Autor Subiect: Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni  (Citit de 7424 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni
« : Vineri, 08 Februarie 2013, 11:41 »
Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni

Am copilarit printre ei, m-am jucat cu ei, am crescut cu ei. Si trebuie sa recunosc ca interactiunea cu vecinii mei sasi, mi-a influentat mult trasaturile, obiceiurile si perceptiile. Au constituit timp de aproape nouasute de ani o scoala pentru romanii din Transilvania. Cine a avut ochi de privit, s-a uitat, cine a avut urechi, a auzit, cine a vrut sa invete de la ei, a invatat. Orasul in care m-am nascut si traiesc, Sibiul, datoreaza aproape totul sasilor. Arhitectura cu totul personala, Parcul Subarini, Sadu 1, Paltinisul, sunt poate cele mai importante, dar cred ca mi-ar trebui o viata sa enumar tot ce a ramas bun dupa ei. Un popor sosit de la sute de kilometri distanta, ca sa apere regatul si sa ajute la urbanizarea acestuia, in zona transilvana. Au fost doar o mana de oameni, dar dupa care se vede ceva...
Din pacate au plecat. S-au intors de unde venisera, lasandu-si aici casele, gradinile, bisericile, atelierele, podgoriile, tot ce mai ramasese dupa urgia comunista...Odata cu exodul, s-a incheiat si istoria unei mici natii, cea a sasilor transilvaneni.  S-a inchis o carte.
Cred ca rolul nostru, al romanilor care am trait impreuna cu ei, este de a arata cat de importanta a fost prezenta lor, ce urme a lasat existenta lor aici, ce au facut sasii la noi in Transilvania, cu ce s-au ocupat, care le erau obiceiurile.
Unul dintre cele mai accesibile lucruri, care mai pot fi inca vazute, la serbarile „sasesti” facute acum de romani este portul sasesc. Deosebit de plin, de bogat, de dichisit. Imi amintesc vecinele noastre sasoaice, pe tante Lizzy, pe Anne, cat de „mandre” erau in costumele lor cand mergeau la fest. Si aveau de ce, totul era impecabil cusut, calcat, aranjat. Cuvantul care caracterizeaza cel mai bine aceasta natie este „ordonat”. Gardurile lor erau vopsite, casele zugravite, nu vedeai in fata o buruiana, era maturat si stropit permanent. Cand paseai in curte nu puteai decat sa te miri de cat de frumos era aranjat totul: flori, foloseau fiecare centimetru pentru asta, pomi taiati si aranjati, acareturi asezate si aliniate parca cu rigla. In casa curat, de parca nu locuia nimeni acolo. Foarte mult lucru de mana, tot felul de obiecte decorative, blidare cu ceramica, mobilier pictat. Ziceai ca ai intrat intr-o casuta cu povesti. Si mirosurile...puneau levantica in saculeti mici brodati si ii agatau pe la ferestre, faceau prajituri cu scortisoara si vanilie, dulceturi. Toate astea impreuna dadeau un iz atat placut incat iti venea sa tot „adulmeci”. Pivnita „keller”, camara sau „schpeiss” cum le spuneau chiar si bunicii nostri, erau cartea lor de vizita. Totul etichetat, aranjat in rafturi, o multime de borcane cu tot felul de dulceturi. muraturi, lichioruri de casa, siropuri, vinuri invechite in sticla.
Zilele astea am avut sansa sa ajung sa revad o camara saseasca si nu m-am abtinut sa nu fac o multime de fotografii. Iata cam cum arata:













Si pentru ca incepusem cu portul. Mi-au cazut in mana niste poze vechi, de fapt niste reproduceri, pe care le-am scanat si tin sa vi le arat si voua. Mie mi-au placut tare mult, sper si voua.

























LiaV

  • Vizitator
Re: Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni
« Răspuns #1 : Vineri, 08 Februarie 2013, 22:15 »



Si la noi e la fel, Gigi.
Am avut multi colegi in clasa nemti, printre care si cea mai buna prietena a mea, Ani Karl, care acum traieste in Germania. I-am pierdut urma.
Apoi l-am cunoscut pe celebrul organist Franz Metz, impreuna cu care cantam duminica in biserica Millenium.
Ah! Cat de frumos suna Fuga si Tocata de Bach acolo, cand stateam sus langa el si langa acele tuburi imense!!!
Ce sunet aveau viorile noastre!
Numai nemtii puteau construi o asemenea biserica! Este mai frumoasa si grandioasa decat renumita catedrala ridicata de regele Mihai! 

Profesorii mei au fost in mare parte nemti. Toti sunt plecati, iar cei mai in etate au murit.
Avem aici cartierul Mehala, care era al lor. Mi-l amintesc cat era de ordonat, casele curate, pline cu flori. Profesorul nostru de teoria muzicii locuia acolo, diriginta si multi colegi.
Apoi este cartierul Freidorf. Cu toate ca mai exista casele nemtesti, acum arata ca naiba! Tot cartierul de altfel, si-a pierdut demnitatea si frumusetea pe care le avea atunci cand era gospodarit de nemti. Acum e cenusiu chiar si vara, plin cu praf si trotuare sparte.
 
Cand trec prin Austria si dau cu ochii de casele acelea ordonate, cu flori divers colorate la ferestre, traiesc un sentiment de nostalgie, amintindu-mi cum era candva Timisoara.
Chiar si cladirile noastre istorice, impozantele palate, au fost ridicate de unguri si nemti. Iar acum cad in paragina.

In chiar centrul orasului, la et intai, un italian a cumparat 3 apartamente pe un nivel si s-a apucat sa sparga peretii, fara sa tzina cont de zidurile de rezistenta. Din 3, a facut unul lung, pe doua laturi de cladire. Nu stim cat va mai rezista blocul, dar se pare ca nimanui de la primarie nu ii pasa.

Uite aici:
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=524323240946445&set=a.291454777566627.73974.290934254285346&type=1&theater

Despre o alta vila s-a discutat mult in ultima vreme - vila Muhler. A fost data unor tigani, care au primit aprobare de la primarie s-o restaureze. De unde? Au dat jos acoperisul si acum au lasat-o in voia timpului, s-o macine ploile si gerul, ca s-o poata darama de tot si sa-si ridice un nenorocit de palat tiganesc.
A fost scandal mare in Timisoara, s-a adunat lume si au aprins lumanari pe gardul dimprejur... dar vad ca s-a lasat din nou linistea.

Este pacat... mare pacat ca se intampla toate astea!

Dar nu vezi ca nu numai la noi se intampla asta? In toata tzara este asa, nu punem valoare pe istoria noastra, pe minunatiile ce ne inconjoara, pe mai nimic! Nu stim sa ne mandrim cu ce avem!
Ai vazut cum stiu vienezii sa se mandreasca cu istoria lor? Unde intorci capul, vezi macarale sau panze din alea cu ferestre pictate ce acopera cladirile in renovare. Nu se vaita ca nu au bani. Cei mai multi bani ii obtin din turism, respectandu-si trecutul lor si ingrijindu-se sa nu dispara.  Oameni destepti!
Si nu numai ei! Tu trebuie sa fi vazut multe altele, si tocmai de aceea, cred ca ti-e sufletul mai greu decat al meu.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni
« Răspuns #2 : Sâmbătă, 09 Februarie 2013, 18:49 »
Superbe costumele. Iar, cămara îmbietoare și liniștitoare. Cu atâta organizare, nu ai cum să...încurci borcanele  :).
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline TORICOSU

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 47
Re: Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni
« Răspuns #3 : Vineri, 15 Februarie 2013, 18:40 »
Pt.Romania a fost o ocazie unica de a avea asa oameni cinstiti, corecti, harnici,inovatori,etc,etc nu am loc pt. ai descrie in totalitate, dar din nenorocire noi "ceilalti" am luat exemplele cele mai proaste.

Caroline

  • Vizitator
Re: Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni
« Răspuns #4 : Vineri, 15 Februarie 2013, 20:17 »
Pacat ca sasii transilvaneni nu au luat cu ei la plecare si maghiari transilvaneni ,sigur nu le simteam lipsa.

Scuza-ma, cred ca atitudinea xenofoba e neavenita aici.
Personal, eu admir ungurii ca popor, mai ales pentru solidaritatea si mandria nationala de care dau dovada, inclusiv in diaspora... spre deosebire de romani, care abia asteapta sa plece din Romania, ca se lepede de nationalitatea de roman, precum Petru de Isus, si sa nu-si mai "recunoasca" conationalii. Cand ii auzi pe canadieni ca ei, daca ar veni in Europa de Est, ar vrea sa viziteze Budapesta si lacul Balaton, si nu Bucurestiul sau Delta Dunarii, incepi sa realizezi ca nu ungurii sunt de vina pentru ce se intampla in tara asta, ci noi, romanii. In fond, suntem cam de 10 ori mai multi ca ei.
Nu am niciun fel de origini comune, nici cu maghiarii, nici cu sasii transilvaneni. Insa am crescut si am invatat impreuna, in Sibiu, Tg. Mures si Cluj, m-am imprietenit si cu unii si cu altii, iar acum colaborez la fel de bine cu ambii si pe proiecte...
Restul e istorie manipulata politica. Am trait-o pe pielea mea in martie 1990, la Tg. Mures...

silviu

  • Vizitator
Re: Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni
« Răspuns #5 : Vineri, 15 Februarie 2013, 21:47 »
eu admir mai mult unguroaicele :)

Caroline

  • Vizitator
Re: Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni
« Răspuns #6 : Vineri, 15 Februarie 2013, 21:59 »
facem schimb de locuinta?  ;D

Mari_a

  • Vizitator
Re: Pe cale de disparitie: sasii transilvaneni
« Răspuns #7 : Marți, 06 Mai 2014, 18:05 »
Cine stie germana, sa ne traduca ce scrie aici?  ::)

"Bucătăria sașilor

Ați gustat vreodată o ciorbă cu rubarbură, stafide, scorțișoară, dreasă cu smântână grasă? De fapt, câți știți ce e rubarbura? Asta e o întrebare-test care-mi spune negreșit dacă cel căruia o adresez vine dintr-o zonă locuită de sași. Pentru că această plantă, exotică pentru gustul multor români, este specifică sașilor.

Aromele din bucătăria sașilor fac parte dintre moștenirea transmisă în Transilvania de la o generație la alta. Mai ales în ultimele decenii, rețetele au fost împrumutate de românii rămași în fostele sate săsești. Pe lângă ciorbe, supe, tocănițele, mămăligă, sarmale – feluri de mâncare obișnuite în spațiul nostru, mâncărurile sașilor surprind prin denumiri și ingrediente pitorești mai puțin cunoscute în restul țării, precum rubarbura sau chervarul (hasmatuchi), prin combinații inedite de sosuri de fructe și carne, preferința pentru gustul dulce-acrișor și aproape o cultură de inspirație austriacă a deserturile delicioase.

Supa de mere sau așa-zisa ciorbă de friptură (Brodelawend), ciorba de miel cu chervar servită de Paști, găluștele din cartofi (Knodel), lebărvurstul fin condimentat, sosurile acrișoare de mere, vișine și agrișe servite cu fripturi, Hetschumpetsch-ul, prăjitura Hildenburg, hecleșul (Hanklich) prezent la orice sărbătoare, felurite keksuri și turta dulce cu miere împărțită copiilor de Crăciun, cremeșul/cremșnitul sau gogoșile aburinde servite mai ales de carnaval/Fasching, prăjitura răcoritoare cu rubarbură de primăvară sunt câteva dintre mâncărurile delicioase nelipsite din meniurile gospodinelor săsoaice.

Datorită dezvoltării agro-turismului și femeilor din Transilvania care continuă tradițiile, bucătăria săsească este tot mai mult (re)descoperită, iar bunătățile ca la Oma acasă încântă și surprind și astăzi. Veți găsi aici câteva dintre cele mai gustoase rețete săsești, așa cum le-am aflat din familie, de la vecinele săsoaice sau din cărțile de bucate ale ținutului de basm al celor șapte cetăți.
Poftă bună!"

sursa:  http://povestisasesti.com/2013/03/08/bucataria-sasilor/