Am stat si eu la bloc 20 de ani. Am reusit performanta de a merge la o singura sedinta. Dar auzeam tot, pt ca se tineau in fata usii mele. Nu-mi place balacareala aceea inutila, in care fiecare vrea sa dea importanta vorbelor si propunerilor sale. Si se discuta de lucruri atat de importante, pierderea foarfecii pt gardul viu, cumpararea unei lopeti, repararea unui robinet din pivnita...Incredibil cum se poate face o discutie de 2 ore din asta. Noroc ca noi eram intr-un bloc mic, cu doar 16 apartamente, altfel si si asa mai ieseau discutii. In loc sa fii ca intr-o familie mai mare, sa intri cu placere in bloc, sa te intalnesti cu vecinul, sa-l chemi la o tuica, sa mai povesteti de cate ceva, pandesti pe cei cu care nu te impaci, pt a-i evita... Naiba stie ce-i mana pe oameni sa aiba atitudini din astea stridente! Poate totul porneste dintr-o teritorialitate cu care se nasc, o nevoie de a se remarca, egal cum bine sau rau, o lipsa de toleranta. Pana sa aflu toate raspunsurile astea, mi-am luat tot calabalacul si m-am mutat la casa.
Am avut sansa sa prind totul inainte de scumpirile acelea nebune la imobiliare, asa ca am reusit cu bani putini sa-mi fac totul. Primele zile dupa ce m-am mutat stateam in spatele casei, in gradina si nu-mi venea sa cred cat de bine si cat de linistit ma simteam. Nu mai bocaniturilea acelea continue, mirosurile de rantas si de chiftele....Ii inteleg pe toti cei care stau la bloc!
