Un tur cultural si-a inchis portile. Au fost zile exceptionale, ne-am intors in istoria Transilvaniei cu 700 de ani in urma. Si am venit, incet - incet inapoi, traversand razboaie, clipe de zbucium, de cumpana. Am vazut cum s-au construit cetatile, bisericile, casele. Am inteles cum secuii si sasii au durat pe locuri dacice, romanice si gotice, asezari fortificate impotriva tatarilor, turcilor, mongolilor.
Zeci de generatii de oameni care au trait, au muncit si s-au bucurat aici. Cu emotii, sperante, ganduri...
Un astfel de tur n-ar putea exista fara Aurelian, fara Herr Schaas, fara sasoaica din Mosna, reintoarsa din Germania pentru a-si prezenta poporul si minunile care le-a faurit aici. Sunt toti trei documente vii, martori sau foarte buni interpreti a ceea ce s-a intamplat aici. Fara Aurelian n-ai putea intelege, istoria locurilor si doar vazand niste caramizi si pietre asezate, e drept foarte armonios si placut, una peste alta, n-ai putea ajunge la sufletul lor. Un om care cunoaste atat de multa istorie, traditie locala, incat ma mir cu nu s-a gandit sa stranga totul intr-o carte. De la arhitectura pana la retete, de la traditii pana la functionarea scolilor, de la personalitati pana la vestigii. Este extraordinar ca ai ocazia sa intalnesti un astfel de om, ca te poti bucura de o sintetizare a datelor, de interpretarea corecta a faptelor petrecute, de intelegerea contextului in care s-au intamplat.
Herr Schaas? Pai acesta este fara nici un pic de exagerare o comoara, o adevarata comoara! Multumesc providentei ca am avut ocazia sa-l cunosc, sa-l pot asculta! Un om remarcabil si o istorie vie a sasilor. Prezentarea lui este absolut emotionanta, nu doar foarte argumentativa si detaliata. Nu-i deloc de mirare ca la despartire lumea se simte atat de apropiata si sensibilizata, incat il imbratiseaza si il saruta pe obraji. Ba chiar si lacrimeaza. La 83 de ani, cat de lucid, cat de atent in exprimare! L-am luat de acasa, unde are o gospodarie din aceea saseasca dichisita si pusa la punct in cele mai mici amanunte. Are tractor, ara, se ocupa de ultimul petec de vita ramas din unul dintre cele mai vechi locuri din tara unde s-a cultivat vita nobila. Adusa de cisterieni, odata cu religia lor, din Burgundia.
Sasoaica, curator al Bisericii Luterane din Mosna, s-a intors dupa 10 ani de muncit in Germania inapoi in locul unde s-a nascut. Si unde a cunoscut bucurii dar si tristeti. Regretul vazand cum dupa sapte sute de ani, sasii pleaca, parasindu-si gospodariile, obiceiurile, traditiile si biserica. Imi dau seama ce trebuie sa fi fost in sufletul ei. Si uite ca nu s-a putut desprinde de acolo. A revenit intr-o comunitate de doar 7 sasi, de unde pana acum 20 de ani erau o mie sapte sute...Pentru a trai ultimii ani in locul in care a deschis ochii...Nu pot spune cat am fost de impresionat de aceasta femeie! Un luptator, un om dedicat care incearca doar cu puterile ei de femeie de peste saizeci de ani sa refaca biserica si tot ce este in jurul ei. Cu toata lipsa de implicare a unor oameni care spre deosebire de ea, o voluntara, sunt platiti si ar fi avut obligatia si cel putin morala sa se intereseze de soarta acestor bijuterii arhitectonice: bisericile fortificate sasesti dn Transilvania.
Ne-am plimbat, am vizitat, ne-am bucurat serile la Danes si la Bubi Binder. S-au savurat torturile de la Casa Cositorarului, s-au cumparat amintiri. S-au legat prietenii, s-au petrecut 4 zile frumoase de primavara. Vremea a tinut si ea cu noi!
Asta a fost povestea Sighisoarei si a Bisericilor fortificate, o actiune cu cortina trasa. Astept actorii la scena, pentru impresii...Eu am sa revin mai tarziu cu fotografii si explicatii suplimentare...Acum fug la urmatoarea actiune, cea de Ungaria, la SPA-urile de acolo! Deja ma simt in apa din bazine si jeturile calde....
