Stateam si ma gandeam de ce esueaza inceputurile de relatii. Adica: cunosti pe cineva, iti place, iesi o data, de doua si dupa aia incepi cu nodul din papura. Ca e slab, ca e gras. Ca plescaie, ca nu vorbeste. Ca vorbeste prea mult, ca e inchis in el. Ca e asa si pe dincolo si nu se potriveste cu mine. Pe dracu`! Hai sa fim seriosi: ne e teama. Sa investim suflet si timp in oameni. Am vrea ca cineva-ul ala sa transpire grav, sa se plieze pe toate tabieturile noastre mai mult sau mai putin ciudate, sa-i si placa (ca altfel e pa!) si sa zambeasca dupa ce a inghitit tona de tampenii pe care i-o servim. De fapt, imping oamenii departe de mine ca sa-i testez. Sa vad daca-s intr-adevar interesati. Da`n-ar fi mai cinstit daca am da la o parte toate ambalajele astea si i-am zice: mai nea, iote aci un test grila, vezi daca il treci. Daaaa, stiu, unde e romantismul. Pai tocmai l-ai ucis. Cu rahatul ala de calcul: daca rabda, daca sta, daca face, daca, daca...