Autor Subiect: Craciunul copilariei  (Citit de 36458 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #15 : Marți, 11 Decembrie 2012, 22:17 »
io ii ceream mosului almanahul Playboy ;D eram precoc :strong:
si Mosul s-a pus la mintea ta (de atunci)?  ;D

Caroline

  • Vizitator
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #16 : Marți, 11 Decembrie 2012, 22:31 »
Mari_a! De ce te-ai oprit? Mai scrie, ca pe masura ce citeam, aveam impresia ca citesc o poveste de demult dintr-o carte pentru copii...  ::)

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #17 : Marți, 11 Decembrie 2012, 22:59 »
Bradul nostru avea lumanari de ceara care se prindeau cu un cleste pe crenguta, artificii si bomboane de pom....pe care noi, nerabdatoare  le mancam si ca sa nu se observe ca din prima seara au disparut , inveleam in acel staniol dopuri de pluta......deh..copiii!
noi lasam poleiala "umflata", scotand bomboana cu grija.  ;D

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #18 : Marți, 11 Decembrie 2012, 23:06 »
pentru mine  Craciunul nu poate fi trist , cu toate ninsorile si viscolele care au trecut peste sufletul si anii mei . inca simt emotia sarbatorii ce va sa vie , inca fac scenarii privitoare la surpriza adusa de cadourile asezate sub brad si , cu tot comercialul care ne napadeste , tot sunt fericita ca pot imparti bucurii frumos ambalate si legate neaparat cu funde mari , aurii . inca sunt fericita cand ma gandesc ce prilej frumos de a fi impreuna cu prietenii mei in jurul pomului , ascultand colinde , atarnand globurile impreuna si band tuica fiarta in seara de Ajun . am iubit dintotdeauna seara asta , poate mai mult decat ziua propriu zisa de Craciun , deoarece Ajunul nu este atat de solemn ( spre deosebire de prima zi a Craciunului , cu masa impecabil aranjata si tinuta obligatorie eleganta ). in seara de Ajun prietenii mei si cu mine redevenim copii . ne imbracam in Mosi Craciuni , Craciunite ori purtam cornite de reni , impodobim impreuna bradutul ( de ani buni intotdeauna in casa la mine ) si apoi ne indemnam care mai de care spre bucataria in care troneaza o masa cu de-ale gurii si ne facem ca nu vedem cum fiecare se furiseaza sa aseze la poalele pomului cadourile , musai cu etichete purtatoare de numele celui destinat .
da , recunosc , seara de Ajun este atat de importanta pentru mine deoarece atunci redevin copil , iar sentimentul religios ce ar trebui ( macar la varsta asta ) sa predomine in sufletul meu in aceste zile se da un picut la o parte ca sa faca loc bucuriei de a redescoperi jocul si generozitatea copilariei . mama mi-a inoculat in suflet ideea ca mai ales in zilele de Craciun trebuie sa fim " ajutoare de Mos Craciun " si sa aducem cat de multa bucurie suntem in stare celor din jurul nostru . saraci ori bogati , copii ori mai putini tineri , toti trebuie sa primeasca un semn de generozitate si iubire din partea noastra . si daca facem asta atunci sigur Iisus nu va regreta ca s-a nascut aici , pe pamant si nu in alta parte . tare mi-a fost draga invatatura asta si cred ca atata timp cat sunt in stare sa simt ca sunt un "ajutor de Mos Craciun " copilul din mine inca se va bucura de spiritul Craciunului .

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #19 : Miercuri, 12 Decembrie 2012, 11:27 »
ma regasesc in postarea ta, janeta.
asta e perioada mea favorita din an, intru in atmosfera de sarbatori dinainte de sf nicolae cand incep sa caut cadouri pentru cei dragi, sa facem planuri unde si cum petrecem, cu cine ne vedem....n-am timp sa scriu prea mult acum, dar e un subiect care-mi place  :)
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline theo365

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 419
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #20 : Miercuri, 12 Decembrie 2012, 11:32 »

             Eu nu stiu cum e sa ai bunici!
     
           Era o femeie simpla de la tara, cu ochi albastri , micuta de statura, nascuta din gemeni  si mult prea tanara pentru ce urma sa ai ofere viata!
La numai  18 ani , in anii 40 , (ani grei , cu foamete, razboi si multa saracie ),dupa ce isi facuse singura , o casuta din chirpici  si cu multa speranta in suflet  ca se va sfarsi si cu razboiul ,isi astepta , omul ,sa vina de pe front.
Se uita lung pe geam, un geam micut, aproape inghetat, al verandei  din fata casei .Si ningea,ningea de nu se mai oprea, se tot uita lung dupa el , asa cum ii spusese el cand a plecat:
-Uita-te dupa mine Domnico, uita-te  bine  pana nu m-oi mai zari , si sa ai grija de pruncul din pantece, ca de m-oi  intoarce oi avea  eu grija de noi toti!
De dincolo din odaie , se auzea scancind gagalicea abia nascuta, o fetisoara, de numai 6 luni!
Venea Craciunul ,dar ce Craciun e ala , cand vine postasul cu o telegrama….
Asa afla bunica mea in anul 1940 ca Vasile , omul ei , era dat disparut pe front,nu a stiut niciodata,
daca-I viu sau mort , doar ca la Odesa multi din breasla lui au fost dati disparuti.
O suferinta mult prea grea pentru o fetiscana ramasa vaduva la 18 ani si cu o fetita  de 6 luni,care urma sa creasca  fara tata toata viata. Si asa a fost ,nu s-a mai casatorit niciodata, in speranta, ca poate daca nu anul asta, poate de Craciun la anul vine si Vasile acasa….
Anii au trecut si asteptarile s-au transformat in pomeni si  colive, mai ales de …Craciun..
Dar timpul trecea, durerea  si necazurile vietii , i-au pus stapanire pe suflet  si minte , o boala grea  i-a invadat mintea prea devreme. Dar asa cum a trait ea, imi povestea mama, caci despre bunica e vorba, s-a bucurat nespus sa ma vada macar in fasa….
Nu-mi amintesc , caci eram un bebelus….
Stiu doar din ce mi-au povestit ai mei , la varsta cand incepeam sa pricep , ca parintii tatalui au murit mult prea devreme , si apoi s-a dus si ea bunica…
Imi aduc aminte , cand reveneam la scoala,din vacanta mare, care mai de care povesteau cat de frumos fusese la tara la BUNICI….Eu stateam  si-mi imaginam, si incercam sa –mi imaginez  cat de frumos putea fi  sa duci vaca la pascut , sa stai tolanit pe un canal si sa privesti cerul , ori sa zburzi  pe maidan de dimineata  pana-n seara, cu picioarele goale prin tarana…
Am incercat si eu asta, la oras fiind, si imi placea enorm , sa zburd vara in picioarele goale.Dar si iarna eram o gasca de prichindei , ne dadeam cu sania, faceam cate un  derdelus inalt cat gardul, ne alergam prin zapada, ne imbulgaream, ajungeam in casa uzi din cap pana-n picioare…
Tin minte , ca in clasele I-IV , cel putin , de multe ori iarna se inchideau scolile chiar si cate o saptamana, asa mult ningea…
Cand am mai crescut , pe  la 12-13 ani , faceam fel de fel  de scenete , in preajma Craciunului,acasa la o vecina nemtoaica, d-na WEBER, tare simpatica, grasusa, cu un par lung alb imaculat , prins vesnic intr-un coc  perfect!Avea 2 nepoate una era de varsta mea , cealalta mai mica, si pentru ca de fiecare data de Craciun  ele veneau la bunica, doamna Weber ne aduna pe toti puradeii de prin vecini la ea acasa.Era si ea singura , ii murise barbatul si garajul il amenajase intr-un mare salon, atractia mare pentru noi  era un semineu    si fotoliul ei stil balansoar din lemn pe care avea o blana mare de oaie.Ea statea acolo langa semineu , se legana usor , si ne privea din cand in cand pe sub ochelarii ei mici si rotunzi!Ne croseta la toti manusi , pe care le gaseam  puse sub brad de CRACIUN acolo la ea in salon.
Faceam niste scenete , de mare pomina, Coana Chirita, Alba ca Zapada, cantam , recitam, ce mai ,era o intreaga repetitie  cu cateva saptamani inainte de CRACIUN!Era o femeie citita , crescuta la pension, cu pian in casa, era o incantare pentru noi toti , d-na Weber.Ea ne ajuta sa ne costumam, din haine vechi de ale ei si din ce aveam noi pe acasa , ieseau niste costumatii haioase , de radeam toti cu lacrimi, ne amuzam cu ea de mama focului ….d-na    Weber.Parintii se bucurau  sa vina sa ne vada la Serbarea de la d-na WEBER.Mama ,tin minte ii aducea sa aiba si ea pe masa cate ceva , cozonac , sarmale , carnati, din porcul  taiat de tata si calarit de noi puradeii de pe strada…musai
Anul asta o asteptam la masa de CRACIUN  si pe d-na Weber , o batranica de 93 de ani, frumoasa  foc , cu o minte sclipitoare, o manichiura perfecta, si cocul ei….
Nu m-am gandit pana acum , dar anul asta de craciun am s-o intreb:Vrei sa fii bunica mea!!!!???

Caroline

  • Vizitator
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #21 : Miercuri, 12 Decembrie 2012, 16:12 »
 @ Theo...::)
Alte comentarii n-am decat ca am avut si eu, in satul bunicilor o "doamna Weber" (nici nu-mi mai amintesc cum o chema de fapt).
Gigi... mi se pare mie sau parca am inceput sa scriem o carte de Craciun cu autor colectiv?  :)

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #22 : Miercuri, 12 Decembrie 2012, 16:48 »
Stii ca citind si recitind astazi ce s-a scris, mi-a strafulgerat acest lucru prin minte? Nimeni cred nu s-a gandit pana acum sa faca o carte din amintiri individuale, dar stranse intr-o singura carte? Sau? Ar fi un gand poate prea mare, dar realizabil, ca orice se face cu pasiune.

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #23 : Miercuri, 12 Decembrie 2012, 17:06 »
buna idee... franturi de viata , felii mai dulci ori mai amare servite oamenilor de catre acea autoritate care nici pana la varsta asta nu mi-a raspuns la  intrebarea : qui prodest ?

Mari_a

  • Vizitator
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #24 : Miercuri, 12 Decembrie 2012, 17:39 »
Noua, tuturor. Mai vorbim, ne mai imprietenim...  :)

Apropo de caini si de balciul de la Obor: mai am o poza cu Mosul. Una “batuta de vremuri, dar neinfranta”! A stat infipta intr-un colt al unui tablou, a stat la geam, a stat aruncata prin sertare si pe unde o mai fi stat…
Nu stiu daca era caine ori o fi fost chiar lup, ca era si Scufita Rosie p-acolo pe undeva, dar imi amintesc sigur ca era impaiat!

Voi ce poze cu Mosul aveti?

Mari_a

  • Vizitator
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #25 : Miercuri, 12 Decembrie 2012, 18:19 »
Uite pe cineva care canta tot ce vorbim noi aici:
Alexandru Andries - Cand ninge afara

(clip gasit pe facebookul unei dragute din SC  :) )

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #26 : Miercuri, 12 Decembrie 2012, 18:58 »
Maria, banuiesc ca acolo in poza erai cu paltonasul rosu de care scriai, ca parca tare mandra esti cu el... :)

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #27 : Miercuri, 12 Decembrie 2012, 20:05 »
Citat
Noua, tuturor. Mai vorbim, ne mai imprietenim...  :)
Maria , draga mea , ce minunat ar fi daca tu ai fi fost acea " autoritate " la care m-am referit eu...:)) inteleg , insa ...spiritul Craciunului , deh :))

Mari_a

  • Vizitator
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #28 : Joi, 13 Decembrie 2012, 10:03 »
Ah, doamna, am luat-o eu pe aratura, scuze!  :bow:

Daaaa, paltonasul meu rosu de urson... Dintr-o blana groasa si aspra, dublat cu vatelina, captusit cu atlas rosu lucios... Si cu trei bumbi mari, tot din blana, care se prindeau cu gaitane rosii (cred ca pe la Sibiu le ziceti brandenburguri). Multi ani l-am tinut prin dulapuri... Mama avea unu din blana gri, cu spic alb, de lupon... In perioada aia incepuse sa se produca si pe la noi blanuri sintetice. Parca o vad pe bunica-mea cu haina ei maro de "monton dore" - adica mouton dore, ca era blana de oaie:  "nu ma imbrac io, maica, cu plastice d-alea".   ;D

Apropo de papuselele alea magnetice care se pupa - mai precis de "hainutele" lor: la un Craciun, pe cand aveam vreo 11-12 ani, am gasit sub brad un cub din lemn, cu latura cam de 20 de cm si greeeu... Ma intrebam ce-o fi inauntru de e asa de greu. Nu era nimic. Adica nimic de joaca, pentru ca nu se deschidea, doar ieseau din el doua fire: unu' de bagat in priza si unu care se termina cu un fel de surubelnita... Si alaturi o mana de sarmute indoite in tot felul de carcei... Hm... nimic colorat, nimic lucitor... N-am fost prea incantata. Am trecut la celalalt pachet, ceva dreptunghiular mai mare. In el... placaj! Atunci am sarit in sus! Intelesesem: imi facuse tata un aparat de pirogravat! Ani de zile m-am jucat cu el! Cand nu mai aveam placaj, treceam la magazia de lemne! Ca tata cumpara deseuri de la "arta lemnului" si aveam magazia plina de rebuturi de caluti, zimbri, trenulete, casute, cuburi... Pe care pana la urma le bagam la foc, dar nu asa, oricum, ci frumos ornate de mine...

Da' mai ziceti si voi d-astea "de pe cand era lupu' catel"...  ;D   De pe cand lega mama sfoara cu motocei, de crapau matele jucandu-se cu ei...  :D


Offline Karola

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 76
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #29 : Joi, 13 Decembrie 2012, 11:28 »
Mari_a tu le zici asa de bineeeee!