Cel mai mare necaz este ca oamenii, barbati si femei deopotriva au evoluat disproportionat de mult in ceea ce priveste dezvoltarea personala pe de o parte si comunicarea pe cealalta. Majoritatea despartirilor au ca si motivatie, lipsa comunicarii. Sau cel putin asa numesc partile, sa ma exprim juridic, ruptura dintre ele. Scriam ca ma uit si la show-urile astea tv usurele unde sunt implicati singles si remarcam acolo o stereotipie in ceea ce priveste conturarea profilului persoanei dorite ca jumatate. Toti incepeau cu "as vrea sa fie inteligent(a), comunicativ etc Daca i-ai fi intrebat pe fiecare in parte ce inteleg ei si cum gandesc ei aceasta comunicativitate, sunt absolut convins ca nu ar fi stiut sa raspunda. Pt ca definitia asta este prea generala si cred eu, in mintea multora este doar ceva obsesiv. Femeile casatorite se plang intr-o majoritate covarsitoare de lipsa de comunicativitate existenta in familiile lor. Ce asteapta insa de la barbatii de langa ele, cum ar trebui acestia sa se comporte dpdv interrelationar? La un moment dat apare monotonia, subiectele care sa intereseze pe amandoi sunt tot mai putine si nemultumirea incepe sa puna stapanire pe cuplu. Este momentul critic, daca nu stii sa-l treci te impiedici si cei 5, 10, sau chiar mai multi ani de casnicie se pulverizeaza.
Evolutia, saltul imens facut de fiinta umana, a departat-o mult de naturalete, de comportamentul firesc. Avem nevoie de team building-uri sa putem socializa, avem nevoie de sfaturi de la psiholog sa formam sau sa mentinem un cuplu. Sa ne gandim un pic, se intampla asta acum cateva sute sau chiar zeci de ani inainte?
Nu este vina femeii ca s-a nascut o prapastie destul de mare intre sexe, ma refer aici la perfectionarea fiecaruia. Firesc ca stand atatia ani in pestera, la focul din fata cortului sau mai incoace la cratita, asteptand barbatul de la vanatoare, de la cules sau de la munca, a acumulat multa dorinta de a-si castiga un statut egal cu acesta. A vrut si a simtit ca se poate perfectiona, ca diferenta fizica si de statut poate sa fie compensata prin inteligenta si mai ales educatie. Si firi ambitioase, femeile au facut in ultima suta de ani niste salturi evolutive din acest punct de vedere, fantastice. Si aici intervine problema: i-au fost suficienti acesti o suta de ani barbatului sa poata accepta ca cea ce langa el i-a devenit cel putin egala? Eu personal nu cred. Si nu trebuie judecat pt asta. Mii, sute de mii de ani, el a fost stapanul, el a fost cel care alegea, care conducea, care decidea. Suta asta de ani este ca o picatura in oceanul asta de timp al omenirii. Este ca si cand iti propui ca in 10 ani sa faci toti cainii din lume sa invete alfabetul. Este imposibil. Poate o data si o data cainii vor putea citi. Poate stand langa om, vor intelege tot mai multe lucruri si vor fi pregatiti sa inceapa sa priceapa semnele.
Daca ar fi sa discutam de extreme, sa nu uitam ca a aparut o tipologie noua de femeie, femeia castrator, socanta in comportament pentru un barbat. Foarte - foarte greu se vor putea obisnui barbatii cu acest profil de femeie, dar evident ca in timp vor ajunge la concluzia ca o astfel de femeie naste competitia in familie, ori orice competitie in general aduce progres pe anumite planuri.
Corect balanta, ca femei puternice au stat in spatele unor evenimente marcante ale omenirii, dar au fost cazuri superizolate. Au ajuns acolo sus propulsate de anumite conjuncturi. Dar femeia in general a fost tinuta timp de mii de ani, inchisa in casa, lipsita de drepturi, de acces la cunoastere, la posibilitatea de a se dezvolta. Barbatul era doar mascul, raporturile de cuplu se limitau la foarte putine lucruri. Religia nu a considerat si nici acum nu considera femeia ca egal a barbatului, ori sa nu uitam influenta pe care aceasta o are inca asupra oamenilor.
Vor mai trece multi ani pana cand barbatul va accepta si subconstient, nu doar declarativ, egalitatea cu femeia, pana va deveni constient cu adevarat de saltul imensa pe care aceasta la facut si care a propulsat-o pe acelasi nivel cu el. Exista inca in noi barbatii o doza de primitivism, care se manifesta comportamental in multe dintre actiunile noastre, dar si si poate in special in relatia cu femeia.
Nu sunt adeptul siropariei si preasupunerii femeii fata de barbat, fals si artificial, nu cred ca da rezultate decat in foarte putine cazuri. O femeie daca este puternica, apai sa fie puternica, sa arate asta, nu la modul strident si insistent, ci la modul unui comportament normal. Auzisem aseara povestea unei tipe care uratica foc, a reusit sa urce treptele sociale si mai ales cele de perceptie masculina prin televiziune. A sosit momentul si a unei casatorii. Dar pt ca teama de a pierde sotul castigat atat de greu si anii traiti cu stigmatul fizionomiei, au transformat-o intr-un aprobator neconditionat. Satul de da-ul acesta devenit lait motiv cotidian, sotul a divortat. Deci nu functioneaza nici chestia asta. Eu am incredere si intotdeauna am fost adeptul comportamentului natural, firesc, este singurul care te poate pune in valoare si mai ales te poate defini exact. Doar asa poti fi descoperit.