Saruta-ma azi, mai mult ca oricand!De ce azi in mod special?
Pentru ca se serbeaza Dragobetele, Valentine's Day-ul romanesc!
La inceput, primeam la fiecare intalnire flori imbracate in zambete. Inhalam plina de bucurie privirile arzande-vapaie, vorba ceea 'love is all around'! Zburam mana-n mana spre zari, pretins a fi stiute numai de noi. Ca noi doi nu era alta pereche, numai noi doi descoperisem ce e cu adevarat iubirea, uitand ca ne jucam de-a v-ati ascunselea cu o notiune absoluta! In DEX, printre varie definitii, dragostea s-ar traduce prin 'atașament sufletesc (simpatie, prietenie, afecțiune) puternic față de cineva sau ceva'. Pentru ca este un cuvant si iubirea asta (vorba lui Baiesu-'Iubirea e lucru foarte mare'), ne transformam si noi in Tanta si Costel din binecunoscutele sketch-uri.
Dar pentru ca mi-au bucurat tineretile toate episoadele cu Tanta si Costel, neuitand sa accentuez-parafrazez cat de mare lucru va sa fie si iubirea asta, daca tot e Dragobete (inclusiv pentru cei singuri, discriminarile nu-si au locul, nu?), redau mai jos un fragment care sper sa va starneasca un zambet:
"- Auzi? Tu vrei neapărat să te îmbraci în mireasă?
- Păi vreau, sigur că vreau
ca să mă vadă și pe mine localitatea și să mă pozez.
- Și rochia vrei neapărat să fie nouă? Că poți să închiriezi una, dacă vrei
e păcat că o porți doar odată
- A, nu, închiriez una de pe Lipscani. Și tu poți să închiriezi de acolo costum negru.
- Lasă că am unul albastru, aproape nou, l-am folosit la o înmormântare și la un botez. Ce, nu merge și în albastru?
- Păi da de ce să nu meargă? La noi s-a căsătorit unul în gri și ce menaj fericit a avut
Cinstita sa fiu, ma indoiesc ca bietul Baiesu facea legatura dintre costumul gri si 'menaj' fericit! Pentru ca eu una, mai degraba ma gandesc la alt sens: acela de conducere a treburilor casnice, adica de gospodina, "comoara" de la casa barbatului. Sau poate chiar asul din maneca oricarei femei, in a determina partenerul sa spuna DA, la Starea Civila.?!
Am sa fac o ghidusie si voi anagrama "menaj"-ul. Si obtinem... "MANEJ"!
Stau si ma gandesc, pana la urma casnicia nu e un fel de manej? Oare faptul ca 'lasam de la noi', doar sa mearga bine relatia, ca facem compromisuri doar ca sa mearga inainte, nu e un manej? Acceptand si obisnuindu-ne cu atatea, nu inseamna ca suntem dresati? Sau poate si mai rau, ca ne autodresam?
Nu ma puneti la zid pentru intrebarea mea....
Hmm, sunt convinsa ca 'voi trezi' multe comentarii!