Autor Subiect: Single cu copii  (Citit de 73461 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Single cu copii
« Răspuns #165 : Miercuri, 15 August 2012, 15:13 »
Inteleg supararea, lezarea ta....insa cred ca trebuie sa faci ceva sa te eliberezi de ea, caci este un balast chinuitor (si mai mult construit de mintea si sensibilitatea ta decat de cei din jur, care de cele mai multe ori nu privesc deloc atat de urat un copilas). Pana la urma, n-ar trebui sa intereseze pe nimeni ca parintele care te creste cu iubire si grija este o alta fiinta decat cea care ti-a dat viata si care, cine stie din ce motive ale tineretii, nu a putut sa se bucure de tine (parintii unia dintre copilasii despre care am spus erau foarte foarte tineri, fara posibilitati materiale si cu inca alti doi copii, chinuiti de conditiile proaste. Au spus ca vor ca acest copil sa traiasca mai bine ca ei; sa aiba sansa la o viata normala, cu parinti care sa poata sa i-o ofere).
Nu relatia de sange e cea care conteaza cel mai mult (cate "rude" nu nutresc sentimente nu tocmai frumoase unii pentru altii) ci IUBIREA. Si daca ai avut parte de iubire, e tot ce conteaza.

Caroline

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #166 : Miercuri, 15 August 2012, 15:23 »
Dragilor, ce-ar fi sa renuntam la clasificari?!  :o
Un copil este un copil si un parinte, un parinte, fie ca sunt biologici, vitregi sau adoptati. Suntem cu totii fiinte umane si avem nevoie de aceeasi afectiune, calitativ si cantitativ. Nicio clasificare nu tine aici pentru ca:
- Am vazut oameni care infiaza copii in mod egoist, ca sa aiba un sprijin la batranete. Dar am vazut si parinti care au facut si au crescut proprii lor copii doar pentru asta.
- Am vazut oameni care se simt singuri pentru ca sunt singuri. Dar am vazut si oameni care se simt singuri chiar daca nu sunt.
- Am prieteni care au copii sau care au infiat copii (stiu si pe cineva din SC care a infiat un copil la o varsta la care putea avea propriul ei copil) si care le sunt total dedicati copiilor. Dar am vazut si profesori, de exemplu, (sic  :P ) care faca asta pentru copiii altora, fara sa-i infieze.
- Am vazut frati care sunt totul unul pentru altul. Dar am vazut si oameni fara nicio legatura aparenta care se au ca fratii.
- Am vazut familii care sunt fericite. Dar am vazut si single fericiti. 
- Am vazut oameni care au avut parte de toate cele bune si totusi sufera. Dar si oameni care au avut parte de multe rele si care nu au incetat sa se lupte cu suferinta pentru o viata mai buna.
- S.a.m.d.
Egoismul, singuratatea, suferinta, iubirea si toate emotiile umane sunt subiective. Si nu pot fi judecate si dezbatute din afara, cu atat mai putin clasificate. Avem dreptul sa simtim fiecare exact ceea ce simtim. Nimic nu trebuie sa ne impiedice sa iubim si sa ne iubim exact asa cum suntem. Singura clasificare universal valabila este: oameni si neoameni.  :bow:

Offline Emi 53

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 176
Re: Single cu copii
« Răspuns #167 : Miercuri, 15 August 2012, 16:27 »
Gabriela,iti respect durerea.Noi cei din aceasta casa ;virtuala;cum f, frumos ai spus incercam sa ne impartasim experientele, ingrijorarile, sperantele,etc, in ideea de a ne ajuta, de a ne sustine moral,de a ne gasi un echilibru.Iti inteleg perceptia ta de suferinta pt. o experienta traita de tine ,dar noi toti de aici cautam sa ne intelegem viata  si in final sa fim oameni cum spune Caroline.Deci daca te-ai simtit jignita , ranita de comentariile noastre iti cer scuze.

Offline Ana

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
Re: Single cu copii
« Răspuns #168 : Miercuri, 15 August 2012, 20:04 »
Gabriela, imi pare rau ca discutia a starnit asemenea reactii.
E adevarat ca sunt discriminati copiii adoptati si e adevarat ca discriminarea (pozitiva sau negativa) lasa rani adanci, cat despre motivele discriminarii, sunt multe si mizerabile.
Dar discriminate sunt si femeile (salariul mediu e mai mic ca al barbatului), discriminati sunt si copiii cu liniuta in dreptul tatalui, si mamele necasatorite. Cam toti cei care nu sunt la fel cu turma sunt intr-un fel sau altul discriminati. La sfarsit insa, asta avem si cu asta defilam in pas de fanfara. Daca ne incrancenam prea mult pe trecut, riscam sa renuntam in a incerca sa facem viitorul mai bun.

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Single cu copii
« Răspuns #169 : Miercuri, 15 August 2012, 21:19 »
citat din Pustianu Gabriela
"Guesswho
Ceea ce scrii tu – “ ca visul sa devina realitate si apoi se aranjeaza toate: apar oamenii potriviti, imprejurarile favorabile care te duc spre atingerea telului. “

VISUL CUI?   Fii sigura ca visul unui copil adoptat nu este nici pe departe – cu toate ca aceasta oportunitate de a fii adoptat, il modeleaza ca om si ii da sansa in viata de a putea inainta.
Toate sunt bune si frumoase la EXTERIOR, dar cere parerea celor care sunt in situatia asta!
 – crezi ca e visul unui om adoptat?"

pornind de la exemplul dat de mica, eu am vorbit la modul general de dorintele noastre si modul in care actionam ca ele sa devina realitate. eu vorbeam de mere, tu de pere... :uglystupid2:

dupa cum poti observa, esti singura persoana care a vazut in comentariul micaelei ironie si jignire. eu (si cred ca nu numai eu) am simtit bucurie si intelegere pe cale le manifesta micaela facand referire la fericirea acelei familii. faptul ca ai trecut printr-o situatie similara si amprenta pe care si-a lasat-o aceasta asupra ta se vede clar din postare. dar nu e vina noastra!!

eu mi-am spus punctul de vedere si n-am sa-mi cer scuze pentru asta, consider ca nu te-am jignit in niciun fel!

te-ar putea ajuta sa vezi lucrurile altfel cartea lisei bourbeau "Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine". Una din rani e abandonul.  :)
 
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Single cu copii
« Răspuns #170 : Miercuri, 15 August 2012, 21:34 »
innn  sfarsiiit ... nu ma pot abtine  :applause:
nihil sine deo

Caroline

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #171 : Miercuri, 15 August 2012, 22:08 »
Si totusi... Eu cred, Gabriela, ca ai dreptul sa simti ceea ce simti. Asa cum tot tu si numai ai tu ai dreptul sa schimbi asta, daca vrei.  ;)

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Single cu copii
« Răspuns #172 : Miercuri, 15 August 2012, 23:04 »
cum poti schimba experienta simturilor, cand ea devine repetitiva ...
nihil sine deo

Caroline

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #173 : Miercuri, 15 August 2012, 23:39 »
Remaniind reflexele. Adica asociind stimulului unui reflex nociv, un stimul pozitiv, care in timp, sa-l inlocuiasca pe celalalt.
Exemplu: Melodia asta imi aminteste de ex. In loc sa o evit sau sa o ascult repetitiv si melancolic, intarind efectul, o asociez in mod repetitiv cu o ocazie fericita noua: ziua mea cu prietenii actuali, revelionul acolo unde n-am mai fost niciodata... etc.

Offline Emi 53

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 176
Re: Single cu copii
« Răspuns #174 : Joi, 16 August 2012, 06:55 »
Imi permit sa revin in discutie din nou.Intentia mea atunci cand discutut pe forum este aceea de a comunica ,de a intelege anumite lucruri,si eventual de a invata ceva.Am certitudinea ca nimeni nu vrea sa jigneasca sau sa ranaeasca pe cineva intentionat.,dar perceptia fiiecaruia dintre
noi este diferita si ACEST FAPT il accept chiar daca stiu ca este subiectiv.In acest caz primul lucru ce pot sa fac pt. persoana in cauza este sa am COMPASIUNE,adica sa-mi permit sa fiu alaturi de suferinta sa, asa cum pot, iar apoi sa-l ajut dpdv rational si practic daca imi sta in putinta.

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Single cu copii
« Răspuns #175 : Joi, 16 August 2012, 07:34 »
Remaniind reflexele. Adica asociind stimulului unui reflex nociv, un stimul pozitiv, care in timp, sa-l inlocuiasca pe celalalt.

exact acest lucru voiam sa se inteleaga; si nu fac referire la un caz anume nici nu-mi permit sa judec, chiar si manifestarile spontane (ma recunosc). dar, cand o experienta e lasata sa devina convingere - tocmai pentru ca intamplator sau nu, ea se repeta - perceptia se deformeaza; cum poti vedea altfel lucrurile, daca nu deschi mai mult ochii? cum poti auzi, daca nu destupi urechile?
concluzionand: ca sa putem face fata unui rau, nu trebuie sa luptam impotriva lui ci sa facem efortul de a-l intelege. :)
nihil sine deo

Offline Ana

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 39
Re: Single cu copii
« Răspuns #176 : Joi, 16 August 2012, 07:43 »
Eu mai degraba as formula, 'ca sa luptam eficient impotriva unui rau, trebuie intai sa il intelegem'. De altfel, cam asta zicea si Sun Tzu.

Offline Emi 53

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 176
Re: Single cu copii
« Răspuns #177 : Joi, 16 August 2012, 07:53 »
In capul meu nu se exclud una pe cealalta ,dpmdv fac efortul de-a intelege de a accepta si apoi incerc sa-mi schimb  perceptia.Dar eu vorbeam despre altceva.

Offline PGabriela

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 256
  • Cu gueleta prin Turcia :)
Re: Single cu copii
« Răspuns #178 : Joi, 16 August 2012, 09:28 »
Daca va deranjeaza ca am scris si ca mi-am permis sa intru un pic si eu in aceasta discutie, sa-mi spuneti pentru ca pe viitor voi citi doar, nu doresc sa ma considerati o intrusa, si  nu doresc sa provoc altceva, dar subiectul acesta oricum ma intereseaza pentru ca am trecut prin destule si ii multumesc bunului Dumnezeu ca m-a indepartat de fiinta care mi-a dat viata si ca mi-a oferit oportunitatea sa devin ceea ce sunt si sper ca si pe viitor sa reusesc sa raman pe linia de plutire, pentru ca obstacole in viata sunt multe si pana acum le-am trecut fie prin cazaturi si ridicari, fie mai schiopatat, dar le-am trecut si asta e important.
Poate vi se pare ciudat ca de ce tocmai la aceasta varsta incep sa limpezesc aceste dureri interioare. poate pe viitor cine stie vom discuta. Pentru ca in viata unele dureri cronicizate, redevin din pacate acute (nu stiu altfel explica  :) ) – in viata se intampla multe si cand ai impresia ca gata, s-a rezolvat o problema, taman atunci vine ceva si redeschide ceea ce deja tu ai inchis si ferecat.
Toti avem un drum in aceasta viata, cu greutatile personale, sunt niste TEME DE CASA pe care trebuie sa le facem, voit sau fortat pana la urma tot le vom face, deci?
Oricat ne incapatanam in unele chestiuni sa intelegem, pana la urma vom intelege si vom fi cu temele la zi. Corigenta nu place nimanui  :)

Micaela, am citit ce ai scris, si subliniez ce am scris si eu
“pentru ca JIGNESTI fara sa vrei” – am specificat ca fara sa vrei poti jigni!
Deci, nu e cazul sa iti ceri scuze – am inteles .

In ceea ce priveste povestea Teodorei si a Maiei = este o poveste foarte frumoasa.

Dar aceasta poveste nu dureaza la infinit, dureaza pana in clipa cand aceasta fetita iasa din coconul construit de mamica ei si oamenii din anturajul acesteia. Perioada aceasta cat este in cocon si in jurul coconului, - este cea mai splendida perioada si sper sa aiba parte de acest cocon = foarte multi ani, pentru ca problema incepe atunci cand coconul dispare si oamenii stiuti dispar din preajma celei mici, atunci incep intrebarile.
In clipa in care aceasta fetita se indeparteaza de acel taram de poveste construit in  jurul ei, cand va vedea realitatea asa cum este, de fapt. Cand in anturajul fetitei intra si alte persoane, (din pacate sunt multe persoane “ bine intentionate”)  de abia atunci i se va declansa acel “CLIC INTERIOR” si vor incepe acele framantari interioare.
Oricate explicatii i se vor da, si oricat Teodora ca mama va incerca sa o faca sa inteleaga de pe acum niste realitati, “la un moment dat vorbeste interiorul” – nu mai vorbeste nici Teo, nici Maya ci interiorul = sufletul si cu sufletul e un pic cam dificl, ca nu accepta asa usor. Cu sufletul se lucreaza destul de greu!
Incep intrebarile, oricat de multe explicatii primeste aceasta fetita. Acele intrebari interioare vor veni fie ca le doreste, fie ca nu.
Este foarte usor de spus ca sa faci asa, sau in altfel, e foarte usor si de aplicat, pentru ca te concentrezi si aplici, doar ca e mult mai greu cu cele simtite in interior.

Carolina spui asa
Si totusi... Eu cred, Gabriela, ca ai dreptul sa simti ceea ce simti. Asa cum tot tu si numai ai tu ai dreptul sa schimbi asta, daca vrei.
- Remaniind reflexele. Adica asociind stimulului unui reflex nociv, un stimul pozitiv, care in timp, sa-l inlocuiasca pe celalalt.
Exemplu: Melodia asta imi aminteste de ex. In loc sa o evit sau sa o ascult repetitiv si melancolic, intarind efectul, o asociez in mod repetitiv cu o ocazie fericita noua: ziua mea cu prietenii actuali, revelionul acolo unde n-am mai fost niciodata... etc.

Bun am inteles,  dar Carolina tot ca un exemplu  pune-te in trecut la varsta de 12- 13 ani sa zicem si  sa vad cum aplici cele scrise de tine ??? pentru ca, adult fiind e cu totul altceva, deci ca si copil cum aplici cele scrise de tine?

Caroline

  • Vizitator
Re: Single cu copii
« Răspuns #179 : Joi, 16 August 2012, 10:46 »
... pune-te in trecut la varsta de 12- 13 ani sa zicem si  sa vad cum aplici cele scrise de tine ??? pentru ca, adult fiind e cu totul altceva, deci ca si copil cum aplici cele scrise de tine?

Si eu (si mai mult ca sigur nu sunt o exceptie) am inceput sa lucrez tot ca adult la acele angoase de cand eram copil, de-asta am si dat exemplul cu ex. Si eu (si probabil toti) ne intrebam cum de nu ne-am dat seama de ele la 12-13 ani sau cum de am permis sa ni se intample, sau cum de au permis altii sa se intample...
Uite, o sa dau un exemplu personal. Mama mea (desi e mama mea naturala si alta n-am cunoscut) a fost atat de posesiva cu proprii ei copii, ca efectiv nu si-a dat seama ce greseli face, din prea multa dragoste. In ultimii 3 ani de cand am revenit acasa dupa divort, n-am facut decat sa duc o lupta permanenta pentru "a taia cordonul ombilical"... si am reusit. Ceea ce e interesant este ca, atunci cand am constientizat ca o parte din alegerile mele gresite, inclusiv casatoria, se datoreaza mindset-ului idilic, gresit din copilarie, am urat-o... au fost scandaluri cu lacrimi de crocodil in primul an. In al doilea, am realizat doua lucruri: 1. ca nu a facut-o cu rea intentie si ca nu pot sa judec ca ea fiindca eu nu stiu cum e sa fii mama; 2. ca mingea e in terenul meu acum (asta mi-a spus-o un prieten bun, fiindca aveam prostul obicei sa ma plang la oricine vroia sa m-asculte. Mi-a trimis filmul "An Education" si mi-a spus asta... adica a facut switch-ul necesar, atunci cand eu eram prea prinsa in propria mea suferinta ca sa-l "vad".)
In prezent, am invatat sa ne acceptam si sa ne negociem gradul personal de libertate, atata timp cat mai sunt nevoita sa stam in aceeasi casa... si de vreun an, orice resentiment a disparut.  :)

Repet, toate astea s-au declansat numai la maturitate. Si catalizatorul a fost dorinta mea de a-mi recroi viata altfel dupa divort.

Ceea ce vroiam sa subliniez era altceva. Nu detine nimeni monopolul suferintei. Si cat de mult suferim sau nu in timp ce ne schimbam, n-are nimic a face cu gravitatea situatiei obiective, ci depinde de gravitatea atribuita personal de catre perceptia fiecaruia. Eu ma stiu cum am fost, asa ca n-o sa-mi permit sa fac comparatii, nici sa-ti dau sfaturi. Toate lucrurile au timpul si rostul lor...
Asemenea, ca mai scrii sau numai citesti, e optiunea ta.