloc copii din casatoriile anterioare. Nu am ascultat-o.  :hammer:
Si am ajuns la concluzia ca as prefera pe cineva la fel ca si mine  fara copii.

Offline Ana

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
Re: Single cu copii
« Răspuns #152 : Marţi, 14 August 2012, 17:21 »
[...]Acu`, vorbind serios, nu stiu...da, cred ca as avea o retinere (initiala) in a intra intr-o relatie cu o femeie care e mama deja. Probabil ca si datorita faptului ca (in sinea mea egoista) as crede ca in sufletul ei poate fi loc mai putin pentru uratu` de moa, pe motiv ca e cineva deja acolo.[...]
Asa ma gandeam si eu inainte, a propos de barbatii cu copii. Acuma logica e fix invers. Daca n-are deja copil, sau daca nu s-a implicat activ in cresterea copilului, imi pierd vremea, pentru ca n-o sa priceapa in veci faptul ca atunci cand ai copil, nu mai poti sa zburzi ca inainte.

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Single cu copii
« Răspuns #153 : Marţi, 14 August 2012, 18:27 »
Pai ca-nainte nu mai zburzi nici daca ti-ai rupt piciorul fiindca ai calcat in gropi uitandu-te dupa blonde :D Sau daca treci de-o varsta, io stiu, 30 si nitel. Sau daca pur si simplu te-ai saturat de zburdat. Asa ca...nush, io n-as fi asa categoric in excluderi. Niciodata nu spune "niciodata", stii cum se spune.

Mari_a

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #154 : Marţi, 14 August 2012, 18:54 »
Nu mai zburzi ca inainte pentru ca ai pe cineva care depinde intru totul de tine. Un copil inseamna grija permanenta, responsabilitate. Pentru un parinte responsabil! Ca-s atatia care i-au facut si nu le pasa de ei…

Ana, sa-ti traiasca bebelul, sa fie sanatos si norocos si sa ai numai bucurii alaturi de el!  :)

Offline Ana

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
Re: Single cu copii
« Răspuns #155 : Marţi, 14 August 2012, 19:39 »
Multumesc :)
Sper ca pana la Craciun sa creasca destul cat sa il pot lua cu mine la Azuga daca tot acolo om merge.
In continuare caut amatori de curse cu carucioare sau concursuri de scuipat suzeta, avand in vedere ca de plimbat, nu prea ne putem plimba :)
Off topic, de ce nu pot trimite mesaje private?

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Single cu copii
« Răspuns #156 : Marţi, 14 August 2012, 21:15 »
Va spun sincer, ca dupa cele 2 experiente, mi-am dat seama ca mama avea dreptate cand imi spunea ca relatiile nu sunt simple atunci cand sunt la mijloc copii din casatoriile anterioare. Nu am ascultat-o.  :hammer:
Si am ajuns la concluzia ca as prefera pe cineva la fel ca si mine  fara copii.

evident ca e mai complicat in varianta asta... insa uneori merita efortul si rabdarea si iese si bine.
Fa cum simti. nu exista retete de "asa e bine", "asa e rau" sau vreo garantie a reusitei in vreo varianta.

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Single cu copii
« Răspuns #157 : Marţi, 14 August 2012, 21:21 »
Asa ma gandeam si eu inainte, a propos de barbatii cu copii. Acuma logica e fix invers. Daca n-are deja copil, sau daca nu s-a implicat activ in cresterea copilului, imi pierd vremea, pentru ca n-o sa priceapa in veci faptul ca atunci cand ai copil, nu mai poti sa zburzi ca inainte.

n-as generaliza. unii barbati pot intelege.
dibacia sta in a nu-l face pe el sa se simta mereu "secundar" si sa stii sa mediezi eventualele tensiuni intre copil si el, in mod impartial, aratand iubire si intelegere si unuia si altuia. Nu-i simpla deloc postura "din mijloc", e procustiana de-a dreptul  ;D

Offline Ana

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
Re: Single cu copii
« Răspuns #158 : Marţi, 14 August 2012, 21:32 »
Sunt de acord ca exista exceptii si in mod cert daca ai de-a face cu o exceptie, foarte bine.
Regula insa e cea care e.
Ma uit la mine: am inceput deja sa lucrez, cat timp stau acasa suntem siamezi, adica nu pot sa misc in front, iar cat timp lucrez iar nu pot sa misc in front, pentru ca sunt la munca. Unde incape un el in ecuatia asta?
Ok, o sa mai creasca, dar daca il vad doar dimineata si seara + weekendurile, singura sansa sa leg o relatie afectiva rezonabila este ca tot timpul cat sunt acasa sa stam impreuna.
Poti sa zici ca o seara pe saptamana chemi pe cineva sa stea cu bebe si tu te duci la distractie. Poti sa iei siamezul cu tine, dar asta presupune sa accepte si el asa ceva.
Oricum o intorci, odata ce ai copil si esti parinte singur, Singles Camp scrie pe tine ;)

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Single cu copii
« Răspuns #159 : Marţi, 14 August 2012, 22:11 »
Sunt de acord ca exista exceptii si in mod cert daca ai de-a face cu o exceptie, foarte bine.
Regula insa e cea care e.
Ma uit la mine: am inceput deja sa lucrez, cat timp stau acasa suntem siamezi, adica nu pot sa misc in front, iar cat timp lucrez iar nu pot sa misc in front, pentru ca sunt la munca. Unde incape un el in ecuatia asta?
Ok, o sa mai creasca, dar daca il vad doar dimineata si seara + weekendurile, singura sansa sa leg o relatie afectiva rezonabila este ca tot timpul cat sunt acasa sa stam impreuna.
Poti sa zici ca o seara pe saptamana chemi pe cineva sa stea cu bebe si tu te duci la distractie. Poti sa iei siamezul cu tine, dar asta presupune sa accepte si el asa ceva.
Oricum o intorci, odata ce ai copil si esti parinte singur, Singles Camp scrie pe tine ;)

Asta cat e mic...si e mic cam vreo 15 ani. ;D insa, pe parcurs, vei vedea, nu veti mai fi atat de siamezi, daca ai grija sa nu-l faci foarte dependent de tine. Apoi se va distanta el, isi va reclama independenta si-si va prefera grupul de prieteni.
nu privi atat de "in tragic" si transant situatia...si colega mea era singura cu un copil mic ci infiat. si iata ca acum exista si "el".
viata e imprevizibila. relaxeaza-te, vezi-ti de pui, bucura-te imens ca-l ai (te va ajuta sa depasesti momentele foarte grele, aceasta recunostinta) si mergi inainte zambind....vorba unei cunoscute fraze "nu se stie cine se va indragosti de zambetul tau"  :).

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7605
Re: Single cu copii
« Răspuns #160 : Marţi, 14 August 2012, 22:45 »

acum, ca suntem la tema copiilor adoptati.....


Gasesc ca este o dovada de mare iubire sa adopti un copil  si totodata si o mare responsabilitate. Am inteles ca momentul critic este cel in care afla ca este adoptat (asta in cazul in care e mic si nu stie de la inceput).

Offline PGabriela

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 256
  • Cu gueleta prin Turcia :)
Re: Single cu copii
« Răspuns #161 : Miercuri, 15 August 2012, 13:48 »
HHHHHHHHHHmmmmmmmmmmm micaela, am citit subiectul dezbatut aici.
Vazute lucrurile de afara arata cu totul altfel  :) arata foarte bine.
Pentru “cei mari” care fac acest gest – e ideal (spun asta pentru ca la randul meu am dorit sa fac acelasi gest – intr-un final am renuntat! De ce? :)
Din cealalta parte – din partea copilului adoptat – lucrurile stau in totalitate altfel (si aici spun in cunostinta de cauza), deci….. subiectul e un pic cam prea FIN!
E excelent pentru voi care nu ati trecut printr-o asemenea poveste, pentru noi “ASTIALALTIIIIIIIII”  – treaba nu e chiar asa de EXCELENTA.
Crede-ma ca stiu foarte bine ce spun, nu pot aici detaila prea multe, dar cine stie poate ne vom vedea si poate vom avea ocazia sa dezbatem subiectul fata in fata cu totii de pe forum.
Chiar mi-ar placea  :)

Micaela –
“dintr-un grup de copii din care alegi te lipesti de unul si el este!!! “ Cum nu-i poti lua pe toti, trebuie sa iei ceea ce crezi ca ti se potriveste”
Asa pune un adult problema cand se hotareste sa adopte un copil. Nu?

..." atunci persoana simte sau nu acel – “FEELING al inimii” si hotararea imediata e sa ceara acel copil.  Apoi se intreba cum il ia asa, fara sa stie nimic despre el.
Raspunsul e – “pe acela il vrea”, a vazut ca e intreg. Exact ca pe o marfa !!!

Micaela ai scris asa - : “ca alta cunostinta a adoptat un copil care avea deja 6 anisori. A fost singura "oferta" dupa o indelunga asteptare intr-un proces de adoptie. desi nu avea nici varsta nici sexul pentru care optasera parintii, l-au luat.
Desi l-au luat atat de mare (la 6 ani un copil este destul de "format")
Sa stii ca simt o usoara ironie in cuvintele tale!

Totusi micaela vorbesti despre fiinte umane – nu vorbesti de obiecte – vorbesti despre niste suflete a caror sanse de a se naste intr-o familie – NORMALA – nu a depins de ei cand s-au nascut pe lume, deci – eu zic sa iti formulezi un pic altfel propozitiile, pentru ca JIGNESTI fara sa vrei.
Acele fiinte despre care se discuta aici , despre oamenii adoptati – sunt oameni la fel ca tine si ca toti ceilalti, deci?

Exact ce spune-am o MARFAAAAA!  Oferta zilei ca la supermarket: sa stii ca exprimandu-te asa, - JIGNESTI persoanele care la randul lor au avut sansa sa fie adoptati! – si citesc acest forum.

 HMMMMMMMM !
EU sunt o persoana aleasa tot in acest fel – si credeti-ma ca a fost IN FAVOAREA MEA – dar sufletul ramane LEZAT pentru totdeauna, indiferent de cat de buna a fost relatia intre parinte si copil.
Sufletul unui om abandonat, RAMANE LEZAT pentru totdeauna, cu toate ca inveti sa depasesti foarte multe obstacole – care vin din pricina statutului de copil adoptat.
In timp accepti situatia, cand vezi ca este in favoarea ta – dar in suflet ramane mereu acea durere. Oricat te straduiesti sa o ignori, oricat incerci sa o alimentezi ca iti este bine, ca totul e ok, durerea ramane pe veci acolo.

Guesswho
Ceea ce scrii tu – “ ca visul sa devina realitate si apoi se aranjeaza toate: apar oamenii potriviti, imprejurarile favorabile care te duc spre atingerea telului. “

VISUL CUI????   Fii sigura ca visul unui copil adoptat nu este nici pe departe – cu toate ca aceasta oportunitate de a fii adoptat, il modeleaza ca om si ii da sansa in viata de a putea inainta.
Toate sunt bune si frumoase la EXTERIOR, dar cere parerea celor care sunt in situatia asta!
 – crezi ca e visul unui om adoptat?
Ca sa poarte acest stigmat de ADOPTAT cu toate ca e in favoarea sa, aici ma repet! ……………

Mereu se face diferentiere intre UNUL DIN ACEI COPIII– adoptati, adica parca sunt o entitate ciumata, e groaznic ! sa vezi, sa auzi si mai ales sa simti acest lucru, copil fiind! Crede-ma!
persoanele abandonate. = sunt foarte repede judecate de toti neavenitii!!!
DIN STARt sunt pusi la zid, sunt comparati ca fiind – copiii unor drogati, hoti, curve, delicventi si tot ce poate fi mai rau pe lumea asta, se pune in carca copiilor din orfelinate. Asta te infurie cand incepi sa intelegi cum stau de fapt lucrurile in realitate. DECI?.....

Persoanele care iau povara adoptiei ar trebui ca macar fata de ei  insisi sa recunoasca ca si-ar fi dorit sa dea nastere unui copil propriu.
Pentru ca mereu se pune problema mostenirii genetice – altfel nu au nici o garantie si nu stiu in ce mod se va dezvolta “OBIECTUL ADOPTAT.”

A adopta un copil este o mare responsabilitate. Trebuie sa dai dovada de multa dragoste si mai ales trebuie sa oferi TIMP din timpul tau acelui copil, ceea ce foarte multe mame adoptive il uita!

Culmea, concluzia este urmatoarea – toti cei care se hotarasc sa infieze isi vad interesul personal, deci e un egoism al eu-lui lor, deci nu e acel suflet pe prim plan ci egoismul si buna starea lor.
Este adevarat: dai sansa unui copil infiindu-l dar el iti ofera tie mai multe sanse:
sa te simti implinit, sa stii ce inseamna sa iubesti cu adevarat un copil
Daca o faci cu tot sufletul este minunat, dar daca o faci pentru ca:
"am ajuns la o varsta cand mi-e teama ca nu va avea cine sa ma ingrijeasca la batranete" sau "fel de fel de motive "  (am auzit atatea "dorinte" egoiste in avea copii adoptati incat....mie- deja bleahhhhhhhhhhhhh ) cred ca mai bine iti indrepti spre un animal de companie si nu spre un copil.

Va rog sa scuzati greselile de exprimare sau scris, DAR E SCRIS LA BRUT  :) e feelingul de moment. Oricum este un subiect foarte "dificil" = pentru ca fiecare din noi "avem povestea vietii noastre, care oricum e o poveste unica si nu prea incape termenul de comparatie.
V=am rapit prea mult timp scriind asa mult. Dar fiind forumul oamenilor singuri - aici este :casa noastra: virtuala


Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Single cu copii
« Răspuns #162 : Miercuri, 15 August 2012, 14:12 »
Nu-s avocatul lui Mica dar sa stii ca o judeci complet gresit. Ba chiar mai mult, mie unul imi faci impresia ca tragi dupa tine O IMENSA FRUSTRARE (ca sa fac asa ca tine) si ceea ce ai scris mai sus e derivat direct si nefiltrat din acest lucru. Fiecare dintre noi, toti cei de aici, are propriile probleme, sa stii. Unele mai grave, altele mai usor suportabile. Ce ne face insa sa ne adunam aici e altceva. Nu ca suntem adoptati, nici ca sunt parinti (unii dintre noi), nici ca suntem veseli sau tristi. TOTI suntem singuri, fara a avea pe cineva (dupa cum bine ai observat). Si toti cautam sa impartasim cate ceva din asta (mai in gluma sau mai in serios) tocmai pentru a ne face viata mai usoara. Faptul ca suntem deja impreuna aici, atatia oameni diferiti e ceva (pentru mine, cel putin, e un mare "ceva", am vazut ca nu-s singurul in situatia mea -intr-un moment dificil din viata- si asta mi-a dat curaj).

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7605
Re: Single cu copii
« Răspuns #163 : Miercuri, 15 August 2012, 14:31 »
...
V=am rapit prea mult timp scriind asa mult. Dar fiind forumul oamenilor singuri - aici este :casa noastra: virtuala

wow, Gabriela ( esti tiza mea  :) )! probabil ca discutiile de aici au atins vechi rani dar totusi nu cred ca cineva de pe aici urmarea asa ceva ; nu cred ca ei cunosteau amanunte din viatat ta! asa cum spune bitek, fiecare avem povestile noastre, mai triste sau mai placute, dar important este sa incercam aici sa le lasam undeva in urma, trecutul este ceva ce nu putem schimba, ce nu mai putem desface, dar putem sa incercam sa facem pace cu el.  :)
cand am spus de responsabilitate chiar la asta m-am referit , la munca, dragostea, ingaduinta, diplomatia etc pe care un parinte adoptiv trebuie sa le depuna pentru a compensa si alina durerea sufleteasca a copilului adoptat.

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Single cu copii
« Răspuns #164 : Miercuri, 15 August 2012, 14:48 »
Draga Gabriela,

Imi pare teribil de rau ca asa ai perceput tu ceea ce am scris, insa eu sustin si am vrut sa spun exact contrariul.

Departe de mine a considera nu numai oamenii, dar orice alta fiinta ca fiind o "marfa".

Nici macar o miime de secunda nu am fost ironica in cele ce am spus. Tot ce a fost scris a fost scris cu dragoste si bucuria fericirii celor doua familii. Colega mea mi-a spus ca fetita ei este tot ce are mai drag pe lume si ca adoptia acesteia a fost cea mai inspirata si mai divina intamplare din viata ei, care este un om cu multe alte realizari importante, dar absolut minore in comparatie cu bucuria pe care i-a adus-o aceasta fetita frumoasa, desteapta si buna si care, la randul ei are o mama deosebita, la fel de inteligenta frumoasa si buna. :)

Ghilimelele le-am pus tocmai acelor cuvinte prea sarace ca sa poata descrie ceva atat de important ca intalnirea intre doua suflete, mama si copil. Am pus cuvantul "oferta" in ghilimele, tocmai pentru ca mi se pare total nepotrivit a fi folosit intr-un astfel de proces de adoptie. Era doar vorba ca era singurul copilas pe care l-au gasit desi cautau cu disperare de 3 ani. Si am subliniat natura divina a intamplarii ca, desi nu au "ales" (vezi, iar pun ghilimele - nu a ironie ci tocmai a nepotrivire), s-au "gasit", perfect, copil-parinti, ceea ce inseamna ca in spatele acestor intamplari sta DIVINUL.

Cand spuneam "ales" si "feeling", sustineam exact contrariul a ceea ce ai inteles tu: tocmai asta n-au facut acele doua femei, nu au ales ca pe o "marfa" (suna ingrozitor acest cuvant cand e vorba de un copilas). nu au ales dupa datele fizice, dupa varsta, dupa sex, ci au ales cu SUFLETUL. A spus "pe acela il vreau" pentru ca a rezonat cu acea fiinta, despre care nu stia nimic, la un nivel invizibil, ezoteric, Divin, printr-o mare emotie. Deci nu a fost "alegere" ci "recunoastere". De aceea si-a si dorit-o atat de mult si a asteptat pana cand s-a putut face infierea, cu toate obstacolele legate de acte.

Si eu n-am sustinut absolut niciodata ca adoptia ar fi un gest egoist (au existat doar pareri ca un parinte singur nu trebuie sa adopte doar pentru bucuria lui fara sa se gandeasca daca pe copil nu l-ar deranja absenta celuilalt parinte). Dimpotriva. Am dat acest exemplu tocmai ca sa arat ca chiar daca un om e singur si isi doreste foarte tare un copil, pana la urma se poate naste o familie splendida in care toti sunt fericiti. citeste cu atentie ce-am scris.


Gabriela, iti inteleg durerea si sensibilitatea fireasca la acest subiect (imi si pare rau ca l-am deschis), insa crede-ma ca aceasta diferenta intre un copil adoptat si un altfel de copl este mai mult in sufletul tau. Cei din exterior nu judeca asa si nici parintii adoptivi care isi iubesc copilul oricum ar fi: natural sau adoptat. Ii ubesc acelui copil fiinta nu originea. Uita-te cu atentie la ce-am scris si observa ca intotdeauna am sustinut ca poti iubi un copil chiar daca nu l-ai nascut tu si sunt absolut sigura de asta. asa simt si asa am vazut.

Adoptia nu e o "tranzactie" ci ar trebui sa fie o intalnire minunata in care toata lumea "castiga" - si copilul si parintii. si stii ce castiga cel mai mult? nu "conditiile de viata", nu "ajutorul la batranete" (asta e cel mai egoist motiv pentru care cineva face sau adopta un copilas) ci IUBIREA. Si chiar asa e, de cele mai multe ori (uite numai povestea lui Teo si a Maiei)...probabil ca uneori nu se intampla asa si e trist.... dar si in familiile "naturale" se intampla nepotriviri si conflicte... Tensiunile dintre parinti si copii nu vin "pe calea sangelui". Insa e firesc sa fii sensibila si uneori sa interpretezi dureros anumite lucruri care, de fapt, nu au absolut nimic de-a face cu "adoptia". sigur ca daca fiul meu ar fi fost adoptat ar fi putut resimti mai dureros conflictele pe tema invataturii si indelungile noastre frictiuni din adolescenta, interpretandu-le gresit ca fiind urmarea acestei situatii.

Si, cum au spus, atat de bine, Carol si Maria, nu toti oamenii merita copii (fie adoptati, fie naturali), daca nu stiu sa iubeasca, sa se dedice unei alte fiinte.

Poate ca sunt si oameni care judeca cum spui tu...insa genul acela de oameni, care "judeca", in general, n-ar trebui sa ne "atinga". Exista, si cred ca din ce in ce mai multi, oameni care-i privesc pe ceilalti cu sufletul, nu cu mintea si preconceptiile ei.

Draga Gabriela, imi cer sincer scuze daca te-ai simtit jignita, insa crede-ma ca nu am avut deloc aceasta intentie. Am vorbit cu drag despre intalnirea intre niste fiinte care, desi nu au legaturi de sange, au avut norocul si fericirea sa alcatuiasca familii fericite. Atat. M-am bucurat din tot sufletul pentru ei si am simtit nevoia sa impartasesc cu voi aceasta bucurie. Stiu, banuiesc, ca exista si experiente mai putin fericite, in care unii parinti nu au "talent" de parinti...(dar asta se intampla si cu copiii naturali).

Ma doare sincer ca asa ai inteles. Pentru mine un copil, al oricui ar fi el, este o minune mica si draga. N-as putea niciodata gandi astfel.

Primeste gandul meu bun si scuzele cele mai sincere daca cumva te-am jignit sau ranit.

 ;D