Eu sunt unul care sufera mai mult de caldura decat de frig, asa ca daca e sa am o preferinta intre vara si iarna, aleg...iarna. Sarbatorile din decembrie nu se compara cu nimic, cel putin pentru mine. Imi aduc aminte de anii copilariei, cu derdelusul de pe strada, cu sanius, cu bataie cu bulgari. Si de cadouri bineinteles. Nu de cele de acum ci de acelea asteptate cu sufletul la gura.
Era timpul in care toata familia se intalnea, bunica impartea ciorapi de lana facuti de cand frigul o tinea in casa la toti nepotii, bunicul avea liber la tuica si vin si ...nu mai contenea cu povestile. Pe la inceputul lunii se taia si pregatea porcul, adica ceea ce facea orice familie de aici din Ardeal. Nu pot spune ca am fost vreodata gurmand, cred ca mai degraba pofticios atunci cand mananc in grup. Si pomana porcului, soricii, carnatul prajit, gogonelele murate, moarea de varza, cu o tzara de pita de casa, erau cele mai bune mancaruri pe care le-am gustat pana acum.
Cand ma gandesc la cei din jurul mesei de sarbatori, la cat de bucurosi si plini de viata erau, cu cata placere ne rasfata pe noi cei mai mici, mi se pune un nod imens in gat. Cat de simplii erau si cat de frumos stiau sa sarbatoreasca si sa ne faca si pe noi sa ne bucuram! Ma gandesc ca din pacate n-am stiut si am n-am reusit sa-i creez fiului meu aceiasi stare de familie mare si unita. Nu-si cunoaste nici macar toti verii. Noi cei care ne jucam atunci pe langa mesele parintilor, am ramas atat de uniti incat sentimentul este ca mai degraba suntem frati decat veri.
Astept deci iarna si din nostalgie....
