Ce-as face? As pleca de-acolo cat mai repede. Daca as sti ca, stand acolo, le-as lua painea de la gura parintilor mei, batranilor care-s ca parintii mei -traitori dintr-o pensioara dupa o viata de munca- si celor ca mine (pentru ca n-o sa uit niciodata cine sunt si de unde am plecat, indiferent daca si unde as ajunge), mai bine plec. Probabil ca par ipocrit. Sau idiot. Asta e, imi asum riscul.