Relativitatea relativa
Intr-o lume guvernata de competitie si orgolii sociale, furtul intelectual este unul dintre micile rele care se intampla in spatele cortinei. Dar exista si faptul ca el se desfasoara pe un teren si intr-un mediu care de genere nu se asociaza cu minciuna si hotia, apare ca frapant si strident in ochii publicului. Atunci cand acesta afla, pentru ca de regula astfel de lucruri devin cunoscute doar dupa mult timp sau chiar deloc.
Atribuirea nemeritata a unui act intelectual major, a propulsat unele personaje pana in varful piramidei sociale sau chiar a istoriei. Li s-au construit piedestale, li s-au adus laude, au fost incoronati cu laur. Fara ca acestia sa fi contribuit esential si decisiv, ba poate nici nu s-au caznit sa puna macar o virgula. Au luat totul incheiat si pregatit, copy/paste si gata, s-au catarat pe soclu!
Parintii mei au invatat la scoala ca marii inventatori au fost oamenii de stiinta rusi, pentru ca partidul comunist, atat de sarac in intelectualitati, avea totusi nevoie de repere, de modele. Si cum cel mai simplu a fost sa copieze sau sa-si aroge nemeritat ceva (la ce bun transpiratia intelectuala cand exista hotia?), a creat o falsa galerie de inventatori si oameni de stiinta. Care elevilor si studentilor din anii 50, le-a fost prezentata ca pe o echipa de aur. Si cat de greu le-a fost sa priceapa, celor care au stat in banci in acei ani negrii, ca nu un rus ci Alva Edison a inventat becul, ca nu nu stiu ce alt rus a inventat radioul, ci Marconi, ca programul aerospatial rus a fost furat de la americani, ca nu rusii sunt parintii calatoriei in spatiu?! Odata inoculata o minciuna, greu mai poate fi stearsa din memoria publicului. Tocmai pe asta si mizeaza multi plagiatori. Nu ma refer aici la cei mici si marunti atat de cunoscuti, din politica noastra, ci la cei care au preluat si apoi si-au arogat drepturile intelectuale asupra cate unei idei care a revolutionat domeniul.
Exista o categorie aparte, a celor care au incredere sa enunte, care stiu sa dea forma, sa sintetizeze, sa defineasca ceva, vad lucrurile mai departe, sunt anticipativi. Au avut meritul de a stii sa transmita, sa contureze ideile, sa le faca cunoscute. Pe ei nu-i socotesc nici plagiatori si nici oportunisti. Ma gandesc acum la Neagu Djuvara si la atacurile nemeritate asupra lui, dupa ce a enuntat tema originii cumane a lui Negru Voda. Pe de o parte ultranationalistii care nu vor sa auda de influenta turcita asupra originii noastre, pe de alta cei constienti de aportul cuman la cristalizarea vechii aristocratii românesti dar care-l acuza pe istoric ca a prezentat aceasta tema ca pe un element senzational, de noutate absoluta, cand ei era de fapt binecunoscut istoricilor nostri. Djuvara are meritul de a fi facut cunoscuta publicului larg aceasta importanta fila a istoriei noastra, accesibila pana la el doar unui cerc intimizat de cercetatori si de a fi avut curajul, ca intr-o tara nationalista ca Romania, sa spuna un lucru care schimba mult lucrurile in ceea ce priveste originea romanilor.
Ma gandesc si la Einstein care cu teoria lui a revolutionat lumea fizicii. Care este de vreo zece ani acuzat ca s-ar fi folosit mult de munca predecesorilor sai, Lorentz si Poincare si de cea a unui expert in relativitatea generala, David Hilbert. Ba chiar unii spun ca a plagiat. Nu stiu cat este adevar si speculatie in aceasta acuza, dar eu cel putin, cand ma gandesc la formula relativitatii E = mc2, o vad scrisa pe o tabla scolara, de un individ ciufulit, cu mutrisoara mai mult hazlie decat savanta. Poate ca nu este corect asa. Nu stiu, pentru ca totul este relativ, chiar si relativitatea.
