Aham, dupa cum zisesi matale, Cain fuse necesar. Nu zau! Dar daca binele ar fi echilibrul si nu lipsa raului, cum ar fi?
Cat despre evolutie, vad ca mergi pe modelul natural, unde pradatorii catalizeaza salturile evolutive: te adaptezi sau dispari. Cumva, ai dreptate, facem parte din regnul animal. Insa io sper ca la un moment dat ne vom trezi. Si vom evolua altfel (la constiinta ma refer). Sau nu. Si vom disparea. Insa io as pune pariu ca daca se-ntampla, vom pieri de mana noasta.
(Stii, cumva chestia asta mi-a adus in cap Ouroboros-ul. O omenire care se invenineaza pe sine, ca sa capete imunitate la propriile muscaturi viitoare. Pana cand?)
Bit, iti raspund cu intarziere, deoarece acum m-am intors de la sarbatorirea fiicei mele care a implinit 19 ani.
Cain a fost necesar, cred eu. Conform mitului, daca nu ar fi fost izgonit, nu ar fi colindat pamantul si nu s-ar fi inmultit.
Si nu sunt adepta unei mentalitati de "pradator", cred insa in liberul arbitru. Si in societatea in care traim (si nu cea utopica de care vorbesti) , cand te confrunti cu nedreptatea...duritatea...tradarea, cum procedezi ? Raspunzi la fel ? Poate asa ajungi sa te cunosti mai bine, sa te evaluezi si sa actionezi in consecinta. Intr-o stare de bine iti pui multe intrebari ?
Nu sunt masochista, imi doresc sa-mi fie bine, dar nu pot sa nu observ ca incercarile te calesc, tristetea te sensibilizeaza iar bucuria te face uneori sa fii opac.