Autor Subiect: Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"  (Citit de 20015 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"
« Răspuns #30 : Luni, 25 Februarie 2013, 19:50 »
Cred ca nu supar pe nimeni, daca mai jos redau un articol interesant-pentru mine gasit pe un site profilat pe psihologie, site foarte dag mie!

Autoarea articolului face un top al motivelor gresite pentru care oamenii se casatoresc.

1. sa scapam de familia de origine
2. pentru a-l schimba pe Celalalt
3. pentru a "legitima" sexul
4. pentru a evita singuratatea

Mie toate motivele de mai sus mi se par strigator la Cer de gresite. De familie nu scapi decat atunci cand inveti sa trasezi limite. Celalalt nu se schimba decat daca isi doreste el/ea foarte tare acest lucru.

Sexul nu poate fi legitimat de un vanghelie alb/negru/maro care poarta pe burta un tricolor transpirat.

In ceea ce priveste singuratatea nu-mi place sa ma dau exemplu personal dar putinele momente din viata mea in care m-am simtit cu adevarat singur au fost atunci cand eram casatorit. N-am mai trait vreodata o singuratate mai apasatoare, mai coplesitoare...

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"
« Răspuns #31 : Sâmbătă, 02 Martie 2013, 14:11 »
'Internauta convinsa' fiind de felul meu, am gasit un link catre un articol care mie mi-a placut tare mult. Pt. ca nu-mi apartine si pentru ca nu am gasit locul unde sa-l postez, il voi pune aici, in speranta ca va va placea!

 http://www.coffeechat.ro/2013/03/sunt-o-baba-nu-sunt-o-baba-2/

p.S. nu am copii(ca doamna care scrie a scris articolul, dar pentru ca-mi insusesc cu brio ceea ce spune..m-am gandit sa-l pun aici...in fond tot un 'alergator de cursa lunga' e si aceasta doamna! :)

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"
« Răspuns #32 : Marți, 05 Martie 2013, 21:20 »
 

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"
« Răspuns #33 : Vineri, 19 Aprilie 2013, 20:42 »
'Rasfoind blogurile de pe internet, am dat peste un articol apartinand Marilenei Guduleasa, care articol mi-a mers la inima!
Poate acum veti intelege conceptia 'alergatorului de cursa lunga', poate si 'singuratatea' lui: :-\ ::)

"Vorbeam odată cu cineva, femeie ca și mine, trecută prin viață, o viață însăilată din iubiri imposibile, din relații abandonate imediat ce-au trecut fiorii, din fragmente de povești disparate. E doar o iluzie că din câteva citate, oricât de bine alese, poți recompune un roman întreg, fără să-l parcurgi pagină cu pagină până la sfârșit, sărind peste pasajele plicticoase, descriptive. Într-o construcție fiecare părticica are rolul ei, fie că e vorba despre o casă, o carte sau o viață de om. Nu merge așa, să tot strici și să aduni în poală rămășițele, să te amăgești că, dacă le ai pe toate, n-ai pierdut nimic pe drum, cândva o să le poți monta într-o ramă, că vei ține minte înșiruirea logică și că tabloul final te va reprezenta și altfel decât ar fi făcut-o Picasso, la vremea lui. Femeia asta – chestiune de perspectiv㠖 zice ea că se consideră norocoasă, fiindca ea a iubit mult (mulți) și a fost iubită, chiar dacă e tot singură și chiar dacă singură va rămâne. Pariul ei cu bărbații care au legănat-o pe brațe a fost că se va putea desprinde în clipa în care nu va mai simți că toate gândurile lor și toată atenția le sunt concentrate asupra ei, asupra dorinței și nevoii ei de a fi iubită, nu cu jumătăți, ci cu asupra de măsură. Și de fiecare dată a câștigat pariul, s-a desprins. Acum știe, nu mai așteaptă, trăiește calm din amintirile ei. Și prezentul îl trăiește tot ca pe o amintire, fiindcă oricine i-ar sta azi alături – dacă nu mâine, poimâine știe că va fi dus.
 
Ea este și va continua să fie fericită, în felul ei, pe care-l consideră unicul posibil. Slavă Cerului, decepțiile sentimentale nu fibrozează mușchiul inimii, ea continuă să tresară spasmodic, necontrolat, indiferent de vârstă. Când zici că-i gata, învie în tine. Dacă ai iubit o dată, ai să mai poți iubi, iar dacă ți s-a întâmplat de mai multe ori, e ca un carusel care se învârte și se va învârti, perpetuum mobile, cât îți va fi dat să trăiești pe lumea asta, liber, dezlegat de orice convenție, conveniență, cum vrei să-i spui…"
 

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"
« Răspuns #34 : Duminică, 28 Aprilie 2013, 16:07 »
Fetele …’tacerii’

In viata sunterm incorsetati de cutume sociale.Facem ceva pentru ca asa fac ceilalti. In viata citim mesaje si articole motivationale, gen ‘cum sa fim fericiti’, drept pentru care zambim sa transmitem energie pozitiva! E suspect sa ai ridurile de expresie din jurul gurii adancite, sapate de multa tristete!

Suntem judecati in mod subiectiv pentru ca avem ce nu au altii(de exemplu un oarecare confort material), ca si cum asta ne aduce instant zambteul si bucuria in ochi.
Uneori ne autoizolam pentru ca nu gasim usi deschise, pentru ca nu vrem sa inoportunam, pentru ca suntem fragili. Inconjurati de suspiciuni, priviri aruncate pe furis, ne construim un univers, purtam armura-cochilie groasa intr-un soi de instinct de conservare, autoaparare. Am mai vorbit despre 'singuratatea' asta tot aici, drept pentru care postez gandurile mele ca si o continuare fireasca a topicului.
De cele mai multe ori, starea nostra de singuratate si tristete deriva din  incapacitatea de a transmite celor din jur ceea ce suntem de fapt, simtindu-ne neintelesi!
Te indepartezi de oameni, dar te apropii de tine insuti in primul rand, invatandu-te sa te accepti asa cum est.Devii mult mai atent la ce e in jurul tau, nu la cei(vezi oamenii) care sunt in jurul tau.Stiu, imi veti spune ca omul este o fiinta care socializeaza.Perfect de acord, dar ma intreb de ce in numele socializarii devenim atat de putin selectivi(ma refer la noi, cei single), incat sa acceptam pe oricine, oricand.De ce multi dintre noi avem tendinta sa ne inconjuram si de persoane cu care simtim ca nu avem prea mari afinitati, numai asa..’ca sa ne umplem timpul’, Ajungi la concluzia ca nu te potrivesti deloc in peisaj, ca nu e locul tau acolo, ca esti parca din alt film, facut din alt aluat.
Singuratatea asta te forteaza sa gasesti resurse in TINE! Doar tu cu tine.Punct! Ajungi sa depinzi din ce in ce mai putin de oameni, sa-i ocolesti chiar in mod premeditat…’sa fugi ranit din dragoste de viata’.Asta pentru ca firescul tau este nefiresc pentru majoritate.Incepi sa cauti, sa te agati de altceva decat de oameni. Asa ajungi sa te apropii de carti, de flori, de muzica.Asa ajungi sa te simti foarte bine inconjurat… ‘de tine’.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"
« Răspuns #35 : Sâmbătă, 20 Iulie 2013, 20:36 »
Am gasit un citat foarte frumos despre singuratate apartinand lui OSHO

" Orice efort de evitare a singurătăţii eşuează şi va eşua, deoarece este împotriva legilor fundamentale ale vieţii. În fond, nu ai nevoie de un surogat care să te facă să-ţi uiţi singuratătea; trebuie doar să devii conştient de singurătatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simţi, este atât de frumos tocmai pentru că reprezintă eliberarea de mulţime, de turmă, de celălalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns să auzi cuvântul "singur", că îţi şi aminteşti de o rană; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te răneşte. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple.Cuvântul "singurătate" nu are acelaşi sens - de rană, de gol care trebuie umplut. Singurătate înseamnă pur şi simplu împlinire. Eşti un întreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Încearcă deci să găseşti centrul tău lăuntric în care eşti totdeauna singur, în care singurătatea a fost întotdeauna perfectă. În viaţă, în moarte sau oriunde ai fi, eşti mereu singur. Însă această singurătate este atât de plină - nu este nici un gol -, atât de completă, atât de încărcată cu toate darurile vieţii, cu toate frumuseţile şi binecuvântările existenţei, încât imediat ce ai gustat din propria ta singurătate, durerea va dispărea. În locul ei se va naşte un ritm nou, de o extraordinară blândeţe, pace, fericire şi binecuvântare. Aceasta nu înseamnă că un om care este centrat în singuratate nu îşi poate face prieteni; în realitate, numai o asemenea fiinţă poate avea prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezintă o nevoie, ci o împartăşire. Fiinţa umană are atât de mult, încât poate împărţi cu alţii. "

Offline aprilie

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 304
Re: Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"
« Răspuns #36 : Duminică, 21 Iulie 2013, 01:08 »
Nici cea mai frumoasa si inteligenta teorie despre singuratate nu ma va ajuta sa ma simt mai putin singura sau mai impacata cu singuratatea mea daca eu asa imi percep starea din acel moment. Asa cum nicio teorie despre fericire nu ma va ajuta sa ma simt fericita daca nu sunt.
Singuratea este o stare de spirit si nu are legatura neaparat cu prezenta cuiva langa noi ci mai degraba cu calitatea acelei prezente. M-am sintit singura in ultimii 2 ani ai casniciei mele, cand teoretic, aveam un sot alaturi. Dar apoi am fost si singura in casa fara insa sa ma simt singura. Imi amintesc ca la 2 luni dupa despartire, copilul a plecat intr-o excursie de 2 zile si inainte sa plece ma gandeam aproape terifiata la prima mea noapte din viata pe care urma sa o petrec singura. Aproape de sfarsitul programului la serviciu am avut brusc o revelatie: puteam sa ma duc oriunde vroiam eu, puteam sa ajung acasa la orice ora vroiam eu si nu trebuia sa dau socoteala nimanui, nu ma va intreba nimeni de unde vin si incotro ma indrept, cand si de ce ... si am avut un sentiment extraordinar de libertate. In seara aceea am bantuit prin magazine pana tarziu, cand am intrat in casa aveam asa o liniste interioara incat nu am simtit nici macar nevoia sa deschid televizorul ...
Sau ... anul trecut am tras o fuga de 3 zile pana la Balcik, mi-a fost neplacut seara singura in camera dar nu m-am simtit singura. In schimb, ma simt adesea singura cand am o comunicare dificila cu copilul ...
Am dat reply la acest post pentru ca in ultimele cateva zile mi-au trecut si mie prin minte mai multe ganduri despre singuratate... dar aseara, intr-o stare de semi atipeala, am avut din nou o revelatie: nu sunt deloc singura, am copil, parinti, frati, colegi, vecini, clienti ...
Exista o diferenta majora intre a fi singur si a te simti singur. Nu ne simtim singuri cand suntem inconjurati de oamenii nostri dragi, cand primim atentie si afectiune si nicio teorie de pe lumea asta nu o sa poata suplini aceste lipsuri si niciun curs de dezvoltare personala nu o sa ne ajute sa ne reprimam aceste nevoi ale sufletului.
 

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"
« Răspuns #37 : Duminică, 21 Iulie 2013, 10:47 »
Singuratea este o stare de spirit si nu are legatura neaparat cu prezenta cuiva langa noi ci mai degraba cu calitatea acelei prezente. ti
Exista o diferenta majora intre a fi singur si a te simti singur. Nu ne simtim singuri cand suntem inconjurati de oamenii nostri dragi, cand primim atentie si afectiune si nicio teorie de pe lumea asta nu o sa poata suplini aceste lipsuri si niciun curs de dezvoltare personala nu o sa ne ajute sa ne reprimam aceste nevoi ale sufletului.
Eu pot sa-ti spun ca nu mai am parinti,nici copii,(prietene putine, dar apropiate) si cu toate astea reusesc sa ma simt bine cu mine insami.
Sigur ca exista si la mine socializare:pe forumul de aici, pe facebook(nu la nivel de chat, dar sunt foarte activa in 2 grupuri care au ca tema psihologia si cartile), deci practic nu simt nevoia ca in mod fizic cineva sa fie langa mine, se poate comunica si in alt mod  :)
Desigur ca ma gandesc cu multa bucurie la 'intrunirile' pe care le-am avut pana acum in SinglesCamp, mai ales ca peste trei saptamani plec in Adriatica  :)
Parerea mea:atata timp cat esti linistit si impacat cu tine insati/insuti, vei fi impacat si cu starea de 'singuratate', depinde de fiecare cum percepe notiunea de singuratate  :)