Sau, a astepta mai putin de la tine, fără să te condamni. 
Azi, în prima mea zi, se pare că am o mică obsesie pentru perspective si nuante.
Sau o fi o...caracteristică a mea? 
Multumesc pentru sfat, Wonderland. Asa ar trebui sa fac, altfel, perfectionismul o sa ma manance de tot intr-o buna zi...
Bine ai venit printre noi!
Revenind la idee, da, Gabi, fumatul nu a venit pe lume ca o dependenta, ci ca un simbol. In lagare, tigara era obiect de troc pentru paine. Am vazut mai demult un documentar foarte pertinent care incerca sa explice de ce motivatiile legate de sanatate nu tin. Concluzia era ca acelea (chiar daca sunt adevarate) nu reprezinta de fapt motivatia reala nici pentru a incepe, nici pentru a te lasa de fumat. Motivatia reala este apartenenta la un grup, la un curent social, admiratia fata de un mentor care fumeaza etc.
In prezent, de exemplu, se vede clar cum, datorita presiunii sociale, moda se schimba.
In anii '30 - '60 era un semn de maxima mondenitate - exista multe portrete in care marii ganditori sau creatori apar cu o pipa. Strabunica mea fuma trabucuri fine pentru dame, in port-tigaret lung... si foarte rar. Deci nu era o dependenta.
Invatatoarea mea si profesoarele mele preferate erau fumatoare. Pe vremea cand eu eram in liceu, inainte de Revolutie, trebuia sa "ai pile" daca vroiai sa fumezi, ca in magazine nu se gaseau decat Carpati si BT. Imi amintesc de profa mea de engleza care fuma, nu se stie de unde, Kent, si ezita sa-si aprinda o tigara daca nu avea garantia ca are timp sa o fumeze pana la capat fara sa fie deranjata, fiindca erau tigari rare si scumpe. In liceu, am avut un vis in care fumam, desi m-am apucat abia in facultate...
In 1990 a fost primul an cand tigarile straine nu se mai dadeau ca spaga sau "pe sub mana", ci erau de vanzare la liber (la ora aia, nu existau inca nici accize, asa ca erau si ieftine)... Impreuna cu faptul ca la facultate a disparut ora stingerii si alte regulile, iar caminele studentesti au devenit mixte fete-baieti, tigara nu era (inca) o dependenta in masa, ci un simbol al libertatii. Tin minte ca 3/4 din colegii mei fumau (mare parte au reusit sa se lase, dupa ce au absolvit).
Daca fumatul atunci era o moda, acum ideea s-a perimat si a devenit o antimoda (in mare parte, si datorita cresterii preturilor si a scaderii puterii de cumparare in criza, nu neaparat din convingere personala). Din 30 de colegi, numai 3 (inclusiv eu) mai fumam, iar majoritatea copiilor sunt contra fumatului, ba chiar bombanesc impotriva propriilor parinti, daca acestia sunt fumatori.
In paranteza fie spus, copiii au "renuntat" la tigara parintilor din teribilism, ca sa "importe" de la TV tentatii mult mai noi, inaccesibile acestora, acum 20 de ani: drogurile, sexualitatea precoce si nu in ultimul rand, consumerismul (pe mine ma socheaza fatul ca, intr-o excursie, daca nu avem timp de toate, copiii renunta la un parc de distractii ca sa "viziteze" noul magazin Zara, chiar daca nu au bani sa cumpere).
Daca tot suntem la brainstorming, cam genu' asta de schimbare totala de perceptie (individuala, nu sociala) tre' sa se intample si cu mine, ca fumator si nu numai... candva.
