Fericirea si pachetelul de ness "2 in 1"! articol scris de Mihaela1961
Nu stiu de ce, majoritatea celor single cred cu obstinatie ca fericirea vine la pachet cu iubirea (identificata cu gasirea-uups!- a jumatatii ideale)... Asta ma face sa zambesc si sa vizualizez pachetele acelea de ness, numite "2 in 1" si sa fac o analogie: fericirea vine 2 in 1! In consecinta, inducand adanc in subconstient acest "2 in 1", odata gasita jumatatea, ajungem la concesii programate, trezindu-ne cu amagirea unor felii de tort diplomat. Si asta trecand cu vederea ca sub frisca nu e ceea ce vrem, ceea ce asteptam si ne multumim cu dulcele de suprafata, de promisiuni de "for ever together"....pana cand moartea ne va desparti, vorba lui Leonard Cohen Dance me to the end of love.
Eu cred ca tuturor ne este dat sa fim fericiti si fara sa asteptam "tava cu iluzii". Admit ca sunt multi care si-au gasit sufletul pereche si prin asta implinirea, fara compromisuri grave, doar cu un singur compromis: cel acceptarii faptului ca nimeni nu e perfect. Inteleg acceptarea ce nu tine de schimbarea principiilor noastre fundamentale. Exista oameni care realizeaza cand lucrurile trebuie schimbate din temelii si oameni care o duc intr-o surzenie totala, care trag la nesfarsit de o dragoste pe care si-au creionat-o mental. Dupa un model dat de savoarea inceputurilor, uitand de momentul transformarii in ruina. Cred ca acestia au nefericirea in sine, chiar daca paradoxal-alearga dupa fericire, sau o asteapta la nesfarsit intr-o gara imaginandu-si ca asa le-a fost predestinat, confundand fericirea cu tenacitatea asteptarii
sau ramasi pe peronul unei casnicii sau iubiri ratate, aratand moralizator cu degetul catre celalalt, uitand ca cei mai vinovati sunt chiar ei insisi, pentru ca au acceptat.
N-ar fi mai bine sa fim mai asumati si sa ne apucam de renovare?
Tenacitatea de a ne agata in acest caz nu e o calitate. Prefer curajul renuntarii la ceva ce nu mi se potriveste si seninatatea unei singuratati pe care o privesc ca pe o etapa a vietii, constructiva in fond, etapa in care pot invata multe despre mine si despre ceilalti. Decat indarjirea asteptarii celuilalt. Si imi place sa astept imprevizibilul. Sa apara de dupa colt.
