Mai bine. Daca
am luat aer la nas ieri cale de cativa km, azi noapte m-a furat somnul mai repede. Dar tot cu tv-ul pornit. M-am trezit pe la 23,30 ca tipa una intr-un film pe tvr2. Era in spaniola, parca am zarit-o si pe Garaldine Chaplin. Frumos, un film de arta (dar cu actiune previzibila), si toooocmai potrivit pentru mine in pustietate la ora aia: despre o casa bantuita de niste copii.
Un, doi, trei, la perete stop ! Si apareau aia morti. Dar Laura il cauta pe unul Simon. L-a gasit, dar nici ala nu era prea viu. Pe urma au gasit-o aia pe ea. Muzica era foaaarte frumoasa : sinistra, ti se facea parul maciuca ! Am stat pana la sfarsit, pe la 1,10 numai ca sa vad cum ii zicea : Orfelinatul. Noroc ca pe un banner de pe podetul pensiunii am citit ca e construita in 2006, asa ca nu am putut decat sa sper ca inca nu s-a apucat nimeni sa bantuie pe-acolo ! Oricum, il aveam pe vajnicul viteaz in camera de alaturi !
Azi am fost iar spre Saliste. Mai departe ca ieri si cu aparatul la mine, ca era musai sa pozez cum e de aici incolo si de acolo incoace! (Si sa-mi cumpar ciorapi, ca nu stiu ce am facut cu ei! Cred ca i-am aruncat! Mai, dar cred ca am baut mult zilele alea...
)
Constat ca forumul asta mi-a devenit jurnal. Cred ca e timpul sa-mi fac un blog. Mai, rau e sa nu ai cu cine vorbi ! Dar ce va spun eu voua? Stiti si voi!
Azi m-am eliberat de stres : dupa-amiaza vin colegele cu care la noapte plecaaaaaam !
Attila, oi fi tu
biciul lui Dumnezeu, dar pazeste-ti mustatile ca venim ! Si cu astea din SC nu te joci !
Cu gandul la tz ore de microbuz, am decretat
ziua fara carne. Sa va zic una din Delta :
Gigi ne povestea din vasta lui experienta cu grupurile. Ca avut odata in grup pe un tip cam posomorat si ca ala nu a zis decat la sfarsit ca il durea groaznic maseaua ; il admira pentru faptul ca nu a spus nimic, ca a tinut in el ca un caine, ca sa nu-i deranjeze pe ceilalti, sa nu le strice placerea excursiei, sa nu strice armonia grupului. Asa. Si plecam noi cu microbuzul prin serpentinele Dobrogei, cu timpul masurat nemteste, astfel incat sa prindem vaporul de Gura Portitei. Doamna subsemnata se ghiftuise de cu seara cu tot felul de pesti, de chiftele, de usturoaie si alte alea. Si mergem. Si mergem. Si mergem. Si eu nu mai vedeam imprejur. Si se invartea Dobrogea cu mine. Si-mi dansau chiftelele... Dar ma tot gandeam la armonia grupului. Dar mai da-o incolo de armonie ! Ori ea, ori mocheta microbuzului ! Si - cu un glas stins, cu o maaaare jena de ceea ce
am fost capabila a fi in stare : Gigi, suntem in timp ? Te rog, poti sa opresti putiiiin ?
Pentru drumul de la noapte mi-am luat covrigei de taratze. Si multa apa. Dar o sa-mi cer scuze inca de la plecare. ca parca vad ca o sa fie nevoie sa mai racnesc si la campia Panoniei...
