Gabi, uite o idee buna de brainstorming.
Ce inseamna acasa ta? O sa incep eu (poate reusesc si sa ma lamuresc, cu ocazia asta). Eu nu am o "acasa" clasica, ca aceea de care zici tu. Parintii mei s-au mutat cand aveam 10 ani, bunicii nu mai traiesc, si de la 16 ani incepand nu cred ca am stat mai mult de 6 ani in acelasi loc. (Evident, casa bunicilor si casa parinteasca sunt in acelasi loc, dar asta doar pentru sarbatori si aniversari).
A considera "acasa" la job (oricat de tentant ar parea) nu e o solutie, doar o amanare... in compensatia unei realitati care nu exista. Sau a unei relatii care
rezista, dar nu exista - cum a fost a mea. Ajunsesem si eu asa la un moment dat si mi s-a spus de catre patron "directoarea nu e prietena ta, e sefa ta". Cu alte cuvinte, fa ce trebuie pentru un job, nu refula ceea nu ai acasa la job. Rezulatul este dezastruos...ii dau dreptate, in retrospectiva, din experienta mea de de-atunci.
Eu m-am simtit o singura data "acasa" pentru cam o saptamana din viata mea. Atat de "acasa" incat aveam ca in SF-uri nu stiu cate "deja vu"-uri pe minut... stiam unde sa intind mana sa caut ceva din instinct, chiar daca nu cunosteam casa. In fine, nu asta e important, ci faptul ca a venit ca o consecinta a faptului ca acolo m-am simtit mai eu insami decat am fost vreodata, chiar si decat copil in casa parinteasca. Dar asta e o poveste lunga, legata evident de altcineva... deci nu se pune.
Ramane intrebarea de mai sus.