Autor Subiect: Perceptia si etalonul  (Citit de 3004 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13255
Perceptia si etalonul
« : Vineri, 08 Februarie 2013, 11:44 »
Perceptia si etalonul

Urmaresc de ceva vreme, cu o curiozitate introspectiva, o emisiune tv, un nereusit hibrid intre reality show si o facatura de platou. Dar care atrage, ca si orice lucru prost, ca orice vine din zona grobiana, o gramada de telespectatori. M-am alaturat si eu multimii de gura casca, pentru a intelege fenomenul.
Nu ma intereseaza in mod direct nici ce se intampla acolo, nici personajele, nici reactiile lor. Ceea ce urmaresc si analizez este doar reactia publicului, in primul rand ce-l determina si-l tine in fata unei sticle in spatele careia nu se intampla nimic pentru care merita sa-ti pierzi timpul. Inca mai incerc sa gasesc o explicatie pentru placerea sadica de a-ti pierde ore intregi in fata unui spectacol atat de ieftin...
Altceva insa m-a nedumerit si mi-a dat de gandit. Acolo pe scena aceea de reality show, evolueaza niste personaje cu profile destul de usor conturabile. Au reactii predictive, nivelul de educatie neajutandu-i sa-si poata ascunde starile personale si cele in raport cu cei din jur. Cadrul si formatul emisiunii ii expune in permanenta, astfel incat le este aproape imposibil sa evite anticipativitatea comportamentului lor.
Telespectatorii au astfel in fata niste personaje „dezbracate”, deci foarte simplu de analizat si de caracterizat. Cu toate astea, perceptia publicului este atat de diferita, incat nu pot sa nu ma intreb, daca oamenii care se uita au un vreun etalon.
Orice judecata, masurare, evaluare se face dupa un etalon sau un sistem de referinta. Care n-ar trebui sa difere de la om la om, decat in limite apropiate. Iar daca analiza este corecta, perceptia fata de un subiect ar fi normal sa nu difere decat la nivel de nuanta. Admit ca doua persoane pot sa aiba perceptii usor diferite, mai ales ca de multe ori intervine subiectivismul. Dar nu pot sa inteleg cand unul spune „extraordinar”, iar altul „grotesc”.
Diferentele atat de mari de perceptie, si asta la nivel de masa (emisiunea este comentata fb si sms de foarte multe persoane), m-a contrariat si in acelasi timp m-a speriat. Dar mi-a oferit totodata explicatia la disparitia modelului si inlocuirea lui cu niste prefabricate din mucava. Pe care mass media le adapteaza dupa trend si interese. Ma tem ca o sa vina o vreme in care nu o sa mai folosim nici un fel de unitate de masura, nici chiar cele clasice: nu o sa mai masuram in metri, nici in litri, nici in volti, nici in lumeni. Ca o sa apara „cam atat”, „cat vreau”...