Batranii

[admin]

Batranii 

În dimineaţa unei zile, o femeie observă în faţa prispei casei sale trei bătrânei. Bietii de ei  păreau epuizaţi de oboseală, ca dupa un drum lung si greu. Femeia nu-i cunostea, dar milostiva si plina de compasiune pentru starea lor, ii chema inauntru. Vroia sa le dea ceva, de mancare si de baut, ce avea si ea.



„Sunteţi foarte mărinimoasă”, se adresă cel mai în vârstă dintre moşneni, „dar, din păcate, doar unul poate să vă însoţească în casă şi să se bucure de ospitalitatea voastră”. „El este Bogăţia”, continuă vorbitorul, indicând spre cel din stânga sa. Iar „acesta este Succesul”, adăugă bătrânul, arătând spre cel din dreapta sa. "Numele meu este Dragostea. Totul depinde de alegerea dumneavoastrㅔ Luata prin surprindere, femeia intra in casa sa se sfatuiasca cu ceilalti din familie. Barbatul se repezi imediat: „Este evident! Hai să ospatam Bogăţia!”

Femeia nu-i raspunse, dar ar fi inclinat mai mult, să invite Succesul în căminul lor". Foarte convingătoare, mezina casei sari si ea: "Dragostea ar trebui să fie musafirul invitat". Mama acceptă scu bucurie si entuziasm sugestia fiicei: „Ai dreptate! Hai să găzduim Dragostea!” Bombanind in barba, dar pana la urma acceptand si el, barbatul ii spuse femeii: "Ei fie, cheama Dragostea!"

Muierea ieşi in fuga şi se adresă moşneagului care-i vorbise: „Dragoste, am hotărât să avem grijă de tine. Te rog intră şi fii invitatul casei noastre.” Molcom, bătrânul se ridică şi fu urmat imediat atât de Bogăţie, cât şi de Succes. Mirata, femeie întrebă: „Am înţeles din spusele voastre că putem avea grijă doar de unul dintre voi. Cum de ne onoraţi invitaţia acum toţi trei?”

Unitandu-se unul la altul, bătrânii, cu feţele pline de mulţumire, explicară: „Aşa s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost aleasă doar Bogăţia sau numai Succesul. Dar, aţi ales Dragostea. Şi, acolo unde este dragoste, oricine este binevenit!”

sursa: de pe net

[ela_tgv]

               Cand am vazut titlul,  am crezut ca-i vorba de batranii (oamenii) nostri alaturi de care am crescut si imi doream sa aflu de la altii cum isi amintesc de ei (avand in vedere ca mi-e foarte dor de bunicii mei), dar am constatat, ca-i vorba de alti batrani  decat cei la care ma gandisem eu.
      Pana sa termin de citit  povestea, hotarasem , in sine mea, sa iau in casa pe batranul care reprezenta "dragostea" , din convingere ca aceasta invinge totul. Nu-i o figura de stil, nu este din cauza ca este citata in biblie (Epistola I catre corinteni cap. 13) si se vorbeste atat de frumos despre ea. Am convingerea ca ea este solutia la multe dintre probleme noastre. Cei mai multi dintre noi o percepem ca fiind sentimentele pe care le nutrim fata de o persoana, intr-un anumit moment. De fapt , nu  trebuie sa fie asa. Daca lumea ar iubi cu adevarat, lucrurile ar sta altfel. In cele mai multe familii exista dragostea doar la nivel declarativ, multi isi fac meseriile fara sa le iubeasca, cei mai multi dintre noi nu ne iubim nici macar pe noi. Asa ca,  solutia ar fi sa ne schimbam in primul rand noi si sa lucram mai mult cu noi, sa-i iubim mai mult pe cei de langa noi, chiar daca nu gandesc la fel ca noi, nu inteleg lucrurile la fel ca noi. Ce ziceti?

[Caroline]

Eu zic ca lucrurile exprimate la timpul conditional optativ, nu reprezinta decat o dorinta optionala conditionata... de mediocritate. Lucrurile se petrec cu adevarat doar atunci cand le exprimam la persoana I prezent. De exemplu: eu iubesc ceea ce fac. 

[ela_tgv]

  Dorinta=mediocritate?    Eu imi iubesc meseria si o fac cu pasiune, iubesc natura  si incerc sa iubesc chiar si oamenii rai. Pe cei buni ii iubesc oricum.

[Caroline]

Nu ma refeream la mine sau la tine personal, ci la diferenta dintre conditionalul - optativ declarativ si prezent. In alte cuvinte, atunci cand incercam sa ne exprimam dorintele la prezent, aici si acum, ele nu mai sunt simple dorinte, devin realitati.