Aveti dreptate, almi_gabi si luciamanta. Sentimentul de iubire iti umple sufletul, indiferent ca e: iubirea fata de divinitate, fata de copii, consoarta, frati surori, parinti, animalute. Eu, sincer nu pot sa exprim in cuvinte iubirea, o simt si atat. Imi doresc cu ardoare sa o traiesc cat mai des si intens. Nu am avut parte sau nu am simtit-o eu, din partea celui cu care am impartit atatia ani din viata. Am vrut sa dau totul dar am simtit un scut care m-a facut sa fiu retinuta. In schimb am cautat-o in alta parte (nu va ganditi la prostii...), la inceput in lucruri marunte, care m-a facut sa nu ma pierd in multime. M-am apropiat de Dumnezeu, incet dar sigur, fara sa ma forteze cineva. Am avut copii pentru care a meritat sa trec peste toate impedimentele. Acum, mi-am ales acest drum de a merge singura mai departe in viata. Vreau sa fie cat mai plin de evenimente placute, sa nu refuz nici o experienta chiar daca nu toate sunt conforme cu asteptarile mele. Am ajuns in punctul cand e musai sa-mi fac bilantul, nu din punct de vedere profesional, ca nu acesta este cel care ma face pe mine fericita. Acasa nu traim cu functia, am avut alaturi un om care asa de mandru a fost de functia lui ca nu a mai facut dinstinctia intre familie si meserie, lucru care ne-a fost fatal(
). M-am luat cu treburile cotidiene si nu am realizat ce repede au trecut anii, iar acum incerc sa mai pot face ceva bun in sensul acesta (anii nu se mai intorc spune o vorba din batrani, pe care toti o stim si o gandim dar nu vrem sa o mai repetam ca e prea banala si totusi asa de adevarata, dureros de adevarata). Am simtit de mult ca viata mea se va schimba in bine, am sperat, m-am rugat si consider ca am luat decizia cea mai buna acum doi ani, de a fi singura, cand am preferat-o decat singuratatii in doi.