Autor Subiect: Autocunoastere  (Citit de 129826 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Autocunoastere
« Răspuns #15 : Sâmbătă, 04 Februarie 2012, 18:08 »


Pentru unii dintre noi, cunoasterea de Sine nu inseamna aproape nimic. Pentru altii ... inseamna regasirea.

Asa e, mi s-a intamplat sa interactionez cu persoane pentru care cunoasterea de Sine nu reprezenta nimic. Am fost privita ca un.....ozn. Asa am realizat diferenta intre mine si ei, faptul ca eu eram pe un anumit nivel de dezvoltare spirituala, iar ei pe altul.

Vad aici acceptarea ... Cati dintre voi a-ti exersat acceptarea?

Imaginati-va pierderea celei mai dragi fiinte ... limitati-va doar la UNA!
Plangeti precum ar fi pentru ultima data cand va vedeti.  Incercati toate posibilitatile de eliminare a neacceptarii, pana ajungeti la acceptare. Puteti exersa? Este cumplit.

Doar gandul pe care l-am incercat citind aceste randuri a fost terifiant. Dar voi incerca sa aprofundez acest exercitiu pentru ca, desi pare extrem, fiind solutia cea mai grea dintre toate, aceea de a ma pierde) poate produce in mine acea schimbare: abia cand constientizez ca eu sunt tot ce am mai de pret, abia atunci cand ma accept cu frici, cu defecte, cu tot ce presupune asumarea corpului fizic si a celui mental (includ aici si emotiile) atunci pot spune ca m-am acceptat. Am parcurs un drum semnificativ in acest sens, dar simt si stiu ca am inca mult de lucru cu mine.
M-a intrebat cineva cu ce am inceput autocunoasterea, dar n-am stiut ce sa-i raspund, nu-mi amintesc momentul, dar recunosc uneori sentimentul ca nu-mi gaseam locul in lumea asta, cine sunt, care-i rolul meu pe acest pamant, etc.
Un subiect provocator mi se pare cel al iubirii neconditionate. Voi ati reusit sa iubiti astfel? Dar nu doar la modul declarativ, ci sa simtiti cu toata fiinta ca iubirea e neconditionata. Daca ati ajuns la acesta performanta ( eu asa o consider) va rog sa-mi impartasiti din experienta voastra, atat cat va puteti permite pe un forum.
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Autocunoastere
« Răspuns #16 : Sâmbătă, 04 Februarie 2012, 18:48 »
Ma gandesc ca poate ar fi folos sa postam concret ce am facut fiecare in acest proces de autocunostere. Incep eu:

-mi-am revizuit valorile personale (cu ajutorul lui Pera Novacovici, are pe blog materiale explicative in acest sens) si am fost uimita sa constat ca libertatea era cea mai importanta valoare pentru mine. Cand spun libertate ma gandesc la libertatea de miscare, de gandire, de alegere, deci  libertatea in sensul larg al cuvantului.Urmatoarele se refereau la dezvoltare personala (autocunoastere), familie, cariera, bani, prieteni, etc.
- am identificat credintele negative, unele nici nu le constientizam avand radacinile in copilarie, dar treptat-treptat au iesit la suprafata. Apoi le-am inlocuit cu credinte pozitive, totul exprimat la timpul prezent, fara negatii. Le-am repetat dimineata si seara, timp de cel putin 30 de zile.
-am cautat sa acumulez cat mai multa energie pentru ca ma simteam in permanaenta obosita, indiferent cat dormeam sau munceam. Astfel, am inceput sa beau mai multa apa, sa mananc multe fructe si legume, am inlocuit sucurile din comert cu cele naturale, facute in casa. Am inceput sa combin alimentele corect in cadrul aceleiasi mese. Evident, au aparut si rezultatele. ( In prezent, imi permit sa iau o pizza, beau cafea, beau un pepsi cand ies in oras cu prieteni, dar asta se intampla ocazional)
- m-am pus pe primul loc, am invatat sa-mi fiu cea mai buna prietena;
- am invatat cum sa-mi stabilesc obiective si cum sa actionez ca sa le indeplinesc (asta e un subiect fain, poate il dezbatem pe larg);
- am invatat tehnici de relaxare;
-merg la fitness de 3-4 ori/saptamana, iar recent am descoperit zumba fitness, e o nebunie, imi place foarte mult;
-citesc materiale care imi sunt de folos in acest proces.
- am observat ca mi-a crescut simtitor increderea in mine actionanad pe toate aceste planuri (fizic, mental, emotional, spiritual)
Revin cu completari.....

In cazul vostru ce a dat rezultate? Steliana, te vad la  "avansati"  :), cum spunea si balanta, parca esti la ani-lumina departare cu autocunoasterea, dar ma bucur ca e asa, ne poti impartasi din experienta ta, iar noi avem ce invata. Drumul batatorit e mai usor de parcurs ;)
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Autocunoastere
« Răspuns #17 : Duminică, 05 Februarie 2012, 10:25 »
Doar gandul pe care l-am incercat citind aceste randuri a fost terifiant. Dar voi incerca sa aprofundez acest exercitiu pentru ca, desi pare extrem, fiind solutia cea mai grea dintre toate, aceea de a ma pierde)

Vezi, aici nu este vorba de a pierde "pe tine" ci persoana care inseamna mai mult decat tine. Cred ca oricare dintre noi, daca ar fi sa aleaga intre viata lui si cea a copilului ... si-o ofera neconditionat. Dar cand ai mai multi? Este doar un exemplu. Dar gandirea mea a mers exact unde imi era cel mai greu de acceptat. Exercitul se poate incepe de la lucruri marunte, de care ai fost atasata iar acum incerci tetasarea. ;)
Aici revin cu indragitul meu exemplu despre relatiile interumane - Maxwell
cel mai nesemnificativ cuvant:Eu.
cel mai important cuvant: Noi.
.......
cele mai importante sase cuvinte: vreau sa te inteleg mai bine.

Atunci cand ne stabilim o destinatie, sa facem si din calatorie o placere. Pasii se urnesc doar daca spunem "in regula!". Dar daca vrei sa faci pasul urmator si te intrebi "de ce?", imagineaza-ti limitarea.

parca esti la ani-lumina departare cu autocunoasterea

Daca ar fi asa, locul meu ar fi intr-o alta dimensiune. Mai evoluata.
Consider ca totul tine doar de noi. Mausra in care ne intrebam trebuie sa fie proportionala cu aceea in care ne si raspundem. Cand incepi sa afli, constientizezi ca esti pe un drum care ti se intinde pe tot parcursul vietii. Odata gasite raspunsurile - cat de minimale - incepe setea de cunoastere. Cand sunt stabilite acorduri, persoanele, relatiile, faptele, ies in intampinare. Fiecare pas parcurs, trebuie sa-si impamanteze radacinile sale. (cati au exersat impamantarea?)

Despre a spune sau a face ...
Doar puterea credintei ca ceea ce spui, ajunge sa se si faca. Cand cea mai mica urma de indoiala isi face prezenta, totul trebuie luat de la capat.

ne poti impartasi din experienta ta

Cu mare drag, dar intr-un cadru restrans. Am mai facut-o in alte ocazii, iar parerile emise imi aratau gradul de intelegere.
Chiar si atunci cand dispui de anumite experiente si crezi ca acumularea de cunostinte te fac sa simti mai putin comun, este dificil sa gasesti corespondenta ideala in cadrul oricarui fel de relatie. Cum bine se stie, totul are un pret.
Indraznesc sa spun; cine se stie, se cunoaste! :)
nihil sine deo

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Autocunoastere
« Răspuns #18 : Duminică, 05 Februarie 2012, 12:16 »
.nici acum nu stiu exact a cui lupta a fost
Regretabil. Am asistat anul trecut la pierderea unui tanar care suferea de aceasta boala. Stia, constientiza dar mai ales spera. Bunici lui erau "morti" doar la gandul a ceea ce avea sa urmeze. Singurul care a reusit detasarea si acceptarea, a fost tatal. Normalitatea comportamentului si discutiilor il faceau pe baiat, aproape sa uite de boala.
Poate ca, daca am avea puterea sa acceptam, am influenta destinul. Poate ca lupta in asta consta, sa nu luptam - sufleteste. Cand lucrurile sunt facute detasat, fara incrancenare, parca rezultatul este altul.
nihil sine deo

silviu

  • Vizitator
Re: Autocunoastere
« Răspuns #19 : Duminică, 05 Februarie 2012, 16:16 »
eu n-as vrea sa ma cunosc. as vrea sa raman o enigma pentru mine.

Offline pocama

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 310
  • Iubeste si fa ce vrei!
Re: Autocunoastere
« Răspuns #20 : Duminică, 05 Februarie 2012, 16:49 »


ne poti impartasi din experienta ta

Cu mare drag, dar intr-un cadru restrans. Am mai facut-o in alte ocazii, iar parerile emise imi aratau gradul de intelegere.
Chiar si atunci cand dispui de anumite experiente si crezi ca acumularea de cunostinte te fac sa simti mai putin comun, este dificil sa gasesti corespondenta ideala in cadrul oricarui fel de relatie. Cum bine se stie, totul are un pret.
Indraznesc sa spun; cine se stie, se cunoaste! :)

Mi-ar face placere sa ma aflu in acel cadru restrans...Lumea in care traiesc mi se pare din ce in ce mai straina. Simt o nevoie disperata de a evada din acest nonsens in care traiesc. Mi se pare de-a dreptul jalnic, neinteresant, lipsit de logica, s.a.m.d sa iti petreci timpul in cea mai mare parte in folosul unor acumulari materiale, pierzandu-te in lacomie, invidie, egoism, ignorand cu desavarsire ADEVARUL pentru care te afli aici. Sper sa avem ocazia de a schimba cateva pareri intre noi, de a ne impartasi din propriile experiente... :D

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Autocunoastere
« Răspuns #21 : Duminică, 05 Februarie 2012, 16:59 »
Subscriu Pocama  :)
Ocazii vom gasi cu siguranta, se organizeaza lunar cate-o iesire  :)
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline pocama

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 310
  • Iubeste si fa ce vrei!
Re: Autocunoastere
« Răspuns #22 : Duminică, 05 Februarie 2012, 17:09 »
Subiectul este mai mult decat provocator. Abia astept o astfel de intalnire.  :smitten:

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Autocunoastere
« Răspuns #23 : Duminică, 05 Februarie 2012, 18:45 »
Doar gandul pe care l-am incercat citind aceste randuri a fost terifiant. Dar voi incerca sa aprofundez acest exercitiu pentru ca, desi pare extrem, fiind solutia cea mai grea dintre toate, aceea de a ma pierde)

Vezi, aici nu este vorba de a pierde "pe tine" ci persoana care inseamna mai mult decat tine. Cred ca oricare dintre noi, daca ar fi sa aleaga intre viata lui si cea a copilului ... si-o ofera neconditionat.
=========================
Am trait asta acum 6 ani, imediat dupa ce am nascut la 2 zile dupa externarea din maternitate, baiatul meu a facut convulsii din cauza lipsei de calciu. Din cauza incompetentei medicilor din maternitate am fost la un pas sa-mi pierd copilul. In maternitate i-am aratat neonatologului o astfel de criza, mi-a spus ca tremura ca ii e frig, desi in salon cred ca erau 30 grade. Eu, fara experienta, am crezut. Dupa externare crizele s-au repetat devenind din ce in ce mai grave, am ajuns in cele din urma la terapie intensiva si din fericire pt noi, totul s-a terminat cu bine, copilul n-a ramas cu niciun fel de sechele, este un copil normal, sanatos.
Dupa aceasta experienta, timp de 9-10 luni, am retrait acele momente de groaza din timpul crizelor, la ultima criza i-am pus oglinda la gura, nu-mi dadeam seama daca mai respira, ambulanta nu mai ajungea...in fine. Stiu ce inseamna sa treci prin asta. Nu doresc nimanui o astfel de trauma. Eu am reusit sa depasesc aceste stari prin autocontrol, cum simteam ca am astfel de ganduri imi impuneam sa le corectez cu altele pozitive. Ma incurajam singura.
Inteleg ce vrei sa spui cu acceptarea destinului, dar crede-ma, ca o mama care am trecut prin asta, e ff greu sa iti pastrezi mintea limpede si calmul in acele momente, desi aceasta e atitudinea potrivita. Te simti napadit de tot felul de ganduri, toate negative, unul mai terifiant decat altul si nu mai vezi o rezolvare favorabila a situatiei. Un membru al familiei, om deosebit din toate punctele de vedere, m-a ajutat enorm de mult atunci, mi-a spus"Nu ai voie sa te prabusesti, trebuie sa fii puternica pt el, schimba-ti gandurile" Am facut asta si ne-am ajutat si pe mine si pe cel mic.
==============================
"Cand lucrurile sunt facute detasat, fara incrancenare, parca rezultatul este altul."
=======================
a propos de asta, citisem undeva ca nu primesti ceea ce cauti cu disperare, ci ceea ce iti doresti cu detasare.
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Autocunoastere
« Răspuns #24 : Duminică, 05 Februarie 2012, 19:39 »
eu n-as vrea sa ma cunosc. as vrea sa raman o enigma pentru mine.

Faptul ca stii ce vrei, tradeaza tocmai ca te cunosti. Cred ca ai fi o poezie la un seminar.
nihil sine deo

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Autocunoastere
« Răspuns #25 : Duminică, 26 Februarie 2012, 15:05 »
Joc / test de autocunoastere

Primul lucru pe care il ai de facut este sa te asezi comod si sa inchizi ochii. Cu ochii inchisi, va trebui sa te gandesti si sa identifici care este animalul tau preferat.
Dupa ce ai identificat care e animalul preferat, gandeste-te ce anume iti place la acel animal. E important sa fie ceva obiectiv, concret – nu ceva de genul : “imi place pentru ca e frumos” – asta e prea general si subiectiv.
Acum, gandeste-te ce anume nu iti place la animalul preferat. De asemenea, ceva obiectiv si concret. Pentru fiecare din aceste etape, acorda-ti cat timp ai nevoie, nu te grabeste nimeni.
Acum, trecem mai departe si va trebui sa te gandesti si sa identifici pasarea ta preferata. Nu ai voie sa te gandesti la nici un pui pe rotisor  ;D , ci la o pasare cat se poate de vie si fara gust.
Bineinteles, acum va trebui sa identifici ce anume iti place la pasarea ta preferata. Si apoi va trebui sa identifici ce anume nu iti place la ea. La fel de valabil si aici, va trebui sa alegi ceva obiectiv, concret si clar.

Si acum explicatia acestui test de autocunoastere.

1. Animalul la care te-ai gandit reprezinta cum te vezi tu pe tine – cu ce iti place si ce nu iti place la tine.

2. Pasarea pe care ai identificat-o reprezinta cum te vad ceilalti pe tine – cu ce le place si ce nu le place la tine.

Interesant este faptul ca mai toata lumea isi da seama usor ce anume ii place la animal si isi da seama greu ce anume nu ii place la pasare. Asta pentru ca suntem dispusi rapid sa identificam la noi calitati, dar nu suntem dispusi sa ne imaginam ce anume nu le-ar placea oamenilor la noi… suntem prea perfecti!   ;D
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Caroline

  • Vizitator
Re: Autocunoastere
« Răspuns #26 : Duminică, 26 Februarie 2012, 20:46 »
Guesswho, eu aplic in mod regulat acest "joc" ca si tema de lucru in scris, sub forma de eseu "Animalul meu preferat", cu copiii de cls. a VI-a. Evident, in scopuri didactice... atunci cand fiecare isi citeste compunerea, invatam cu totii despre pasarea sau animalul respectiv. Tot ce nu e atat de impersonal ca manualul "prinde" mult mai repede si unul dintre obiectivele didactice este si "formarea de valori si atitudini" fata de natura, nu doar cunoasterea strict stiintifica. Dar nu m-am gandit niciodata ca jocul ar putea avea aplicatii si la natura... umana.  ;) Data viitoare o sa fiu mai atenta la acest aspect.  O0

Offline balanta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 626
  • ...sa fiu eu insami
Re: Autocunoastere
« Răspuns #27 : Sâmbătă, 03 Martie 2012, 10:47 »
ma preocupa o intrebare : ce impact a-ti observat ca are dezvoltarea personala asupra celorlati ?

Nu stiu la generatiile actuale, pana in 30 de ani ce inseamna asta, dar in generatia celor de 35-50 de ani am observat ca in momentul cand iesi din carapacea ta si schimbi macazul se starneste asa un val, de nemultumire generala ... educatia anilor trecuti isi pune amprenta asupra la ceea ce se cade sau nu in contextul familiei si incercarea de a iesi dintr-un anumit tipar nu convine nici sotului/sotiei, copiilor sau chiar parintilor. A face ceva in afara familiei/cuplului pt tine personal e aproape o blasfemie, un act de egoism mai ales in cazul in care celalt nu are nici o alta preocupare...tre s astai acolo in "coasta" lui/ei pe motivul ca asa se cade si ca daca "fugi" inseamna ca nu ai chef de viata de familie....
"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler

Caroline

  • Vizitator
Re: Autocunoastere
« Răspuns #28 : Sâmbătă, 03 Martie 2012, 15:05 »
Tocmai discutam o data problema generatiilor noastre cu un coleg de liceu, in comparatie cu generatia copiilor nostri. Si am ajuns la o concluzie foarte interesanta... ca e normal ca noi astia intre 30 si 50 sa fim (priviti ca) anormali...
Pai, parintii nostri au trait (aproape) ca si bunicii nostri si n-au avut nicio problema cu asta.
Copiii nostri s-au nascut dupa Revolutie si altceva nu stiu si sunt mult mai bine adaptati (decat ne-am imagina noi) sa faca fata unui sistem in care s-au nascut.
Noi am cu niste valori (nu neaparat mai bune sau mai rele, doar altele). Problema este ca acum, dupa ce a trebuit sa ne adaptam "din mers", si nu de o viata, precum categoriile anterioare, si sa ne formam propriile noastre valori, asa, greu cum a fost, in iuresul lucrurilor, mai suntem si judecati dupa... valorile celorlalti. Desuete sau nonconformiste, pentru ei sunt adevarate.
Asa ca - am concluzionat noi - adevarul e ca e si greu, dar si frumos: traim in tara tuturor posibilitatilor, de la minus la plus infinit si suntem singurii care am fost de ambele baricade, asa ca avem mai multe sanse decat alte categorii. A ne cunoaste acum inseamna a nu lasa asta la cheremul unui sistem, ci de decide singuri cine suntem. Cat despre ce cred ceilalti, cainii o sa latre intotdeauna, la fel si caravanele o sa treaca intotdeauna.  :)

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Autocunoastere
« Răspuns #29 : Miercuri, 07 Martie 2012, 20:00 »
Pana acum cateva zile credeam ca sunt preocupati de dezvoltare personala, de autocunoastere persoanele intre 30-45 ani...cei mai tineri de 30 consideram ca nu-s suficienti de atinsi de asperitatile vietii ca sa se intaorca spre ei insisi, iar cei peste 45 de ani ii vedeam cumva  blazati si neinteresati, fara deschidere spre nou. Ei bine, in experienta de la Bran am descoperit altceva: am avut colegi de la 17 ani pana la 56...mint, cea mai tanara participanta avea doar....12 ani. :)
Intr-o discutie cu cineva am pus intrebarea:"Oare cum percepe fetita toata informatia pe care ne-o transmite Marius? Ca vorba aia, noi am citit atat si unele subiecte par greoaie chiar si pt noi..." Raspunsul pe care l-am gasit a fost ca desi noi aveam multe cunostinte teoretice, aveam si unele blocaje, traume pe care le traisem in viata si care ne-au facut sa ne inchidem fata de anumite emotii. Ori micuta asta, la doar 12 ani, in inocenta ei le simtea cu siguranta mai profund decat noi...
Ultima descoperire pe care am facut-o e ca eu sunt stapana emotiilor mele, eu le identific si le controlez, nu ele pe mine...si ma simt tare bine ca am aflat asta! :)
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!