Autor Subiect: Intrebari pentru un single  (Citit de 92136 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11870
Intrebari pentru un single
« : Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012, 14:09 »
In ultimul ei interviu, Bella dePaulo (de care mai scriam acum o luna pe forum, dar a carei prezentare o fac doar acum - absolvent de Harvard; dr. profesor la UC Santa Barbara, autorul multor carti legate de single printre care: "What It Is, Why It Matters, and How to Stop It, and Singled Out", "How Singles Are Stereotyped, Stigmatized, and Ignored, and Still Live Happily Ever After". Scrie pe un blog foarte intresant “Living Single”. 57 ani, a fost intotdeauna singura si cum declara, traieste fericita intr-un mic orasel de la ocean, Summerland, California), face cateva referiri la ultima statistica si analiza sociologica. In America numarul celor single a ajuns la 40% din persoanele adulte, iar procentul este in continua crestere, pt ca spun sociologii, tinerii sunt mult mai putini matriamaniaci decat generatia actuala, fiind mai degraba dispusi la singlism. Deci foarte curand o sa se ajunga la fifty - fifty. Iata interviul in engleza, am inceput sa-l traduc, dar suna mult mai bine si mai explicit in engleza, asa ca deocamdata am preferat sa-l las asa.

Dr. DePaulo, I was thrilled when I found your blog, Living Single, at Psychology Today. At All The Single Girlfriends we want people to understand that Gf who are single after the big 4-0 birthday approach life with joy, excitement and passion. In doing so we hope to help lift the stigma that there is nothing “wrong” with not being in a relationship.

 That said, I’m curious to know if you’ve seen a generational difference in the attitude of people (single or not) who think, “Poor dear you’re still not married/don’t have a boyfriend?”

Bella DePaulo, PhD: I think there is a generational difference with the younger generation less matrimaniacal than the older ones. (“Matrimania” is my term for the over-the-top celebration of all things having to do with weddings and marriage and coupling.)  What also still seems very important is your own age. I think singles feel the most pressure around issues of coupling as they approach the age of 30. That’s a time when so many of their peers are totally obsessed with marrying and maybe also having kids.

My colleagues and I have found in our research that other people think that as you get older as a single person, you feel worse about your life. That seems to be exactly wrong! Single women, especially, seem to become more comfortable with their own lives and their decisions as they approach and pass their 40th birthday. They are less likely to be bothered by how other people think they should live their lives. They know how they want to live.

What is the stereotype that people hold of women 40+ who are not married or have a life partner? Are we still perceived as (shudder)“spinsters or old maids?”

Bella DePaulo, PhD: Unfortunately, there is still some belief in the myth that 40-something single women are miserable and lonely, and that there is nothing they want more than to become unsingle.  One thing that will help bust those myths is if singles speak out. Sometimes when I tell other singles about research showing that most singles are happy and that they are probably even more secure in their 40s than they were before, they say something like, “Oh, I thought I was the only one!”

Looking at being single from a marketing point of view, this may be a side-step for you, but why are singles invisible to brand marketers and agencies who don’t pay attention to the lucrative single market?

Bella DePaulo, PhD:  I think that marketers, like so much of the rest of society, have not caught up with the big changes in the way we live our lives. They are still stuck on images of the mom, dad, and kids living behind the white picket fence, when that is so far in the past. For years, there have been fewer households comprised of mom, dad, and the kids than of single people living solo.

Marketing and advertising are saturated with images of weddings and couples. Not just for products that make sense (like tuxedos or jewelry) but everything else, too. Take note next time you are watching TV.  They are such matrimaniacs, I’m not sure it even occurs to them to try something else.

Why there is so much societal pressure to couple-up? Is it something that is a learned behavior? Is it in our DNA /Brain-matter?

Bella DePaulo, PhD: One of the things that really surprised me when I first started to study single life (and not just practice it) was that the singles who get the most pressure and criticism and caricaturing and backlash are the happiest and most successful ones! I think there is something very deep going on here. Happy single people are threatening an entire world view – a way of thinking about life and about what matters.

The conventional view is that people who marry become not just happier and healthier (myths that have been debunked by data), but that they are actually better people than those who stay single. I think a sense of moral superiority is what’s really at stake.  My guess is that this is rarely conscious, but I think it is there. Other factors matter, too, but this bottom-line sense of moral superiority is what intrigues me the most.

When do we stop feeling like we need to apologize for choosing to be single? Not that I actually feel a need to apologize, but I do sometimes feel like I’m being judged and found wanting, so I say “no I’m single, haven’t found Mr. Right yet.”  Of course, I’m also not actually looking, but they don’t need to know that.

Bella DePaulo, PhD:  Oh, that is such a common experience. Unfortunately, it is not imagined – it is real. Lots of people do judge you for being single. Challenge that! Never apologize for being single. Try to wean yourself off the response that you just haven’t found the right person yet. The more people who are willing to say, without apology, that they love their single lives, the better off we all will be. We need to get to the point where the people who do the judging of singles feel embarrassed (just as people who get caught practicing racism or sexism feel embarrassed) and the people being judged do not.

It’s not that I’m not interested in sex, it’s just that I haven’t had sex in a long time (no one to participate with me and I gave up on the one-nighters and casual “trists” a long time ago).    So why do I feel the need to hide my sex (or lack of sex) life? I’m no Samantha Jones, but does being single have to be synonymous with being celibate?

Bella DePaulo, PhD:  I think there are at least three things going on here. One is that our societal pendulum has swung far to the side of overemphasizing the importance of sex and expecting people’s interests and desires to fall mostly on the high side of the scale. But people vary in how much they care about sex, and probably always have.

The other thing is that single people get it coming and going. So if you are single, some people will assume you are promiscuous. If it seems clear that you are not, then they’ll take on the attitude of, “Oh, you poor thing, you don’t get any.”

The other thing is the double standard. People feel free to ask singles all sorts of personal questions. Imagine, though, if singles routinely asked married people: “So when did you last have sex?”

Are single people more lonely or less lonely than those in traditional marriages?  The only part of being single which still bugs me is not having access to the “social” (that my friends in couples seem to have).

Bella DePaulo, PhD:  This is a great question because the myth of the lonely single person continues to endure. Yet some studies show that no group is less likely to be lonely than older women who have always been single! Now, stereotypically, those people should have three things stacked against them: they are single (poor things!), they are women (so, supposedly even more likely to be pining for The One), and they are older (some studies count 50 and older, others 65 and older).

What’s the answer to this puzzle? Girlfriends! Single women, rather than living life lonely and alone, often have a whole network of people who are important to them. Women who have always been single have probably nurtured those relationships, rather than putting them on the back burner while they searched for or doted on The One.

I do understand what you are alluding to about couples, though. There does seem to be this tendency for people who become coupled to socialize primarily with other couples and ditch their single friends. I hear many stories like that (and have some of my own experiences). In a way, it really seems to violate the spirit of friendship. Friends should be the people we spend time with because we like them, not because they are or are not attached to a romantic partner.

Dr. DePaulo . . the virtual stage is yours. What would you say to our community about being single?

Bella DePaulo, PhD: Live your single lives fully and joyfully! If you are single at heart, say so.

Excelent, mi s-a parut fraza cu care a incheiat interviul, de aceea l-am si bold-uit si colorat asa strident.

Sunt genul de persoana care pentru a intelege ceva, pune intrebari. Chiar si cu mine procedez la fel. Pt a-mi cunoaste mai bine pozitia, scopul, obiectivele, relationarile in anumite contexte, imi pun intrebari. Raspunzand corect la ele, ma simt mult mai bine, intelegerea imi da un sentiment de siguranta pt modul in care actionez si relationez.
Sunt convins ca fiecare dintre voi are propriile intrebari, la care ati incercat raspunsuri. Poate scrise si discutate aici multe dintre lucruri se pot clarifica.

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #1 : Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012, 14:47 »
gigi , dragul meu , parerea mea este ca nimeni nu-ti poate raspunde la intrebari decat tu insuti . de ce ? pentru ca nimeni nu gandeste asa cum tu insuti gandesti , pentru ca nimeni nu poseda chimia din care esti tu facut . pot exista , desigur , ghidaje pentru a te face capabil sa-ti raspunzi la propriile intrebari ( psihologii au habar despre asta ) , dar se pare ca suntem sortiti sa ne gasim singuri calea ori sa ratacim pana cand acest lucru se va intampla .
unul dintre lucrurile care , cred eu , ne pot ajuta sa ne definim pe noi ca persoana si totodata drumul pe care-l avem de strabatut este lectia ce ne povatuieste cum sa ne simtim bine in pielea noastra . si pentru asta ( iarasi parerea mea ) ar trebui sa invatam a ne iubi in primul rand pe noi insine . si asta e valabil pentru toti oamenii , nu doar pentru cei " single " .
in ceea ce ne priveste pe noi , ideea este ca ar trebui sa acceptam ca nu avem niciun handicap prin acest statut ci doar o alta lectie de invatat . presupun ca fiecare dintre noi a avut un motiv mai mult ori mai putin placut prin care experimentam acum aceasta stare . poate ca , pentru a merge mai departe trebuia sa apara o ruptura de tot ce n-a mers cum a trebuit in viata noastra de pana acum , ori pur si simplu este o alta etapa in existenta noastra cu care va trebui sa ne obisnuim ori sa o depasim daca nu este exact ceea ce ar trebui pentru fiecare dintre noi .
si pentru asta chiar va trebui sa ne punem intrebari . " de ce sunt single ? " , "de ce INCA sunt single ? " , " imi doresc sa fiu single ? ", " nu-mi place sa fiu single , dar ce ar trebui sa fac pentru a parasi statutul asta ? " , etc.
intrebarile sunt multe si specifice fiecaruia dintre noi dar , repet ( fara a omite ca asta e parerea mea  :) ) ca numai noi suntem capabili sa dam raspunsurile la ele . cei din jurul nostru pot constitui ( daca doresc asta ) sa  fie suport pentru cei pentru care etapa asta e o imbucatura cam greu de inghitit . ei te pot bate prieteneste pe spate pana cand dumicatul amar s-a dus in jos pe beregata si pot face apoi , alaturi de tine haz de necaz . este extrem de important suportul asta pentru ca realizezi ca nu esti singur in incercarea asta dar...atat . efortul ingurgitarii musai sa-l faci singur . iar pentru a-ti reusi ( ma repet , desigur ) trebuie sa te iubesti suficient de mult pentru a-ti dori ca imbucatura sa nu te sufoce si sa poti merge mai departe zambind si spunandu-ti : " am facut-o si p-asta ! "

parerea mea ... :D

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11870
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #2 : Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012, 21:12 »
Absoluta dreptate, Janet! Exprimarea sau mai bine zis formularea mea nu a fost cea mai fericita. Nu ma gandeam la pus intrebare - dezbatere - raspuns. Spuneam ca pe mine ma ajuta mult intrebarile si raspunsurile pe care mi le dau singur. Asa sunt setat si obisnuit. Problema este ca nu intotdeauna ne uitam spre noi incercand sa ne intelegem, mai degraba judecam totul de la noi incolo, inspre ceilalti. Si pana nu stii ce e cu tine, ce vrei, ce ti-e bine, greu de crezut ca vei intelege corect ceea ce se intampla social si relationar pe arcul tu-ceilalti. Introspectia este necesara, raspunsurile sunt necesare. Pt asta insa, trebuie rabdare, o stare potrivita, etc etc. Si eu personal, nu prea pot sa fac asta singur. Rar imi dedic timp pt asa ceva. Am nevoie de un interlocutor, discutand cu el, de fapt imi asez, rearanjez si-mi clarific lucrurile in minte. Povestind, reusesc de fapt sa marchez ceea ce ma framanta, iar interlocutorul, sau confidentul sau oricine ma asculta, are rolul de a ma antrena in discutie. Si de multe ori chiar de a aprecia raspunsurile mele. Pentru ca, chiar daca sunt corect cu mine, inconstient pot fi subiectiv. Si astfel nu o sa am raspunsul corect. Din afara lucrurile se vad un pic altfel si daca esti in fata unei persoane care stie sa asculte, ai toate sansele sa-ti limpezesti lucrurile in minte.

Exista o tendinta a parintilor de a-si impinge copiii neconditionat spre casatorie, indiferent ce si cum, "trebuie sa te mariti" sau "trebuie sa-tri gasesti o fata". Cel mai iresponsabil lucru. De asta multe casnicii devin un calvar chiar la scurt timp de la semnarea certificatului. A-ti gasi perechea poate sa fie o cautare de o viata si Mr Right cum ii spune DePaulo, sa nu apara. Asta nu inseamna ca trebuie sa aduci dezamagirea la cote dramatice si mai mult nu inseamna ca daca n-ai gasit ce-ai vrut si ce ti se potriveste, bun sau buna si primul sau prima intalnita in cale.
Multi tineri sunt inhibati si timorati de insistenta parintilor. Ajung sa urasca efectiv si ideea de casatorie. Doar ca tocati zilnic la cap, de parinti, bunici, matusi si vecini, ajung sa aleaga cu ochii inchisi. Si rezultatul nepotrivirii se vede apoi in scurt timp.

Alt aspect pe langa ce zic parintii sau vecinii - asta este si se intampla mai degraba la cei care inca nu au intemeiat vreodata un cuplu, mai este ceva, care la momentul la care l-am sesizat mi s-a parut teribil de plin de prost gust. Am fost atent apoi si la alte persoane de acelasi profil si am observat ca li se intampla acelasi lucru. Dar trebuie sa povestesc pt a a puncta la ce ma refer.

Una dintre colegele mele, a divortat dupa vreo 20 ani de casnicie. Fara vreun motiv sesizabil din exterior. A fost atat de brusc totul incat noi invitatii la ziua sotului ei, intrebam unde este. La inceput am crezut cu totii ca este o gluma. Dar din pacate nu a fost. Si doi oameni superbi, cu un copil extraordinar, au hotarat acum, la 50 ani de ani, sa aiba vieti paralele. Ea a fost si este o femeie superba, cu o nota de eleganta mostenita, cu o distictie aparte, iti da asa o senzatie de respect amestecat cu o timiditate de a te apropia prea mult. Atata timp cat a fost in cuplu, nimeni nu ar fi indraznit si macar sa-i arunce vreo provocare in priviri. Orice barbat care o cunostea sau o intalnea, era sedus de eleganta, de frumusetea ei, dar n-ar fi indraznit un pas. Comportamentul ei, modul ei de arata ca face parte dintr-un cuplu descuraja pe oricine.
Dupa divort insa lucrurile s-au schimbat. Perceptia barbatilor fata de ea, cel putin. In ochii lor a devenit o persoana vulnerabila. Nu mai era cetatea aceea la care nici macar nu ajungeai sa-i vezi turnurile, d-apai sa speri ca-i treci santul cu apa....
Eram la un chef cu prietenii, la Sibiel. A venit si ea. Aceiasi persoana agreabila, a ras, a cantat, a dansat. Ne-am simtit ca intre colegi, foarte bine. Suntem oameni care ne cunoastem de 35 de ani, facem chefuri impreuna, ne distram. Ne cunoastem ca in palma si nu este loc de nici cea mai mica rautate. La petrecerea aceea a mai venit cineva. Facuse parte din grupul nostru dar nu mai participase de mult. Stia insa de ce se intamplase cu familia ei si venit singur, a inceput "asaltul". Nu unul elegant si frumos, poate femeile chiar au nevoie si de asa ceva, casatorite sau nu, pt ca este o confirmare a feminitatii, a atractivitatii lor. Era absolut insistent, nu s-a ferit de loc sa-si arate intentile masculine. Mie cel putin mi-a taiat cheful de tot. Daca nu-mi place ceva, apoi asta este badarania masculului. Si cand este amestecata cu alcool, atunci are efectul de a-mi produce greata. Imi inchipui cum se simte o femeie desteapta astfel asaltata. Toata lumea incepuse sa-si dea coate, momentul a fost penibil rau. Ea a fost cea care l-a depasit, a stiut atat de fin si de elegant sa se departeze de el, sa scape de insistenta lui si sa incheie tot acel penibil. Dar imi inchipui ce a fost in sufletul ei. Si cum s-a simtit fata de ceilalti. Ea care era si este constienta de superioritatea fata de multi dintre noi.

Sunt convins ca mult dintre voi ati simtit acelasi lucru ca si ea, cel mai probabil ca ati trecut prin astfel de momente. Ce vreau sa stiti este ca oamenii din jur chiar daca se inghiontesc, chiar daca chicotesc la astfel de situatii, nu va judeca in nici un fel statutul de single ci modul in care unii barbati il inteleg. Acel lucru este strident si iese in evidenta.
 

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #3 : Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012, 21:38 »
Rezumand: Cum cuceresti o femeie singura fara sa fii prea insistent (ca sa nu exageram, badaran e deja dincolo de statutul nostru de oameni...cumsecade)? Sau: de unde se vede ca sunt single? Unde "scrie"? Pai daca asa se cheama topicul, apai hai sa le punem pe intrebari. Si sa raspundem. Cine stie, poate iese ceva bun!

Caroline

  • Vizitator
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #4 : Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012, 21:59 »
Bitek, exact asa cum cuceresti si o femeie care nu e singura, cred.  :) De fapt, o femeie sau un barbat ramane aceeasi/acelasi si rezoneaza la aceleasi lucruri si cand e single, si cand nu e.  8)
Frumos articol, subscriu Janeta!  O0
Ai dreptate, Gigi. Nu cred insa ca numai barbatii aleg. Si nici ca sunt singurii care au un astfel de comportament fata de un/o single.
Apropos de intrebari... eu am cam ajuns la raspunsurile care ma privesc.
Imi vine in minte o alta intrebare acum: ce te motiveaza pe tine (si pe voi, ca si cuplu) sa citesti despre si sa comunici cu singles?  :coolsmiley:


Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #5 : Duminică, 29 Ianuarie 2012, 07:51 »
Ce inseamna sa fii singur? Nimeni nu e singur, asta e sigur! Cu totii avem nevoia de singuratatea noastra, chiar daca cel/cei de langa noi nu o inteleg. Da, ati spune ca pentru asta exista meditatia. Faptul ca unii dintre noi aleg sa straiasca singuri, acest lucru nu inseamna ca sunt asa, pentru ca ei, nu simt asa.
Important e ceea ce simtim.

In urma cu cateva Zile, discutam cu un barbat singur. Spun singur, pentru ca asa pare sa fie. Spunea: daca nu simt miros de femeie in preajma mea, nu pot sa traiesc nici macar o clipa. Cu toate ca are tot timpul o femeie in preajma, e sigur de ceea ce face intotdeauna - pentru ca ii place sa faca doar ce vrea, cum vrea -  tot singur il vad. Nu vad in asta vulnerabilitate, chiar daca e barbat.
Cand suntem singuri? Atunci cand cautam compania celorlalti sau atunci cand incercam sa ne detasam?
nihil sine deo

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11870
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #6 : Duminică, 29 Ianuarie 2012, 07:58 »
Nu as putea sa-ti raspund foarte exact Caroline. Cred ca mai degraba interesul acesta a decurs din acest proiect. A venit logic, dupa ce am inceput sa lucrez la Singles Camp. In 2008, atunci cand faceam primele schite de concept, nu stiiam nimic sau aproape nimic despre ceea ce inseamna sa fi single. Singura persoana single apropiata, era Guntz, prietenul meu. Dar ne vedeam rar, de 2-3 ori pe an, cand ajungeam in Germania, sau cand mergeam impreuna intr-un concediu. Si cinstit, nu eram foarte preocupat sa ineleg particularitatile statutului lui. Ne intalneam si ne distram, nu era timp de intrebari sau analize.
Atunci cand mi-a spus ca nu-i mai place sa mearga cu cupluri in vacante si ca ar prefera un concediu in care sa fie doar cu singles, am realizat prima oara ca are nevoi diferite de ale mele. Nici nu-mi trecuse asa ceva prin cap. Ne stiiam de cand aveam 4 ani, doar ca el canta la gradinita "Fiderlai-la-la" si eu "Sunt copil de ardelean". Cand cresti apropiat de un om, iti este foarte greu sa sesizezi schmbarile care se petrec la si in el, ajungi sa crezi ca ceea ce-ti place tie ii place si lui. Toleranta si armonia dintr-o prietenie, de multe ori te impiedica sa vezi mai multe. De aceea ziceam ca am fost foarte surprins ca nu mai vrea cu noi si ca ar prefera un alt grup, chiar si ad hoc, nu neaparat de cunoscuti.
Proiectul acesta pornise de fapt de la ideea lui Guntz sa organizez la Sibiel, periodic, un fel de vacante in care sa poata veni doar cei singuri. Adica sa zicem ok, luna iulie pensiunea poate fi inchiriata doar de singles. Vreo 6 luni m-am invartit intr-un cerc, nestiind cum ar trebui sa procedez pentru a promova aceasta idee, sa ma asigur ca informatia ca ar exista un astfel de loc ajunge la cei single. Cum sa faci un astfel de promovare selectiva? A doua problema la care m-am gandit atunci a fost, bun - bun, aduc oamenii la Sibiel, dar ce o sa faca ei acolo, cum o sa-si petreaca timpul. Locatia nu este intr-o statiune cu obiective turistice, locuri de distractie etc. Sunt izolat acolo, ceea ce inseamna ca trebuie sa le fac eu un program. N-am sa va plictisesc acum cu povestea celor doia ani in care am tot gandit, am sters, am reluat din alt punct. Revin la intrebarea ta Caroline, pt ca am ajuns acolo unde doream pt a-mi explica raspunsul. Pentru a construi un concept de genul acesta, trebuia sa cunosc particularitatile, nevoile si tot ce tine de statutul de single. La inceput am citit, o fac si acum de altfel, apoi am intrebat. Si incet - incet am realizat de fapt ce inseamna un single. Am vrut apoi sa vad ce-i diferenteaza pe singles si important pt mine, carui profil de single ma adresez cu acest proiect. Pt ca logic, nu puteam sa gandesc o actiune generala, care sa fie potrivita pentru orice tipar de single.
Forumul m-a ajutat enorm sa inteleg lucruri pe care le auzisem doar enuntate si la care nu gasisem explicatii. Pentru ca unui familist ii este foarte-foarte greu sa inteleaga ce inseamna cu adevarat single. De aceea socul si este mare cand viata sau decizia ii aduce acest statut. Eu de exemplu am trait inconjurat doar de cupluri, bunici, parinti, socrii, unchi. Nu m-am gandit deci nici o clipa ca exista si altceva in afara de cuplu. Am realizat insa, in acesti ultimi 4 ani, ca de fapt o mare parte din oameni traiesc single. Prin decizie sau intamplare. La prima categorie alegerea acestui statut poate fi pe viata, la a doua categorie este o stare mai degraba temporara. Comportamentul, aspiratiile, nevoile fiecarei din aceste categorii sunt foarte diferite. Cred ca de aici ar trebui cu intrebarile, cu cea pusa de Janet: "Imi doresc sa fiu single?" Raspunsul la aceasta intrebare, te posteaza intr-una din cele doua mari categorii si intr-un fel iti arata nevoile, ce ai de facut. Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa fie foarte corect pt ca pe asta iti cladesti rationamentul actiunilor viitoare. Si cred ca inainte de ati da raspunsul e bine sa mai citesti odata ce a scris DePaulo:Live your single lives fully and joyfully! If you are single at heart, say so

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11870
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #7 : Duminică, 29 Ianuarie 2012, 08:11 »
Mi s-a parut foarte intersanta intrebarea lui Bitek. O reiau bolduita aici, pt a fi mai usor sesizabila:

De unde se vede ca sunt single?

Uite inca un lucru la care nu m-am gandit si doar un single putea sa-l sesizeze. Intradevar, indiferent daca esti din prima categorie sau a doua de single, iti doresti intr-un fel o relatie. Nu generalizez aici, sunt si persoane decise sa nu mai incerce sau care venite dupa o intrerupere brusca, neasteptata sau chiar dramatica a casatoriei, nu au in minte o astfel de posibilitate. Sunt prea bulversati, sunt prea legati si marcati de cel cu care au format cuplul, incat sa mai vrea un altul in viata lor. Dar revin, la ce scria bitek, adica "sunt barbat, sunt singur, cum stie o femeie ca eu sunt single?" Valabil si pentru femei. Majoritatea relatiilor se formeaza intamplator, nu intr-un cadru in care fiecare element este explicat, avand astfel posibilitatea sa afli usor daca o persoana este single sau nu. Si atunci cum stiim spre cine sa ne indreptam atentia.? Cum se poate identifica in subconstient sau in real, o persoana single? Ce elemente si ce particularitati are, care sa o deosebeasca de cei care formeaza deja un cuplu?

Offline balanta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 626
  • ...sa fiu eu insami
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #8 : Duminică, 29 Ianuarie 2012, 10:32 »
ma face sa zambesc postarea ta...imi aduc aminte cum acum un an si ceva am gasit SC....pur si simplu am tastat la un moment dat "vacante pentru oameni singuri"...sincer, nici prin cap nu mi-a trecut ca ar exista asa ceva la noi...imi aduc aminte ca dupa descoperire, le povesteam catorva prietene de SC si ele inca nu puteau sa inteleaga cum de mi-a trecut mie prin cap sa caut vacante pt oameni singuri.... ;)
la mine totul a pornit de la "singuratatea in doi", de a cauta medii in care sa nu te simti stigmatizat mai ales ca granitele cuplului erau admise si nu impuse...asa cum spuneai si tu...o situatie temporara...culmea e ca am ramas cumva "fidela" comunitatii chiar daca participarea la actiuni a fost limitata ( si tu stii de ce)...singura parere de rau e ca cei care au fost deschizatori de drumuri aici nu prea mai sunt...nu or mai fi singuri sau nu s-au adaptat aici> :(
dar zic si eu ca Steliana...cred ca nu e vorba de a fi singur efectiv...ci mai degraba ca sunt momente cand in anumite imprejurari (sarbatori, concedii, wek) vrei sa socializezi si nu vrei sa stai sa zicem izolat...ca vrei sa cunosti si alti oamnei...poate chiar asemanatori tie...
ce am observat eu e ca cei ce se perinda pe aici au cumva un tipar aparte...suficienti de pregatiti pt viata, de instruti, de cultivati, de open mind si care nu se pot alinia cumva la "turma" din care fac parte unii care se multumesc cu putin de la viata. Si aici nu ma refer la partea materiala. Ci mai degraba la dezvoltarea personala. Zic asta pt ca nu de mult un barbat, tot single de altfel, m-a intrebat ca de ce sa mai faci in viata diverse cursuri, sa inveti mai multe, sa te autodezvolti, sa "cresti" daca oricum esti casatorit si ai familie. Nu am stiut ce sa raspund caci am ramas masca . Iti dai seama care este perceptia unora despre viata.
Ca ai adus vorba de cum e recunoscut un "single"....povesteam intr-un cerc de programul meu la un moment dat....job, sala, cursuri foto, blog, plimbari, cursuri de cofetar -patiser ( ca si asta l-am facut), ceai cu prietene si toata lumea mi-a zis ca da, iti permiti treaba asta pentru ca nu ai familie....ce m-am mirat e ca ei nu stiau statutul meu si din start au tras cocluzia asta... ca nu poti face toate astea daca ai familie...discutia a alunecat pe panta ca daca iti doresti mai mult de la viata nu ai cum sa ai familie si ca e musai sa ramai singur....nici unul nu s-a gandit o clipa ca poate poti avea un partener care sa vrea aceleasi lucruri....sau aproape...dar aici ne intoarcem la ce ziceai tu de barbatul traditional la noi
am sa iti dau un exemplu de la sora mea din Italia unde e deja de 8 ani....au un grup destul de mare care s-a format si consolidat prin mersul la sala...acolo chestia asta e un mod de viata pentru unii...sunt varste dela 24 la 55 de ani...barbati si femei....e un orasel mic, deci nu o metropola, o comunitate bine inchegata....deci se cunosc foarte bine....ca sunt in cuplu sau singuri au activitati comune pt cuplu sau single...marea majoritate a barbatilor pana in 45 de ani sunt single...nici nu se pune problema sa se casatoreasca pt a avea pe cineva care sa se ocupe de casa...acolo se platesc oameni pt asa ceva (si nu e nevoie sa fii milionar)....si in rest job, sala, iesiri su motocicletele la munte in wek, o masa in oras....cam asta e viata lor si nimeni nu urla ca e singur, ca nu are familie, ca ii lipseste ceva....e o altfel de acceptare...iau viata mai simplu, fara lamentari, chair si tragedii daca au loc in viata lor aproape nimeni nu stie, nu se plang, merg mai departe razand...si sunt si familii traditionale...dar la fel, isi lasa loc la libertati, la fiecare a avea un program separat...
nu stiu daca s-a inteles exact ce am vrut sa spun...a fi singur e adevarat o optiune dar asa cum am mai vorbit e vorba de notiunea de a fi fara un partener nu fara familie, prieteni, amici...si daca programul iti e bine alcatuit si viata plina, singuratatea o mai resimti in momentele intime poate....e mult de discutat pe tema asta....
eu una dupa ani de intrebari, carti cu toptanul citite, psihoterapie, crize existentiale am descoperit ce e mai important pt mine : libertatea, care din pacate aicixla noi e prost inteleasa. Nu suport sa fiu dependenta de ceva sau de cineva si situatiile in care am ajuns totusi sa fie si asa mi-au provocat mari dezechilibre si probleme existentiale...cum s-ar spune nu sunt portivita pt un cuplu traditional... :)
"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11870
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #9 : Duminică, 29 Ianuarie 2012, 11:15 »
Off topic - plecand de la observatia ta legata de participarea celor vechi. De curiozitate, am luat acum tabelul cu Cei Douazecisicinci, adica primii participanti la o tabara Singles Camp, cea din 7-9 aprile 2010, de la Sibiel. Iata statistica:
- sunt si acum activi: 7
- formeaza cupluri: 8 (cu cativa dintre ei am inca un contact destul de apropiat)
- nu mai stiu nimic de ei: 10
Tabara 2, cea din 25 - 27 aprilie:
- sunt si acum activi: 5
- formeaza cupluri: 3
- nu mai stiu nimic de ei: 8
Fun Camp - tabara din mai:
- sunt si acum activi: 6
- formeaza cupluri: 3
- nu mai stiu nimic de ei: 6
---------------------------------
Daca ar fi sa fac o statistica:
din 56 de participanti, la primele 3 tabere. chiar daca au fost cateva suprapuneri, unii participand la doua dintre actiuni, se poate face o statistica.
- sunt si acum activi: 18 - 32%
- formeaza cupluri: 14 - 25%
- nu mai stiu nimic de ei: 24 - 45%

Cei vechi- vechi, adica primii nu sunt poate atat de vizibili, dar eu le simt foarte puternic prezenta: Awana (Almi-gabi), Capsuna (care tine pagina de facebook), Bogdan care se ocupa de partea tehnica, Nicko care ne-a facut anul trecut cataloagele, Tania care a fost cu mine in actiuni din lung in lat, heugenia, dadus, carmenus, cu care la fel m-am intalnit de multe ori. Si mai sunt multi din acea perioada.
Mai este un val doi, cu Iulian, Maria si inca multi altii care sunt activi sau pe forum, sau in actiuni, sau in amandoua. Firesc ca cei din a doua categorie de single, au format cupluri, asta si-au dorit si li s-a potrivit - si-au atins telul. Altii nu stiu, nu s-au acomodat, altii au crezut ca in spatele acestui proiect se ascunde totusi ceva matrimonial, sperand astfel ca o sa-si gaseasca aici jumatatea si cand au vazut ca nu este asa s-au retras. De multi dintre acestia ma leaga momente tare placute si de multe ori recunosc ca mi-ar place sa-i reintalnesc. Dar sunt probabil pe drumul lor, care nu o sa se mai intersecteze niciodata cu al meu, asa ca mici sanse sa-i mai revad sau sa mai stiu ceva de ei. Mi-ar place sa mai stiu ceva de Cristi Nasalean, de Cryssunu, de Smaranda, de Tatiana I, Irinuca...de multi altii. Persoane foarte agreabile, placute si cu care m-am simtit grozav.

Uite cum am ajuns la un subiect la care nu ma gandisem de ceva vreme....

Offline balanta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 626
  • ...sa fiu eu insami
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #10 : Duminică, 29 Ianuarie 2012, 11:26 »
ma bucur sa aflu ca din cei vechi mai sunt pe aici...tu fondator al proiectului e ok sa mai stii cate ceva de ei...ma refeream strict la faza de forum cred...pentru o clipa nu m-am gandit ca sunt care participa efectiv si nu bat campii la tastatura... dar sa nu amestecam subiectele! ;)
"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11870
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #11 : Duminică, 29 Ianuarie 2012, 11:33 »
Ai dreptate prin exemplificare Balanta, este ceea ce scriam si eu cu o luna in urma. Cei care formeaza cupluri sunt mult mai putin atenti la dezvoltarea lor personala, la aspectul fizic, la detalii. Daca ar fi sa faci raportul femeilor casatorite si single care merg la sala cred ca procentul este peste 75% in favoarea ultimelor. Asta pt ca sunt mai atente la ele, se pretuiesc mai mult. La cursuri v-am spus, procentajul este acelasi.
Si culmea cei din cupluri pun totul pe motivul lipsei de timp. Nu cumva a unui dezinteres dat de multumirea de sine, de existenta unei autosuficiente sau a unei sigurante prost percepute?
Sunt atat de multe femei - muiere, cum le spun eu, care nu mai au nimic in comun cu feminitatea, deformate de la apetitul fara bariere si limite. Se tin tantose de bratul sotului, flencanind in mana cealalta o poseta. Nu le intereseaza nimic: sala? pfiu, pt ce, am barbat, sa-i placa asa cum sunt; sa ma ingrijesc? - Pt ce ca avem o varsta si nu mai e atat de important.
Cum naiba sa nu fie important? Cum te simti cand te trezesti cu o suta de kile transpirate langa tine? Cum sa te bucuri de o discutie desteapta cand femeia muiere - nu s-a mai interesat de o carte, de ceva interesant de mult?

Am vazut ca intre timp ai raspuns la mesajul meu cel cu analiza. Mi-ai trezit o curiozitate, nu intelege ca am vrut sa arat ca uite cei vechi sunt inca aici. Sunt lucruri dupa care trag concluzii, prin cuantificare pot generaliza si intelege statistic mult mai multe lucruri. Postarea ta, mi-a nascut o intrebare foarte binevenita.

Offline balanta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 626
  • ...sa fiu eu insami
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #12 : Duminică, 29 Ianuarie 2012, 12:01 »
am constatat ca pe unii ii sperie sa isi puna intrebari existentiale...de fapt limita e undeva la job, mancare,unde mergem in concediu...si o mare LENE...o lene in gandire, in activitate, in dorinte, chiar o mare comoditate de a te misca si frica de a descoperi ca de fapt nu esti multumit...

am sa povestesc ceva ce am aflat la psihoterapeuta mea: la una din sedinte am intrebat-o daca vin si barbati. Mi-a zis ca da. Am intrebat-o daca in cariera ei macar un singur barbat a venit pentru probleme de cuplu, ca nu se mai intelege cu sotia sau ca nu se simte implinit in cuplu. Pana si ea care a vazut multe in domeniul asta mi-a zis sa-mi aduc aminte ca traiesc in Romania si ca barbatii vin pt dependente de jocuri de noroc, alcool, fumat si violenta si nicidecum pt asa ceva. Ba mai mult am aflat ca are paciente de 55-60 de ani care dupa ce le-au plecat copii de acasa au intrat in depresia cuibului gol si au realizat ca singurul lucru comun cu sotul erau doar copii si activitatile generate de acestia...si ele dintr-o data nu si-au mai gasit rostul, locul, relatia cu sotul practic nu exista si au intrat in depresie severa : care le e locul ?

ma amuz uneori...vin in contact cu multe persoane tinere si povestim uneori....ce sunt parintii, ce statut au...regasesc multe familii monoparentale ...: cati ani are mama ta?...e singura?...de ce nu s-a mai recasatorit sau nu are pe cineva?....raspunsuri :  aaaa e batrana, are 50 de ani, aaaa pai la varsta asta ei nu ii mai trebuie altcineva.....aaaa e multumita asa....Iti dai seama din ce familii provin...daca astia tineri gandesc asa....eu mor cand aud raspunsuri si le spun : pai eu am varsta mamei tale si uite ca gandesc altfel....aaaaa.....nu se poate....pai nu asa arata o femeie la 50 de ani!!!! Concluzia....nici macar nu mai vreau sa trag o concluzie...educatia de la noi si infantilismul gandirii e undeva in urma

alt exemplu : acum vreo 3 ani, deci aveam 47, m-am duc cu baiatul la Budapesta la Sensations White, spectacol cu DJ din lumea larga...cand baiatul s-a intors la faculate cu poze si inregistrari l-au intrebat colegii : cu cine ai fost?...cu mama...nimeni nu l-a crezut si i-au spus ca face glume pe seama lor

multumirea de sine vine din limite spun eu...stiu si care s-au dezvoltata personal in cuplu si apoi nu si-au mai gasit locul in cuplu...stiu care s-au dezvoltat in acelasi ritm si e ok, au ramas in cuplu...stiu si care sunt singuri si nici nu vor sa auda de socializare....la ce ne putem astepta cand inca distanta e mica fata de o societate in care suferinta era virtute si fericirea de sine o blasfemie a casniciei?
"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler

Caroline

  • Vizitator
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #13 : Duminică, 29 Ianuarie 2012, 22:02 »
Balanta si admin, ati pus niste foarte importante puncte pe i.  Nice to read you again! O0
Nu numai ca am prieteni casatoriti pentru care nu mai conteaza cum arata, cum se-mbraca si ce ar mai putea face in viata pentru ei insisi, dar m-am trezit eu insami, abia dupa divort, ca fusesem mult timp - prea mult - in aceasta ipostaza. Acum imi doream sa mai fac ceva pentru mine... acel ceva pe care n-am reusit sa-l fac niciodata pentru ca familia si ceilalti erau mult mai importanti... acum, pana cand nu ajung, ca femeie si ca om, la termenul de expirare, la inceputul sfarsitului.
Cred ca aceasta "criza", rezultata din dorinta de a depasi anumite cumpene de viata pe care familistii nu le au, de a se autodepasi in acest sens, nu se poate revela atat de acut decat la singles...
Cat despre a-ti trai viata cu entuziasm... nu cred ca am facut-o vreodata mai mult decat acum.  ;)

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Intrebari pentru un single
« Răspuns #14 : Miercuri, 08 Februarie 2012, 23:44 »
Intrebari (pentru cupluri si pentru cei care nu concep sa traiasca altfel): De cand e singuratatea un stigmat? Daca nu-s ca voi sunt exclus, nu? Daca mie nu mi-e frica, voua de ce va pare rau?