Autor Subiect: Despre tara mea  (Citit de 15060 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11574
Despre tara mea
« : Sâmbătă, 12 Ianuarie 2013, 19:58 »
Dedic cel putin o ora pe zi, citind si vizionand cate ceva despre tara in care m-am nascut si pe care nu cred sa o parasesc vreodata. Sunt atat de multe locuri minunate si am atat de putin timp sa le parcurg sau sa le revad...Cu supararea asta si nostalgia unor zone pe care nu stiu daca o sa le mai reintalnesc, postez cate ceva din ce imi place mult...

Muntii Fagaras. M-am nascut la poalele lor, le vad in fiecare dimineata varfurile semete si ori de cate ori am avut ocazia, le-am batut cararile.




Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11574
Re: Despre tara mea
« Răspuns #1 : Duminică, 13 Ianuarie 2013, 11:22 »
Vulcanii noroiosi de la Buzau:


Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11574
Re: Despre tara mea
« Răspuns #2 : Duminică, 13 Ianuarie 2013, 11:39 »
Muntii Retezat. O zona mirifica, cu lacuri de o frumusete rara, cu rauri pravalitoare, piscuri stancoase, paduri de pini pitici, tufe de bujori de munte. Anul trecut, cu o calauza asa cum este Calin, totul mi s-a parut de-a dreptul nemaipomenit...



Lacul Bucura:



Din fericire, Retezatu, nu este un paradis doar pentru noi, ci si pentru animalele protejate din parc. Capra neagra:




Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11574
Re: Despre tara mea
« Răspuns #3 : Duminică, 13 Ianuarie 2013, 11:49 »
Padurea Baciu - Hoia a fost inclusă de revista americană de călătorii ”Travel&Leisure”, într-o listă a celor mai ”bântuite” păduri din lume. O publicatie serioasa, dovada cei 5 milioane de cititori pe care-i are.
 
Faimă nedorită a padurii vine de mai bine de o jumătate de secol in urma. Locuitorii din jurul ei susțin că pădurea – care are în centru o poiană de formă circular㠖 este un portal, iar cei care îl trec nu se mai întorc niciodată. Cine supraviețuiește povestește că pe timpul petrecut în pădure a avut stări de agitație și rău. Cu toate că altădată erau drepți și înalți, copacii sunt acum răsuciți în noduri”, scrie revista americană,


Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7606
Re: Despre tara mea
« Răspuns #4 : Duminică, 13 Ianuarie 2013, 16:28 »
...

Din fericire, Retezatu, nu este un paradis doar pentru noi, ci si pentru animalele protejate din parc. Capra neagra:


Eu am vazut capre negre in libertate, prin Bucegi si doar de la mare distanta, cu ani in urma cand mai apareau pe platou. Acum cred ca sunt mai rare pe acolo ( prea multi turisti) , Retezatul nu este atat de circulat deocamdata. Mereu m-am intrebat cum reusesc sa-si pastreze echilibrul pe pante si stanci abrupte. Nu mi-ar place sa le vad in gradini zoologice ci doar in parcuri nationale cum este acesta din Retezat.

Si pentru ca vorbind de capre negre, mi-am adus aminte si de zimbri, ma gandeam ca nu am reusit sa vad nici macar in locuri amenajate zimbri.  Pacat ca nu prea mai avem zimbri prin tara. Erau un simbol pentru Romania, apar ca semne heraldice pe stemele romanesti.

Mari_a

  • Vizitator
Re: Despre tara mea
« Răspuns #5 : Duminică, 20 Ianuarie 2013, 09:58 »
Cum ne vad altii: Discover Romania-Wild Carpathia (Mountains of Transylvania)
<iframe width="640" height="385" src="//www.youtube.com/embed/QM9X-_-dQ98?fs=1&start=" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11574
Re: Despre tara mea
« Răspuns #6 : Duminică, 20 Ianuarie 2013, 15:40 »
Un pod natural. de care putina lume stie in Romania: Podul lui Dumnezeu.




Este unul dintre cele 3 poduri naturale existente în lume şi al doilea că mărime din Europa. Situat în comună Ponoarele, lângă Baia de Aramă, jud Mehedinţi, este singurul pod natural pe care se poate circula, fiind format din calcare, ca urmare a surpării tavanului unei peşteri.

Ca orice loc deosebit, are si o legenda. Aceasta spune ca in pestera Ponoare locuia chiar Dracul, de unde isi pregatea lucraturile sale rele. Locuitorii din zona, satui de toate cel patite din cauza Necuratului, s-au dus cu jalba la Dumnezeu sa-l roage sa-i scape de acesta. Induiosat de oameni, Dumnezeu a lovit puternic cu pumnul sau in tavanul pesterii. Acesta s-a faramitat si a cazut peste intrarea in pestera. Dar Dracul, agil si priceput, sarise deja din pestera prin alta iesire. In disperare s-a agatat cu ghearele sale imense de un deal apropiat, despadurind si formand doua ochiuri de camp, pe care oamenii locului le-au numit Afrodita şi Cleopatra. Necuratul a scapat de pedeapsa lui Dumnezeu, dar nu s-a mai aratat pe acolo. Fie ca a luat-o la sanatoasa spre alte meleaguri, sau poate ca mai e prin zona, dar nu se arata...

Alta legenda spune ca Santul Nicodim dorea sa construiasca o manastire deasupra unei cascade pe care o visase. Poposit in Ponoare, a fost acuzat de sateni de furt si fugarit de intreaga suflare. Dumnezeu, stiind ca este nevinovat, pentru a-l ajuta sa scape, a construit intr-o clipita podul, desenandui- in aer forma, ca  unui imens arc de cerc. Nicodim a fugit peste el, scapand de furia satenilor, dar nu inainte de a lăsa în urma lui un blestem, acela ca apele să fie înghiţite şi să nu permită niciunei vietăţi să trăiască. Apa este, acum, înghiţită de peşteră, care o revarsa la ploile puternice, iar nicio vietate nu trăieşte în lacul de lângă ea. Apoi şi-a continuat drumul, urmându-şi destinul şi construind mănăstirea Tismana.

Se atribuie chiar si lui Hercule (in varianta locala Iovan Iorgovan) constructia acestui pod. Pentru a putea prinde Hidra, alearga dupa ea si pentru a o impiedica loveste o stanca cu palosul sau urias si pravaleste roca peste vale. Hidra a scapat, dar fara unul dintre degete, pe care si-l reface insa in apele fermecate ale Cernei.
 
Interesant este ca niciodata pe acest pod sau in jurul lui n-a existat un accident grav. Desi circulat, se pare ca Dumnezeu isi protejeaza opera si cei care o admira si o folosesc....



<iframe width="640" height="385" src="//www.youtube.com/embed/kM5-LqGKVXY?fs=1&start=" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
!

Cum se ajunge la Podul lui Dumnezeu?

- din Targul Jiu, urmand drumul national DN67 spre Baia de Arama (sunt pana acolo in jur de 43 km), se continua apoi inca 6 km pe acelasi drum pana in comuna Ponoarele pe raza careia se afla acest pod.

-  din Baile Herculane, urmand acelasi drum, dar in directia Tg Jiu, dupa 56 km veti ajunge la Podul lui Dumnezeu.

 


 


Caroline

  • Vizitator
Re: Despre tara mea
« Răspuns #7 : Luni, 28 Ianuarie 2013, 01:23 »
Sentimentul de apartenenta... Imi trecu acum prin cap o idee "venita de nicaieri": cat de important este sa cunosti sau sa nu cunosti acest sentiment... nu patriotic-lozincard vorbind, ci concret, fata de o tara, fata de un loc sau pur si simplu fata de propria ta familie de obarsie? Ce anume defineste sentimentul de apartenenta in noi, pentru mai tarziu? Poate... chiar statulul de single?  :blush:

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7606
Re: Despre tara mea
« Răspuns #8 : Marţi, 29 Ianuarie 2013, 08:21 »
Caroline mai vorbeam noi pe undeva ( pe la  Brainstorming daca ma mai ajuta memoria !!) despre care este locul pe care il consideram acasa si cred ca acest loc si sentimentul de apartenenta  si ceea ce consideram “tara mea” au o mare legatura intre ele.
Multi inteleg ce inseamna “tara mea” abia dupa ce pleaca ( si nu ma refer la cei care merg intro excursie)! Acolo, departe, inteleg ce ii leaga de locul unde s-au nascut,  unde au vazut prima oara cerul, au ascultat glasul “naturii”, au avut primi prieteni de joaca. Le e dor de un Craciun in specific romanesc si de a cutreiera pe meleaguri cunoscute care rezoneaza cu spiritul lor.

Offline Emi 53

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 176
Re: Despre tara mea
« Răspuns #9 : Marţi, 29 Ianuarie 2013, 10:37 »
Sentimentul de apartenenta, starea de a fi acasa ,cred ca este o traire interioara personala,o rezonanta cu mediul, oamenii, si locul respectiv.Este o forta o bucurie intensa de comuniune.Nostalgia locului natal ne da o idee despre separare.Dar la un nivel mai profund ,sentimentul de apartenenta este universal, in toate locurile si cu toti oamenii ar trebui sa ne simtim acasa. :)

silviu

  • Vizitator
Re: Despre tara mea
« Răspuns #10 : Marţi, 29 Ianuarie 2013, 10:38 »
ubi bene ibi patria.

Offline ceccyll

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 42
Re: Despre tara mea
« Răspuns #11 : Marţi, 29 Ianuarie 2013, 10:39 »
   La cei care pleaca din tara pentru a se stabili in alte parti cred ca sentimentul asta de apartenenta e confundat de multe ori cu cel de obisnuinta. Zic asta fiindca sunt inconjurati de "nou" din toate punctele de vedere, si cred ca poate fi coplesitor. Alta limba, alta mentalitate, alte obiceiuri, toate cele sunt altfel...si atunci cred ca e normal sa se simta ne-la locul lor, cel putin o vreme. In apecial cei care pleaca sa-si gaseasca un job, si ca sa reuseasca trebuie sa-si depaseasca toate obisnuintele . Si cu cat sunt mai tineri cu atat se dezlipesc mai usor de ce lasa in urma.
  Pe de alta parte, cei care pleaca afara pentru ca au o situatie financiara buna sau foarte buna si se hotatarasc sa traiasca in tari ceva mai civilizate , de obicei n-au nicio problema, nu le e dor decat cel mult de rudele lasate in urma. Isi iau o casuta, mai  mica sau mai mare dupa buget , isi deschid un business sau isi iau un job bun si ii multumesc lui Dumnezeu ca au lasat Romania in urma.
  Eu cred ca oricat ti-ar fi dor de mirosul sarmalelor de Craciun (de exemplu) e mult mai bine sa traiesti intr-un loc...fie el si strain....unde nu stai in statia de autobuz pana ingheti (iarna), unde indiferent cat ninge nu ramai cu masina blocata pe nicaieri, unde cu 150 de euro mananci linistit o luna intreaga, unde nu se bate lumea pe strada pentru un loc de parcare, unde e nu te umpli de noroi pe incaltari si haine cand ploua etc etc etc. Si-atunci ? Apartenenta la ce? Abia asteapta sa-si ia cetatenie sau drept de munca legal si sa apartina noii tari ... si sa fie "acasa".

Caroline

  • Vizitator
Re: Despre tara mea
« Răspuns #12 : Marţi, 29 Ianuarie 2013, 16:03 »
Si-atunci ? Apartenenta la ce?...

Da, Gabi, asa e... gandurile mele au plecat de la acele discutii despre "acasa".  O0

Nu vreau sa dau dreptate unui punct de vedere sau altuia... Curiozitatea mea era daca acest sentiment de apartenenta determina sau nu ceva anume in personalitatea noastra la maturitate. Este benefic sa il cunoastem sau malefic, sau nu conteaza?

Intr-adevar, sentimentul de apartenenta este gradual: apartenenta la propria familie, la un anumit cerc de prieteni/colegi/cunostinte, la un anumit oras/sat/regiune istorica, la o tara sau la... Univers. In extremis, cred ca exista un fel de sentiment de apartenenta si la Sinele propriu: a te simti sau nu "al tau", a simti ca duci viata pe care ti-ai dorit-o dintotdeauna, ca faci ceea ce vrei si simti ca trebuie sa faci, ca esti tu insuti.

Eu am constatat subit, intr-una din zilele trecute, ca eu nu am cunoscut (inca?) acest sentiment.  :uglystupid2:
Nu ma simt (si nu m-am simtit niciodata) legata indisolubil de o casa, de o familie, de un sot, de o societate anume, de traditiile unei anumite zone istorico-geografice din Romania sau de Romania. Dimpotriva, tot "noul" acela coplesitor pentru alti "venetici", pentru mine a fost o provocare, o iesire benefica din rutina, ori de cate ori am plecat (evident, nu in excursii). Singurul caz in care imi amintesc sa fi simtit vreodata ca mi-e dor se intampla doar atunci cand earm indragostita (si asta NU are nimic de-a face cu sentimentul de apartenenta). Ba mai mult, m-am bucurat de fiecare loc, cerc de oameni sau orice alt fel de "acasa", traite din plin. 

Cred ca, cel putin in ce ma priveste, "Unde mi-e bine, acolo mi-e tara...", nu tine de conditiile de trai mai bune si cu atat mai putin de locul absolut aleatoriu (si pe care nu eu l-am ales, ci altii l-au ales pentru mine) unde s-a intamplat sa ma nasc sau sa-mi intemeiez o familie... sau o cariera. Si mai cred ca asta nu mi se intampla numai mie. De ce suntem legati, de exemplu, in cazul amintirilor din copilarie? Nu de un loc arbitrar, nu de o familie (la fel de arbitrar aleasa), ca sa nu mai zic de o tara? Ceea ce ne leaga afectiv este, de fapt, altceva: nostalgia fericirii de a fi copil.. Ceea ce ramane imuabil nu este tara, familia, traditiile... ci doar trairea.

In schimb, singurul sentiment de apartenenta pe care il incerc in prezent este... unul spiritual, legat de Univers. Probabil am citit prea multe carti in domeniu, cel putin in ultimii ani...

As avansa chiar ideea ca, daca lipsa unui sentiment de apartenenta te face sa te simti "ca o frunza in vant" (pierdut sau liber, asta depinde de perceptie), totusi, un sentiment de apartenenta prea pronuntat duce la inertie, redundanta, incapacitate de unlearn si rezistenta crescuta la schimbare. Adica... un patriot e un capsoman?  :fight: Nu dati...   ;D

Am pus intrebarea la modul cel mai serios... fiindca nu stiu daca e tocmai normal ceea ce simt.  :crazy2:
Si ma intrebam daca asta are sau nu vreo legatura cu... statutul de single, in general. Cand nu stii cum este sa "apartii" de cineva sau de ceva anume, rezulta ca implicit nu stii ce sa iti doresti, ce sa cauti, iar daca totusi gasesti (sau esti gasit) nu esti prea sigur daca sa te declari sau nu fericit "apartinand" (in sensul cel mai larg, nu doar unui cuplu).   ???

Eram curioasa daca se intampla ca si altii sa simta la fel... sau doar Eu-ul meu e defect.  :idiot2:

Caroline

  • Vizitator
Re: Despre tara mea
« Răspuns #13 : Marţi, 29 Ianuarie 2013, 16:23 »
 :help:

Offline netgamero

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 83
  • Vali (Sibiu)
Re: Despre tara mea
« Răspuns #14 : Marţi, 29 Ianuarie 2013, 18:20 »
Sentimentul de apartenenta este diferit de la persoana la persoana. Eu nu am nici un sentiment legat de acest lucru, nu cred ca pot sa apartin de ceva sau de cineva, in acest moment. Cand apare acest sentiment este foarte subiectiv de la persoana la persoana. Sunt oameni care se pot muta sau deplasa in alta parte foarte usor, si sunt persoane care tin foarte mult la relatiile apropiate (familie, prieteni) si nu se pot stramuta asa usor pe alte meleaguri.
Cred ca este un lucru foarte subiectiv acest sentiment de apartenenta, si depinde de natura si caracterul fiecarei persoane. Eu, cel putin in acest moment, nu incerc acest sentiment, si ma bat ganduri de plecare din tara tot mai puternice. Vreau sa traiesc in prezent, iar pentru asta trebuie sa las in urma trecutul.