Ultima zi, o escapada la o pestera de care din pacate nu am auzit pana acum. Nu am stiut ca noi romanii avem cea mai bogata pestera in oseminte de urs, este acolo am inteles, in Onceasa, un strat de 7 metrii...Am intrat cu lanterne si frontale si ne-am minunat efectiv. A fost locul in care am tresarit de uimire. Nu am crezut sa vad asa ceva. Si sentinentul acela ciudat de a intra in burta pamantului. Vedeam doar luminitele celor din grup cum se miscau. Si pt ca ni se ceruse liniste deplina si vorbit doar soptit, se auzeau doar pasii ....Grozav sentiment! Nu stiu cati oameni au trait senzatia asta, dar trebuie macar o data in viata sa vezi cum este....
Am gasit acolo tot felul de oase, mandibule, vertebre, femururi, coaste...Am facut si fotografii, dar nu mi-au iesit tocmai grozav. Poate din cei carora le-a iesit pot ajuta un pic forumul cu fotografiile lor. Si cu detalii, pt ca fiecare a ascultat cate ceva de la Nicu, de la cei de pe acolo...
Pe drum, din nou flori, flori, flori....
Am plecat apoi cu microbuzele spre Rachitele. Nu, nu sa vedem unde s-a nascut Boc, ci sa admiram Cascada Valul Miresei. La 5 km, la capatul unui drum forestier ce se face din Rachitele se afla superba cadere de apa. Imi povestea Nicu, ca anul trecut a vazut 3 mirese nemtoaice care au venit imbracate in alb si dupa ce s-au dat pe tiroliana montata deasupra cascadei si-au rupt rochiile. Un obicei care se practica acolo si care inseamna ..."ultima data intr-o astfel de rochie"...
Nu am plecat pana nu ne-am dat, desi incepuse ploaia si noi pe tiroliana. Evident ca nu in rochii de mireasa ci inveilti bine in pelerine...
Cascada Valul Miresei
Asa s-a sfarsit si ultima zi de excursie. Evident nu inainte de a mai face o baie in piscina pensiunii...care ne-a mai detensionat si relaxat muschii, atat de incercati in cele 3 zile...
La plecarea spre casa .. ne-am luat ramas bun si de Flu, catelusa gazdelor...