Autor Subiect: Trubadur la curtea imperiala  (Citit de 3613 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13227
Trubadur la curtea imperiala
« : Vineri, 08 Februarie 2013, 11:52 »
Trubadur la curtea imperiala

N-am stiut niciodata sa masor libertatea. Adica, de unde pana unde tine ea si ce inseamna cu adevarat sa fi liber. Un Bichon tinut cu pompoane si lesa cu pietre Swarovski, rasfatat pe matasuri sip erne moi, este liber? Dar cimpanzeii din Monkey’s World, care topaie prin tarcuri imense, care au la dispozitie hrana variata si pe placul lor  si care se bucura de toata atentia ingrijitorilor? Dar pestisorii din acavariile cu castele si plante, feriti de pradatori si imbuibati cu tot felul de viermisori? La Viena, am aflat raspunsul.

Plecasem din centru spre Schoenbrunn. De dimineata imi lasasem microbuzul in parcarea de langa zoo si acum faceam drumul invers, sa-l iau. Eram un pic obosit si cautasem in vagonul de metrou in care urcasem, un loc linistit in care sa “zac” pana la statia la care trebuia sa cobor. Dupa o statie, pe scaunele din fata mea se arunca un tip de vreo 40 de ani, cu plete lungi si blonde, cu o chitara in mana. Fata lui trada o oboseala adanca, dar un spirit viu si optimist. Statea semiculcat si tinea rezemat de el o chitara. Hainele ponosite, duhneau a sudoare si a imbacseala. Vazandu-l ca se uita la mine, m-am simtit obligat sa-l intreb ceva. “Canti?” – si realizez imediat  ca alta idiotenie mai mare nu puteam scoate din gura – firesc ca stia sa cante, doar de ce ar fi carat instrumentul pe caldura aceea, dupa el? M-am gandit imediat ca ar fi trebuit sa-l intreb de vreme; e cald afara, il vad transpirat si nadusit tot, deci ma puteam lega de ceva. M-a salvat el:
“ Azi a fost targul de vechituri saptamanal. Ma duc intotdeauna, nu pt ca as primi acolo mai multi bani decat intr-o gura de metrou, ci mai ales pt ca pe flohmarkt, lumea lasa la plecare ce nu a vandut. Si uite asa scap de problema spalatului hainelor. Azi am ales doua valize” – si-mi arata pe culoar, undeva in spatele meu, doua cufere burdusite. „Nici n-as avea unde sa le spal, chiar daca as vrea – dorm pe strazi!”. Il privesc mirat si nu-mi vine sa cred ca este un homeless. Avea o fizionomie de intelectual, vorbea intr-o engleza remarcabila, modul de a se adresa, comportamentul, toate nu ar fi dat de inteles asa ceva. Mi-a simtit uimirea si a continuat: „Vin din Slovacia. Dintr-o tara fosta comunista. In care traditionalismul, frica si conservatorismul  inhiba normalitatea si exprimarea libera. Tu nu poti sa intelegi!” Ii explic cu jumatate de gura, ca „ba da, si eu vin dintr-o tara fosta comunista si...” Dar nu ma lasa sa termin si continua, ca si cand n-ar fi inteles ce i-am spus: „ Am plecat in 93 din Bratislava. Nu stiiam sa fac mai nimic. Am realizat asta doar cand am ajuns aici, la Viena. Am incercat cateva slujbe, dar care ma tineau la fel ca si in tara mea, incarcerat si dependent de munca zilnica. Si tocmai de asta am evadat. Sa fiu liber. Sa fac CE VREAU.” De buna seama ca aveam o zi proasta, ca iar am avut o interventie tampita: „Dar stiai sa canti.” „Nu, nu stiiam” – mi-a raspuns. Am invatat colindand pe strazi; la inceput agasand si stresant trecatorii cu lalaiala mea, care numai a muzica nu semana, apoi incropind mici partituri care aduceau cu cate o melodie si am ajuns acum destul de bun sa cand la metrou” „Castigi ceva sau ma rog, suficient cu asta? – il intreb. Si am primit cel mai raspicat si sigur DA, pe care l-am auzit vreodata. „Da, atat cat am nevoie”. N-as putea sa reproduc intocmai ceea ce a continuat sa-mi spuna, dar in doua minute m-a convins ca ESTE LIBER. Ochii ii sclipeau a viata, a viata adevarata si normala, neinchistata si nelimitata de ceva. Fara reguli, fara impuneri, fara grijile majore care ne macina pe noi. „Aici mi-am gasit echilibru. Aici in strada am simtit armonie. Sunt si traiesc cu toti oamenii astia care trec, cu bucuriile si necazurile lor. Nicaieri nu esti mai aproape de OM decat in strada!” Parul ondulat si lung ii cadea pe fata transpirata si-l tot impingea incercand parca sa-l impleteasca. Brusc s-a ridicat si privindu-ma in ochi mi-a spus un cuvant bun. Am mormait si eu ceva, dar inhibat de puterea si dezinvoltura trubadurului, cred ca nu mi-a iesit mare lucru. Si-a luat chitara, valizele si a coborat. L-am urmarit din priviri, distingandu-l tot mai greu; apoi cum s-a contopit parca cu multimea si cu strada.

Caroline

  • Vizitator
Re: Trubadur la curtea imperiala
« Răspuns #1 : Vineri, 08 Februarie 2013, 15:56 »
Gigi, ma bucur sincer ca ai trecut articolele tale de la "lacat" la "Reply".  :)
Prima oara cand am fost la Schoenbrunn, am aflat si eu ce inseamna libertatea. Suvenirul meu, din toate acelea cate erau acolo, am ales sa fie o carte despre printesa Sissi "L'impératrice" de Nicole Avril. Nu stiu daca exista si traducerea in romana, dar e o carte impresionanta, un adevarat manifest al dorintei de libertate, as putea spune. Este vorba, evident, despre constrangerile vietii de la Curte pentru o printesa crescuta liber, in pusta ungara.
Si... poate ca de atunci mi se trage, nu stiu, da' am mari retineri in a accepta sa mai traiesc intre betoane (fizice sau psihice) doar pentru a castiga bani.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13227
Re: Trubadur la curtea imperiala
« Răspuns #2 : Vineri, 08 Februarie 2013, 17:06 »
Da, acum toate articolele  pot fi comentate, completate. Forma in care le adunasem initial era una de colectare, aveam in plan aceasta modificare, dar era nevoie de material suficient. Mi-ar fi fost greu sa le am la indemana in alt fel...Acum la fel, incerc sa strang articole din diverse domenii, pentru a face schimbarea pe site de care va povesteam. Introducerea unei sectiuni de articole este absolut necesara in promovare...