Autor Subiect: Craciunul copilariei  (Citit de 24625 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline meleia

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 24
  • Spulbera-mi mintile, Lumina ca sa raman doar Inima
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #60 : Marţi, 01 Ianuarie 2013, 15:43 »
Nu stiu daca voi i-ati scris Mosului, dar mie imi place mult scrisoarea asta:

"Dragă Moşule, ştiu că ar trebui să-ţi spun acum că am fost cuminte că, poate aşa, voi primi vreun cadou! Dar anul acesta am realizat că nu ştiu ce înseamnă să fii cuminte.
Nu ştiu dacă a fi cuminte presupune a respecta aceleaşi norme impregnate în conştiinţa noastră colectivă de atâtea mii de ani sau de a îndeplini aşteptările unui segment de oameni. Oricare dintre ele ar fi explicaţia, cred, Moşule, că niciunul dintre noi, oamenii, nu am înţeles nimic! A fi cuminte înseamnă să fii cuminte, adică a acţiona din minte. Dar sigur nu din orice fel de minte! Nu cred, Moşule, că vrei să mă comport dintr-o minte îndoctrinată, programată cu suferinţe, cu limitări, cu neîncrerere în oameni, cu judecată sau cu frică. Nu cred că vrei să fiu cu-mintea asta!  În schimb, cred că ai fi vrut ca şi eu şi toţi ceilalţi oameni să trăim printr-o minte autentică, o minte capabilă să gestioneze liberul arbitru în direcţia unui bine individual, dar mai ales în direcţia unui bine colectiv.

Acum când scriu, nu ştiu cu ce fel de minte sunt, dar nici nu cred că mai contează pentru că mai presus de a şti acum, CRED… în tine, Moşule drag! Că, prin magia ta, poţi transforma hectare de suferinţă în continente întregi de bucurie. Cred că prin această bucurie pe care o vei aduce, oamenii se pot întoarce la ei Acasă! Şi pentru că ştiu că mă poţi ajuta, Moşule, îmi doresc să-mi aduci un singur lucru anul acesta: o ceapă uriaşă cu 7 straturi pe care s-o pot desface!

Te vei întreba de ce am nevoie de o astfel ceapă şi îţi voi spune aşa: cred că această ceapă reprezintă toate suferinţele omenirii, toate măştile, toate greutăţile şi toate neputinţele. Şi mai cred că, dacă voi decoji această ceapă strat cu strat, noi, oamenii, vom putea ajunge ACASĂ!

Primul strat pe care l-aş decoji ar fi stratul Măştilor. Aici voi da la o parte pentru totdeauna comportamentele mascate ale oamenilor provenite din rănile lor din copilărie şi voi lăsa loc Autenticităţii.

Al doilea strat pe care îl voi da la o parte va fi stratul Judecăţilor. Voi da la o parte toată Judecata pe care oamenii o au faţă de ei înşişi, în primul rând, şi faţă de ceilalţi şi voi pune în lumină Iertarea.

Al treilea strat care va dispărea definitiv va fi stratul Agresivităţii dintre oameni. Ei nu se vor mai agresa sub nicio formă, lăsând loc Armoniei.

Al patrulea strat de scos va fi acela al Fricii. Vor dispărea aici toate fricile oamenilor că nu pot atinge visurile lor. Toate fricile, fobiile, angoasele nejustificate. Toate fricile de a-şi trăi viaţa! În locul lui va apărea Pacea!

Indiferenţa va fi cel de-al cincilea strat care va dispărea. Oamenii vor primi în schimb să Comunice şi, mai ales, să Dăruiască necondiţionat!

Penultimul strat pe care-l voi da la o parte, al şaselea, va fi stratul   Necredinţei, adică al lipsei de încredere în sine ca fiinţă umană, unică, specială, care are un rost precis aici, pe Pământ. Necredinţa că poţi fi autentic va fi înlocuită cu Credinţa în autenticitatea sa, în Sinele tău real şi în toate manifestările tale curate, împlinitoare şi pline de viaţă.

Ultimul strat pe care îl voi da la o parte va fi Separarea, care va înlătura odată pentru totdeauna supravieţuirea limitată, lipsită de sens şi va aduce cu sine rostul fiecăruia de a Trăi cu Iubire de sine, de ceilalţi şi de Tot.

Mă vei întreba, Moşule, ce va rămâne după ce voi înlătura toate aceste 7 straturi. Şi-ţi voi răspunde că acolo este ACASĂ! Şi ACASA voi găsi:

Acceptare a vieţii cu linişte, cu seninătate şi cu profunzime, cu bucurie, fără niciun control pentru că am de învăţat de fiecare dată ceva atât de impotant pentru evoluţia mea şi apropierea mea de înţelegerea acestei vieţi care a fost croită cu atât de multă iubire pentru noi.

Credinţa în noi ca fiinţe dup㠄chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, care suntem răspânditori de lumina în jur.

Acţiuni pe care le voi face cu toată puterea primită din acceptare şi credinţă eliberatoare, în  primul rând, şi apoi regeneratoare pentru întreaga mea viaţă autentică.

Sunt fiinţă înzestrată ca şi toţi ceilalţi semeni ai mei, cu un TOT perfect. Sunt parte de viaţă care curge ca s㠓ude”, să aducă bucurie şi să aducă iubire.
Accederea la mine tot mai curată, fără o minte controlatoare, fără gânduri judecătoare, fără aşteptări de la cei din jur. Accederea la misiunea mea aici, ca parte integrantă şi conectată la tot ce e în jur.

A.C.A.S.Ă. e cel mai bine, Moşule! A.C.A.S.Ă. te laşi în voie, te bucuri de linişte, de orice moment petrecut cu tine fără să te judeci, fără să te învinovăţeşti. A.C.A.S.Ă. este toată lumea care primeşte viaţa şi oricine trăieşte liber de resentimente şi judecăţi! A.C.A.S.Ă. poţi orice, primeşti orice şi dai orice cu inima deschisă!

Te rog, Moşule, du-mă ACASĂ!"


Dumnezeule, astfel de scrisori ar trebui puse in cutia postala cat mai multor oameni...asa ne va fi mai usor, tuturor. Excelenta!
Azi sunt pasare si cant la Poarta Sarutului.

Offline TORICOSU

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 47
Re: si scrisoarea mea
« Răspuns #61 : Vineri, 15 Februarie 2013, 18:51 »
Draga Mosule,
te rog sa ai grija de mine si sa-mi trimiti niste craciunitze tinere :applause:
multumax! :bow:

Sa-mi aduci aminte anul asta , e exact rugaciunea care o am permanent in minte. :worthy:
Cata sensibilitate, sacrificiu, poezie si altruism emana , i-mi dau lacrimile..... sa nu uiti sa-mi reamintesti. :thumbup:

Caroline

  • Vizitator
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #62 : Vineri, 15 Februarie 2013, 19:51 »
Toricosule... Prietena noastra mai veche Guesswho nu poate sa-ti raspunda, fiindca s-a retras recent din Singles Camp... nu mai e single.  :smitten:

Mari_a

  • Vizitator
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #63 : Marţi, 10 Decembrie 2013, 09:33 »
Cam asa era pe vremea mea... (eu sunt cea din coltul din stanga-jos, cu vesta rosie).

Mari_a

  • Vizitator
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #64 : Sâmbătă, 14 Decembrie 2013, 12:55 »

Mari_a

  • Vizitator
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #65 : Sâmbătă, 14 Decembrie 2013, 13:24 »
Da, am fost cu traista, din poarta in poarta, "...la covrigi si la nuci multe!"

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #66 : Duminică, 25 Decembrie 2016, 09:27 »
Stii ca citind si recitind astazi ce s-a scris, mi-a strafulgerat acest lucru prin minte? Nimeni cred nu s-a gandit pana acum sa faca o carte din amintiri individuale, dar stranse intr-o singura carte? Sau? Ar fi un gand poate prea mare, dar realizabil, ca orice se face cu pasiune.

 :angel: Gigi, dar cum ar fi sa strangi intr-o singura carte, articole de pe forum, interviuri, ganduri, mpresii din calatoriile SC :)
Stiu ca e offtopic intrebarea mea dar cautam putin sa aduc la lumina cateva topicuri bune pentru zilele astea, mi-a sarit in ochi postarea ta si mi-a zburat gandul la alta idee de carte.  :giggle:

On topic - invit si pe cei mai nou intrati in SC...sa frunzareasca putin topicul si, daca se simt inspirati sa-l imbogateasca cu franturi de amintiri de Craciun din copilaria lor....
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Intrebari pentru Admin- Craciunul copilariei
« Răspuns #67 : Duminică, 25 Decembrie 2016, 09:31 »
Nu stiu cine e Ioana, postarea e veche si oricum a ramas newbie...dar, rascolind pe aici am gasit un dar frumos lasat de ea pentru SC. Gigi, cred ca arata frumos la Poeziile noastre, ce zici? Ar arata bine si in cartea pomenita mai sus... :giggle: >:D :angel:

Buna seara ... tuturor! Numele meu este Ioana Padurariu si, desi sunt noua pe acest forum, am intrat si eu sa postez aici gandurile mele cu privire la aceste Sarbatori. ”Meteahna” mea este ca ma exprim mai bine in versuri ...

Si, iata ce a iesit!

”SIMTURI

Buzele imi prind gust de iarna,
iar pleoapele mi se deschid a dimineata ...
ca o poveste de iubire!

Timpul mi se rastoarna
si mi se face copilarie,
miros de cozonaci
si de foc de poveste
la gura sobei ...

Strang palmele
inspre o rugaciune de seara,
iar gandul
imi coboara in priviri de-o schioapa,
ascunse bine
in fereastra ninsa
a casei
de odinioara!”

Sarbatori cu bine!
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #68 : Duminică, 25 Decembrie 2016, 10:50 »
Bunica mea nu facea chisca (caltabos), nici turte cu julfa. Dar mancam de fiecare data...prin sat.
Chisca, cea mai buna, evident,  face, de cativa ani buni, mama mea. Dar turta cu julfa, din cea traditionala cu seminte de canepa...n-am mai auzit sa mai faca cineva...
Are si un nume inedit aceasta prajitura traditionala.... Pelincile Domnului sau Scutecele lui Iisus. E drept ca e o prajitura traditionala din Moldova, deci posibil ca cei mai multi dintre voi sa nu fi auzit sau mancat  vreodata. E de post si se mananca in Ajun. In link gasiti reteta si semnificatia desertului:
http://adevarul.ro/locale/vaslui/reteta-delicioasa-turta-julfa-prepara-desertul-craciun-formula-traditionala-canepa-1_566577cb7d919ed50ef9f838/index.html
Credeti-ma pe cuvant, daca e bine facuta...e delicioasa. :D

Cam asa arata...in varianta cu nuci, nu cred ca are si canepa

Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline noiembrie

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 759
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #69 : Duminică, 26 Noiembrie 2017, 10:22 »
Si eu ratacesc adesea printre articole scrise cu ceva vreme in urma...
E dimineata si stiu ca multi va refaceti dupa petrecere,dans, voie buna,mai vechi sau mai noi intalniri.
Stiu ca asezati in foldere imagini, franturi de vis...asa am facut si eu anul trecut,asteptand ceva,sau poate doar primavara...

Sa nu ma pierd in reverie.
Va incepe freamatul sarbatorilor de iarna.
Minune de ganduri ce se materializeaza in cadouri,generozitate,daruire.

Eu am insa o durere si o spun de cate ori am ocazia.Jertfa" prietenului meu",bradul de craciun.
De ani buni nu mai impodobesc un brad natural,pentru ca nu merit sacrificiul lui.

Da, am putea aduce unul in fiecare targ ,ales dintre cei batrani,sa-i simtim mirosul,sa-i ascultam povestile, sa-l aratam pruncilor
nostrii si apoi...sa-i transformam trupul in obiecte minunate,pe care sa le mangaiem cu aducere aminte.

Da, doar asa sacrificiul ar merita!

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #70 : Joi, 28 Decembrie 2017, 09:36 »
Nici eu nu mai fac brad natural de cativa ani. Dar o creanga, din care fac un aranjament si o coronita, tot imi iau. Anul asta mai mult ca oricand nu mi-a ajuns mirosul de cetina doar de la crengi. Mi-am pus in gand sa imi iau brad adevarat la Craciunui viitor. Cred ca sunt din pepiniere, plantati si crescuti special pentru Craciun, asta imi mai atenueaza din sentimentul de vinovatie ca as putea contribui la rarirea padurilor de conifere.

In fiecare an imi amintesc de vremea copilariei, cand impodobeam bradul la bunica. Aveam globuri, o instalatie cu stele colorate, dar era o bucurie sa facem impreuna cu bunica cosulete si ghirlande din hartie creponata, ghirlande din vata, rasucita din loc in loc.

Craciunul copilariei e legat in mintea mea de multa zapada, de focul trosnind in soba...
Nu mergeam cu colinda. De fapt erau doar cativa copii care mergeau cu steaua.
Traditiile de Anul Nou, in schimb, erau bogate, colorate, zgomotoase si fermecatoare.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Craciunul copilariei
« Răspuns #71 : Joi, 28 Decembrie 2017, 10:02 »
Da, mi-a mai revenit o amintire din Craciunul copilariei.
Pe atunci, se trimiteau si se primeau felictari. Alese cu grija, scrise de mana, puse in plic si trimise celor dragi, apropiati. Faceau parte dintr-un ritual care, cumva confirma ca, departe fiind ne gandim unii la altii si ramanem legati sufleteste.
Ce bucurie era sa le primim, sa le desfacem,  sa le citim Noi copiii, ca eram mai curiosi si aveam vederea mai buna, le citeam cu glas tare, iar adulti stateau in jurul nostru si ascultau. Bunica isi punea apoi ochelarii si le citea si ea in liniste, inainte de culcare.  Le pastra de la un an la altul in cutia cu fotografii.
S-au risipit in timp...si obiceiul, si multi dintre oamenii dragi, si felicitarile din alti ani.


Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.