Aici se discuta > Subiecte generale
Autocunoastere
admin:
Balanta, Caroline, Paula, ajutati-ne sa ne cunoastem! Cu ce incepem?
balanta:
Incep eu... :)...:
In urma cu cativa ani....5 sa zicem.....am simtit ca nu imi mai gasesc locul, motivatia, rolul...facusem cumva tot ce se poate ( fiica, mama, sotie, prietena), dar ceva ma facea sa ma simt mereu nelinistita, nemultumita, in cautare...ba chiar in cautare mereu de dragoste...ma gandeam ca sunt cumva intr-o criza existentiala....asa am ajuns la SC, asa am ajuns pe FB, asa am ajuns sa-mi fac blog, asa am ajuns sa vreau sa merg la psihoterapeut, asa am ajuns sa caut filmulete , asa am ajuns sa citesc aleatoriu orice....ca un burete avid de cat mai mult "lichid"...cred ca buretele meu mare mai e ca tot absoarbe si acum...cam asta ar fi inceputul.
Toate aceste nelinisti m-au proiectat cumva intr-o zona in care simteam ca nu apartin nici unei generatii....ori ca refuz sa imbatranesc, ori ca refuz sa accept realitatea, ori ca am ceva la cap.....cert e ca simteam ca ce e in jurul meu nu e conform cu ce doream....am facut 2 ani de psihoterapie pt a reusi sa inteleg intr-un final ca ceea ce ma guverneaza si ma face sa ma simt bine e LIBERATATEA....si aici intra tot...a gandirii, a exprimarii, a deplasarii, a sentimentelor, a varstei, a emanciparii, a dezvoltarii si ca nu pot trai dupa reguli impuse si autoimpuse....( in termenii legalitatii sociale, doar nu o sa ies sa dau in cap pe strada... :))....asa am descoperit ca in randul generatiei mele sunt cumva "ratusca cea urata"...si asa am inceput sa merg pe drumul autocunoasterii sa ma descopar, sa ma redescoper sa aflu cine sunt si ce mai vreau de la viata...
Am descoperit multe :
- ca nu am stiut sa ma iubesc sanatos
- ca nu am stiut sa pun limite
- ca repet aceleasi tipare
- ca nu "traditionalismul" ma face fericita
- ca fericirea vine din noi
- ca facem parte dintr-o societate inca "involuata" la nivel emotional
.....sunt multe de descoperit...daca vrei...si nu iti e frica de ce descoperi...! ;D
Si apoi incepe munca : cu tine, cu ceilalti...greu te accepta cei care sunt asa obisnuiti cu tine ca faci schimbari majore in viata ta !
E un drum lung si anevoios...dar acum m-am convins....atragem ce gandim, suntem ceea ce gandim si nimeni nu ne poate face fericiti....decat noi insine !
Mult timp mi-a trebuit sa invat ca iubirea de sine nu e egoism...si inca mai am de invatat...dupa 5 ani de framantari pot spune ca sunt abia la inceput... :o
steliana:
Frumos spus. Mi-ar placea sa stiu ce ai simtit sau mai bine spus cum te-ai manifestat dupa fiecare descoperire. Stiu din practica ca atunci cand pasesti pe o alta treapta - evolutiva - se produc anumite manifestari la nivel de individ.
Guesswho:
Balanta :), ma regasesc in randurile postate de tine, exact asa si eu am simtit la un moment dat. Desi teoretic le aveam pe toate, totusi, lipsea ceva:autocunoasterea. Pana acum cativa ani nu m-am intrebat ce vreau de la viata cu adevarat (nu ce imi impunea societatea, normele sociale, familia sa vreau.) Cu acesta sete de cunoastere am inceput sa caut articole, filme, site-uri, bloguri, carti de dezvoltare personala. E un domeniu extraordinar de interesant, nu ma plictisesc nicicand pentru ca, desi gasesc raspuns la unele intrebari, apar alte intrebari noi si tot asa. Nimic nu e intamplator, toate lucrurile se intampla la momentul potrivit, asa s-a intamplat si in cazul meu, cand am fost pregatita sa acumulez si sa inteleg aceste informatii, atunci au aparut si oportunitatile. In urma cu multi ani am primit cadou o carte foarte interesanta de dezvoltare personala, dar in acel moment nu mi-a stranit deloc interesul. Dupa vreo 5 ani, am devorat-o, pur si simplu.
Aceasta calatorie de autocunoastere va dura toata viata dupa parerea mea, iar calitatea vietii noastre este data de ceea ce suntem noi, pentru ca atragem lucruri/situatii/oameni care rezoneaza cu noi.
In acest proces de autocunoastere m-au ajutat mult blogurile lui Marius Simion si al lui Pera Novacovici. Unele articole ale Andreei Papp mi s-au potrivit, dar cele mai multe, nu.
Am invatat sa ma port frumos cu mine, imi eram cel mai mare critic, era o mare tragedie daca greseam, orice esec era un capat de tara (cat stres adunam in sesiune :(, trebuia sa iau cu nota maxima toate examenele, asta era standardul meu),etc. Am invatat sa-mi vorbesc frumos, sa accept ca a gresi e omeneste, sa fac tot ce tine de mine atunci cand ma confrunt cu o problema, iar daca lucrurile nu ies asa cum mi-am dorit, sa fiu impacata ca n-a fost sa fie. Sunt multe de spus...
La un alt subiect spuneam ca la sfarsitul lunii februarie voi participa la un bootcamp de NLP cu tema: "Inteligenta emotionala si puterea ta interioara". Daca sunt persoane interesate voi impartasi aici din aceasta experienta. :)
micaela:
deci ai invatat acceptarea, si "curgerea" cu viata. :)
da, suntem interesati sa ne impartasesti din ceea ce inveti / dezvolti la cursul acela. :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă