Pentru a trai si a supravietui avem nevoie de ceilalti; cu toate acestea, in momentele cele mai importante sau cele mai dificile ale vietii suntem fundamental singuri. Suntem singuri in momentul nasterii si al mortii, singuri cu gandurile si constiinta noastra, cu spaimele si indoielile noastre. Singuri in fata durerii si a suferintei, a depresiei si dificultatilor personale, singuri cu batranetea si... singuratatea.
Singuratatea, atat timp cat nu depinde de noi, poate fi sursa de suferinta si deznadejde sufocanta, dar, daca reprezinta din cand in cand alegerea noastra, poate sa ne aduca fericire si pace sufleteasca si care ne permite sa intram in contact cu noi insine, sa gasim idei noi, sa cream si acest tip de singuratate nu ne impiedica legaturile cu ceilalti ci favorizeaza capacitatea noastra de adaptare si autonomia.