Autor Subiect: Trecator in fuga...  (Citit de 3262 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Trecator in fuga...
« : Luni, 25 Noiembrie 2019, 18:52 »
Cum de sunt deja bunic? Cum au trecut atat de repede anii? Parca ieri bateam maidanul din fata casei, ma rasfatam alintat de bunici si visam la expeditii “ciresare”. Parca era ieri citeam povesti, apoi aventuri, apoi romane de dragoste. Parca ieri purtam spielhosen, parca ieri eram in bancile scolii, parca ieri ma jucam lipsit de griji si ganduri.

Nici nu-mi trecea atunci prin minte ca o sa imbatranesc. Credeam ca lucrurile astea sunt deja stabilite si eterne: batranetea este doar pentru bunici, pentru mine este si va fi doar copilaria. Ma gandeam ca bunicii sunt vesnici si ca asa s-au nascut: batrani si buni. Si asa o sa ramana mereu. Iar eu o sa fiu doar copil. Nu ma vedeam nici macar adult, daramite batran...

Ce ceasuri erau atunci, ce marime aveau orele pe vremea aceea nu stiu. Dar cu siguranta in copilarie nu fugeau anii, nici macar clipele. Parca totul statea pe loc. Aveam timp de joaca, de mers la balta, de catarat in copaci, de prins gugustiuci, era pe atunci ziua atat de lunga...

S-au scurs anii si oamenii dragi pe care-i credeam nemuritori s-au dus. Mi-a ramas doar amintirea lor, nostalgia unor momente minunate petrecute impreuna cu ei. N-au plecat doar bunicii, au plecat si prieteni buni, oameni de care ma leaga zile atat de frumoase...

A trecut timpul si acum sunt bunic, am imbatranit si eu. Clipele trec tot mai repede, cu fiecare zi ora este tot mai mica si mai mica si mai mica...Pana cand se va transforma intr-o clipa...

De un timp sunt bunic. Imi privesc nepotul si am sentimentul ca sunt in fata unei oglinzi. Care insa nu reflecta ci proiecteaza o imagine veche de acum 50 de ani... Imi recunosc buclele, ochii, neastamparul. Straniu sentiment sa ma revad jucandu-ma in aceiasi curte a parintilor, pe acelasi mal de rau...Ma bucur sa-mi mai traiesc o data copilaria si ma intreb: la fel o fi simtit si bunicii mei cand ma priveau? Erau atat de fericiti, se vedea atata fericire in ochii lor.