Fluturi într-o scrumieră articol scris de Anonyma
E doar povestea unui fluture de noapte care, atatia ani, a zburat in jurul unei lumanari in forma de floare, ca si cum ar fi fost o floare ca oricare alta, reflectand lumina solara cu petalele ei
Mult timp, luminarea a ars, consumandu-se incet, iubind in tacere, mereu mai puternica, intetzita fiind de vazduhul rascolit de zborul lui ludic
Dar fluturele zbura tot mai aproape
mai posesiv, mai navalnic, amenintand sa o stinga
Intr-o zi, inevitabilul s-a produs. Petrecusera destul de mult timp impreuna pentru ca fascinatia si frica de necunoscut sa dispara
s-a napustit si
si-a parlit aripile la flacara lumanarii. Atat de brutal, incat pana si lumanarea s-a stins la impact. Bietul fluture, de-acum o sa ramana temator, la distanta de flori, constient, dintr-o data, ca o lumina prea intensa nu-i aduce fericirea
Apoi, fluturele s-a consolat ca poate a meritat suferinta, ca a facut bine ce-a facut, fiindca numai asa poate sa-si duca in continuare viata fara aripi impreuna cu mucul acela stins, in amintirea luminii vietii lui de odinioara
Si pentru ca oricum e tot ce i-a ramas, a decis sa pastreze acea lumanare sub cheie, in sipetul comorilor lui, doar pentru placerea de a-si intinde din cand in cand trupul, acum tarator, in culcusul de ceara
Acesta nu mai e demult moale si cald, cum fusese la primul impact
Si in mod sigur, nu era o floare obisnuita, asa cum credea el, iar lumina aceea
ce lumina?!
Doar o iluzie! Dar macar nu doare.
Numai ca, din pacate, o lumina stinsa nu mai exista. O lumanare stinsa nu mai inseamna nimic pentru ea insasi. O lumanare simte nevoia sa arda si sa imparta lumina, chiar pana la mistuirea ei completa, in infinitatea eterului
Chiar daca se teme uneori de necunoscut, asa cum oricine s-ar teme, eterul o cheama ca un dat fara drept de apel
Din pacate sau din fericire ? Nimeni n-ar putea spune cu precizie ce e bine si ce rau pe lumea asta
Nici macar nu se stie pentru cine aceasta lumina efemera ar fi o bucurie si pentru cine ar fi o risipa. Evident este doar faptul ca aceasta-i menirea unei lumanari pe pamant. Si ca implinirea ei nu va fi niciodata posibila intr-un sipet, fie el si plin de aur
Bietul fluture, n-o sa-nteleaga niciodata
dar macar asa, a invatat ceva : n-o sa se mai increada niciodata intr-o planta carnivora !!! Pana la urma, toate sunt la fel de nerecunoscatoare, oricum !
Atunci, ce mai e de pierdut ? De ce nu mai stie lumanarea cum sa se aprinda din nou?
