Autor Subiect: Singurătatea nu e o boală!  (Citit de 19559 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Singurătatea nu e o boală!
« : Miercuri, 13 Februarie 2013, 15:57 »
Singurătatea nu e o boală!                            articol scris de wonderland

Singurătate, buna mea prietenă, să nu fii tristă. Așa s-a întâmplat. Am învățat să pot să trăiesc cu tine, dar si fără tine. Nici iubirea de tine, nici frica de tine nu îmi animă trăirile sau acțiunile. Nu te chem, nu te cocoloșesc, nici nu te alung din vreo disperare. (așa scriam cândva, nu demult, în alt loc)

Dacă percepi singurătatea ca pe o boală, te frămânți, te îngrijorezi, te agiți în căutarea leacurilor. Dar, singurătatea nu e o boală. Iar teama de singurătate nu e un bun ghid în călătoria ta prin viață. Ea te aruncă în stări, în situații și în relații nepotrivite.

Nu singurătatea e nevoie să o...lecuiești, ci modul în care te raportezi la ea.

Până la urmă singurătatea e o stare interioară. Generată , amplificată sau întreținută de o un context exterior, se însoțește de sentimente neplăcute sau chiar dureroase, se hrănește din gânduri triste, naște un comportament de evitare a relațiilor sociale și atenuează capacitatea de a te bucura de ceea ce viața îți oferă, zi de zi.



Poate crezi că altcineva sau altceva o poate vindeca. Te gândești că Sunt nefericit/ă pentru că sunt singur/ă. sau Sunt singur/ă și din acest motiv sunt nefericit/ă. E un cerc vicios în care singurătatea și nefericirea se cresc și se întrețin reciproc. Iar, pe tine, învârtirea în acest cerc te amețește în concluzii false și inutil dureroase.
Ca de exemplu, începi să crezi c㠔Am nevoie de ceva / cineva care să mă scoată din nefericirea mea”. Dar, eu rămân singur/ă pentru că sunt nefericit și mă închid în mine, mă îndepărtez de lume.
Dar poți să te simți la fel de singur în mijlocul lumii, ca și în pustiu. În cuplu, ca și în afara unui cuplu.
Când altcineva, altceva devine responsabil pentru fericirea ta mea, sunt într-o capcană a condiționării, pe drumul sigur spre frustrare, dezamăgire, tristețe, furie.

Afecțiunea, iubirea, căldura sufletească pe care ceilalți (familie, prieteni, colegi, trecători) ți-o oferă te pot susține. Primește-le cu recunoștință, fără să îl încarci pe cel care îți face un dar cu responsabilitatea de a deveni sursa ta de fericire, mulțumire, siguranță. Fără să depinzi de darul lui.
Dacă reușim să facem asta, suntem un pas mai aproape de a primi, fără frică dar și fără neliniști, fără așteptări, orice ne este dat să trăim. Ne simțim mai puternici și mai capabili să  facem față singurătății, ca și vieții în doi. Pentru că celălalt nu este chemat, căutat, așteptat ca să te vindece. Ci, ca o întâlnire în care fiecare se simte liber să se împlinească pe sine, într-o relație în care fiecare e capabil să primească și ofere iubirea sa necondiționată.

Caroline

  • Vizitator
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #1 : Joi, 14 Februarie 2013, 01:12 »
Ciudat... am scris multor entitati la viata mea... mamei, papusii, iubitului imaginar, prietenilor... dar singuratatii, niciodata. Cred ca singuratatea e un sine qua non pentru mine... dintotdeauna  :giggle:

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #2 : Joi, 14 Februarie 2013, 08:36 »
Păi, se poate, Caroline, să te porți așa, ca și cum n-ar exista,  cu sine qua non -ul?  Nu merită și el măcar un mesaj pe un post-it, acolo?!... :angel:
Pentru mine, ciudat ar fi să-i trimit un sms :)
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Caroline

  • Vizitator
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #3 : Joi, 14 Februarie 2013, 15:33 »
Nu cred ca as vrea sa-mi trimit un sms mie insami...  ;)

Offline TORICOSU

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 47
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #4 : Joi, 14 Februarie 2013, 22:55 »
Nu cred ca as vrea sa-mi trimit un sms mie insami...  ;)

I-mi fac eu pomana  :food: pt. sms, care e nr.
Nu-mi multumi, asa sunt eu mai altruist...... :angel:
I'm sorry but looked good joke :strambatura:

Caroline

  • Vizitator
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #5 : Joi, 14 Februarie 2013, 23:12 »
pt. sms, care e nr.

Nice try!  ;D
Pai n-as avea de ce sa-ti multumesc, ca n-am cerut nimic... pur si simplu, ma identificam cu Singuratatea (dintre personajele lui Wonderland).

Offline TORICOSU

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 47
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #6 : Vineri, 15 Februarie 2013, 01:03 »
Maybe next time ;)

 

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #7 : Vineri, 15 Februarie 2013, 11:44 »
Nice try!  ;D
Pai n-as avea de ce sa-ti multumesc, ca n-am cerut nimic... pur si simplu, ma identificam cu Singuratatea (dintre personajele lui Wonderland).
Caroline,
Uite iti face eu cu declaratie, chit ca-s femeie si nu-s 'deviata'(a nu se intelege ca-s homofoba, sunt 'open minde').
Incepi sa-mi placi din ce in ce mai mult!
La provocari, se poare raspunde in n feluri, al tau a fost un raspuns taios+inteligent! :thumbup:

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #8 : Vineri, 15 Februarie 2013, 12:03 »
Ciudat... am scris multor entitati la viata mea... mamei, papusii, iubitului imaginar, prietenilor... dar singuratatii, niciodata. Cred ca singuratatea e un sine qua non pentru mine... dintotdeauna  :giggle:
Mie tata saracu'  imi spunea, clar din relatarile mele de pana acum vreo 6 ani+experienta lui de o viata "Mai fata, esti complet imatura in a-ti asuma o relatie!Tu crezi ca dupa 30 de ani mai cauti 'fluturi in stomac in ipoteticul barbat prezent langa tine?Mia gandeste si 'la rece', 'la rece' asta insemnand calitati, sentimente, lipsa viciilor fundamentale' Bine el era animat de bune intentii ca orice parinte, pe undeva zau ca avea dreptate...Nu-mi pot asuma o relatie, drept pt. care nici nu ma plang..singuratatea asta poate fi si ea fructificata avand mai mult timp liber la dispozitie. Sigur ca-s avantaje si dezavantaje, DAR ceea ce faci trebuie sa-ti ASUMI!Eu una, iau lucrurile ca atare, nu arunc vini imaginare in carca nimanui pt. ca asta am vrut, asta am! :)

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #9 : Vineri, 15 Februarie 2013, 15:29 »
http://www.stilultau.com/blog/stilul-tau/stilul-tau-tv-ep-1-cine-se-uita-inauntru-se-trezeste/

Acest link duce la o emisiune tv locala(din Timisoara) care are ca subiect femeia singura sau femeia implicata intr-o relatie defectuoasa!Eu una sper sa va placa!('protagoniste' Andreea Papp si Ursula Sandner !

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #10 : Vineri, 15 Februarie 2013, 15:41 »
http://www.inefabil.eu/doc/402422/cum-sa-traiesti-singura-si-fericita-andreea-papp

Un alt link catre Andreea Papp!Mie una mi s-a parut interesant!
Ramaneti sa judecati si voi, femeile singure!
p.s. Gigi, nu stiu sincer daca te-am suparat cu postarile astea, presupun ca daca nu voiai sa poseteze nimeni, nu lasai acces aici!
Daca nu e OK, poti sa le stergi, nu ma supar! Tu stii 'ce si cum'!  :)

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #11 : Vineri, 15 Februarie 2013, 15:53 »
Toate articolele sunt peste dezbatere, discutie, completare. Asa cum am mentionat, odata cu atribuirea unui topic separat, subiectele devin deschise. In momentul asta sunt inchise la turism, doar cele la care mai am de adaugat, in rest ....all are free to drive out!

Caroline

  • Vizitator
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #12 : Vineri, 15 Februarie 2013, 20:39 »
Nu, raspunsul meu n-a fost decat sincer.  ;)
Faine articole! Totusi... sunt de parere ca prea des se asociaza descoperirea de sine si implinirea personala cu singuratatea.
Eu n-as spune ca nu pot sa-mi asum o relatie. De cele mai multe ori, am facut-o 100%, ceea ce a devenit prea mult de asumat pentru el, reciproc.
Nu-mi pot asuma relatiile "gri", in coada de peste, asa si-asa, de ochii lumii etc. Fiindca daca decid sa-mi asum ceva - relatie, prietenie, proiect profesional sau orice alta responsabilitate - atunci trebuie sa fie 100%. Asta inseamna inclusiv descoperirea de sine si implinirea personala printr-o relatie. Daca nu e asa... imi asum singuratatea. Pardon, solitudinea. Ca singura nu m-am simtit niciodata.
Problema este alta: cati barbati doresc sa isi asume acelasi lucru, mutual, atunci cand isi doresc o femeie langa ei? Cati dintre ei sunt dispusi sa renunte la prejudecata suprematiei, a rolurilor batute in cuie si sa prefere o partenera unei papusi tunate cu zulufi mov? Si care... e atat de neajutorata fara el? Aceasta este intrebarea. Si problema e ca majoritatea celor putini care sunt asa, sunt deja... "putin luati". Deja sau inca, de alta.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #13 : Vineri, 15 Februarie 2013, 21:29 »
Nu, raspunsul meu n-a fost decat sincer.  ;)
Faine articole! Totusi... sunt de parere ca prea des se asociaza descoperirea de sine si implinirea personala cu singuratatea.


Recunosc, nu m-am uitat pe linkul cu articolele, dar le urmăresc pe cele două doamne.
Eu cred că e suficient să ne asumăm responsabilitatea propriilor alegeri. Inclusiv a alegerii de a oferi mai mult decât e dispus să primească celălalt. Descoperirea de sine se face în singurătate, adică în întâlnirea și dialogul cu sine. Împlinirea cu singurătatea....ihmmmm parcă nu prea merg asociate. Relativ si asta, depinde de sensul și conotația dată termenului.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singurătatea nu e o boală!
« Răspuns #14 : Vineri, 15 Februarie 2013, 22:18 »
Cred ca vor avea loc aici polemici peste polemici! :)
Cred ca stiti butada:barbatii buni sunt ca si locurile de parcare:LUATI(asta intru completarea Carolinei).
Eu una cred ca o relatie trebuie sa o faci NU dupa multi ani de convietuire doar cu tine insati sau insuti!Altfel, odata cu aparitia tabieturilor de toate soiurile, o ipotetica relatie in care ai putea fi implicat 'trage' dupa ea si responsabilitati, ca atare 'iesirea din niste tipare-vezi tabieturi' formate in ani de singuratate, atunci apare sentimentul frustrarii derivate in urma unor renuntari, al sacrificiilor, 'ridici stacheta' si de multe ori pe nemeritate.Explic la ce ma refer:sacrificiile pe care le faci ti se par atat de mari, incat pragul de asteptare de la acel barbat poate fi cu mult mai mare decat ti se cuvine de fapt. In fond acel barbat te poate chiar 'surclasa'(generic vorbind, in fond asta poate fi o chestiune subiectiva), dar tu si tabieturile tale primand...apare esecul relatiei!
Nici eu nu sunt in totalitate de acord cu ideea asocierii implinirii cu singuratataea, dar pt. un psiholog(vezi articolele Andreei Papp) sunt un fel de 'daca tot esti singura, hai sa vedem ce putem face', un fel de 'paharul pe jumatatea plin, este pe jumatate gol, hai sa incercam sa vedem partea plina, nu pe cea goala a lui!' Am gasit site-uri care vorbesc despre singuratate cu articole scrise chiar de psihoterapeuti cu experienta, Andreea Papp e doar psiholog!
Daca imi da unda verde Wonderland, postez linkurile,no pr, dar doar daca e cineva interesat! :)