De Craciun, pentru prima data,
Voi lasa gainile sa colinde in poiata,
Voi inchide portile lumii,
Ca sa deschid portile sufletului,
Catre mine si catre minunile
Ce nu se spun niciodata obisnuitului.
Ma voi face
Ca nu exista colaci prin conace
Dar nici saracii prin suburbii.
Ma voi face
Ca bradul nu are ace
Ci frunze luxuriante pline de seva.
Ma voi face ca toata omenirea, nu doar 8%, e in verva
Pentru ca vina Craciunul.
Fiindca nu exista... niciunul...
Decat cel din noi, iubirea de semeni si de propria fiinta
Si speranta ca macar acum, de acest Craciun,
Vom face ce si cum
Ca sa scapam de neputinta.
Neputinta de a crede in minuni,
Neputinta de a-i iubi pe nebuni,
Neputinta de a ierta, de a spera, de a crede
Neputinta de a nu-ti contesta zambetul cand celalalt nu te vede.
Neputinta de tot si de toate
Neputinta care ne face mai putin oameni decat se poate.
